McPoc – sau cum să îți asumi o poreclă

În gara din Deva nu sunt foarte multe chioșcuri cu vechime (sau „cu tradiție”); în ultimele două decenii, numărul călătorilor cu trenul s-a împuținat și firmele care aveau câte un chioșc au dispărut, una după alta. Au rămas câteva, printre care și chioșcul cu sandwich-uri deținut de niște „pocăiți” (persoane de altă religie decât ortodoxă/catolică). Eu știu chioșcul ăla de cel puțin douăzeci de ani. 

Chioșcul ăla vindea, într-o vreme, sandwich-uri bune și ieftine (cel mai bun sandwich picant acolo l-am mâncat, cu mulți ani în urmă). Personal am renunțat să mai mănânc de la ei atunci când am dat banii pe un șnițel și am primit în schimb o pastă care nici a parizer nu semăna. Fiind singurul chioșc cu sandwich-uri din gară, și-au permis să scadă calitatea. Alternativa este la aproximativ 100 de metri și o reprezintă singurul McDonald’s pe o rază de 130 de kilometri.

Dar nu toată lumea mănâncă de la McDonald’s: există această prejudecată că tot ce vine de la Mc e rău, de parcă la chioșcul pocăiților s-ar vinde salată cu quinoa și nu tot fast food. Decât să mănânc prostiile de la Mc, mai bine bag o pizza sinceră, am auzit spunându-se. Da, că pizza aia nu e făcută tot cu făină și mezeluri și acoperită de sosuri nesănătoase! În fine, fiecare știe ce-i mai bine pentru el.

Și-atunci, dacă ești în gara din Deva și vrei să mănânci ceva care să nu fie de la Mc, te duci la… McPoc! Așa i-au zis devenii mulți ani, parcă era mai puțin jignitor decât să zici că mănânci de la pocăiții din gară și avea și o tentă glumeață: nu e McDonald’s, e McPoc! Și uite-așa, McPoc în sus, McPoc în jos, până când oamenii și-au asumat acest nume!!!

Pentru mine, asta a fost surpriza anului, deși anul de-abia începuse! E drept, ei nu au avut niciodată vreun brand / logo afișat, or fi considerat că nu au nevoie, pentru că aveau vadul comercial asigurat. Au făcut, însă, pungi personalizate pentru sandwich-uri și s-au gândit că ar fi inspirat să își asume numele popular: McPoc!

Din punctul meu de vedere, este o mișcare foarte bună. E amuzant, vrei să mergi acolo și să îți iei un sandwich măcar pentru pungă, dacă nu pentru gust. Pentru cine îi cunoaște, asumarea numelui este o dovadă că patronul își ascultă clienții, iar pentru cine nu-i cunoaște, poate fi considerată o glumă bună: haha, sunt la doi pași de Mc și și-au zis și ei cu Mc, sau poate fi o glumă proastă: ia uite-i și pe ăștia, copiază McDonald’s-ul!

Eu zic „Jos Pălăria!” pentru asumarea numelui și pentru că au dovedit că au simțul umorului!

Foto: Lucian Popescu

3 thoughts on “McPoc – sau cum să îți asumi o poreclă”

  1. „Hai sa las inca un comentariu irelevant legat de ceva ce nu ma afecteaza pe mine personal doar pentru a fi primul care comenteaza la o postare care nu are nici o legatura cu subiectul comentariului meu.” – Un trist comentator al blogurilor cu mult mai mult succes decat fituica lui, 2018 (and counting)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.