McPoc – sau cum să îți asumi o poreclă

În gara din Deva nu sunt foarte multe chioșcuri cu vechime (sau „cu tradiție”); în ultimele două decenii, numărul călătorilor cu trenul s-a împuținat și firmele care aveau câte un chioșc au dispărut, una după alta. Au rămas câteva, printre care și chioșcul cu sandwich-uri deținut de niște „pocăiți” (persoane de altă religie decât ortodoxă/catolică). Eu știu chioșcul ăla de cel puțin douăzeci de ani. 

Chioșcul ăla vindea, într-o vreme, sandwich-uri bune și ieftine (cel mai bun sandwich picant acolo l-am mâncat, cu mulți ani în urmă). Personal am renunțat să mai mănânc de la ei atunci când am dat banii pe un șnițel și am primit în schimb o pastă care nici a parizer nu semăna. Fiind singurul chioșc cu sandwich-uri din gară, și-au permis să scadă calitatea. Alternativa este la aproximativ 100 de metri și o reprezintă singurul McDonald’s pe o rază de 130 de kilometri.

Dar nu toată lumea mănâncă de la McDonald’s: există această prejudecată că tot ce vine de la Mc e rău, de parcă la chioșcul pocăiților s-ar vinde salată cu quinoa și nu tot fast food. Decât să mănânc prostiile de la Mc, mai bine bag o pizza sinceră, am auzit spunându-se. Da, că pizza aia nu e făcută tot cu făină și mezeluri și acoperită de sosuri nesănătoase! În fine, fiecare știe ce-i mai bine pentru el.

Și-atunci, dacă ești în gara din Deva și vrei să mănânci ceva care să nu fie de la Mc, te duci la… McPoc! Așa i-au zis devenii mulți ani, parcă era mai puțin jignitor decât să zici că mănânci de la pocăiții din gară și avea și o tentă glumeață: nu e McDonald’s, e McPoc! Și uite-așa, McPoc în sus, McPoc în jos, până când oamenii și-au asumat acest nume!!!

Pentru mine, asta a fost surpriza anului, deși anul de-abia începuse! E drept, ei nu au avut niciodată vreun brand / logo afișat, or fi considerat că nu au nevoie, pentru că aveau vadul comercial asigurat. Au făcut, însă, pungi personalizate pentru sandwich-uri și s-au gândit că ar fi inspirat să își asume numele popular: McPoc!

Din punctul meu de vedere, este o mișcare foarte bună. E amuzant, vrei să mergi acolo și să îți iei un sandwich măcar pentru pungă, dacă nu pentru gust. Pentru cine îi cunoaște, asumarea numelui este o dovadă că patronul își ascultă clienții, iar pentru cine nu-i cunoaște, poate fi considerată o glumă bună: haha, sunt la doi pași de Mc și și-au zis și ei cu Mc, sau poate fi o glumă proastă: ia uite-i și pe ăștia, copiază McDonald’s-ul!

Eu zic „Jos Pălăria!” pentru asumarea numelui și pentru că au dovedit că au simțul umorului!

Foto: Lucian Popescu

3 thoughts on “McPoc – sau cum să îți asumi o poreclă”

  1. „Hai sa las inca un comentariu irelevant legat de ceva ce nu ma afecteaza pe mine personal doar pentru a fi primul care comenteaza la o postare care nu are nici o legatura cu subiectul comentariului meu.” – Un trist comentator al blogurilor cu mult mai mult succes decat fituica lui, 2018 (and counting)

Comments are closed.