Medicina SRL

Am ajuns, ieri, la un cabinet privat care oferă servicii de medicina muncii & co. Eram „înarmată” cu fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor, ceritificatul medical tip A, cartea de identitate plus nişte bani, că doar serviciile astea nu sunt gratuite. Scopul era să obţin cele şapte parafe necesare pentru a susţine examenul – v-am spus că fac şcoala de şoferi, până acum m-am abţinut, dar urmează şi articolele despre „distracţia” asta.

Ştiam de la o colegă că o să am de aşteptat pe la uşi pentru ştampilele alea, dar nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce a urmat după ce am intrat pe uşa societăţii comerciale. Prima dată am stat la rând pentru ca doctoriţa-patroană să mă ia în primire, să-mi reproşeze că nu i-am spus de la bun început nişte lucruri pe care nu ştiam că trebuie să i le spun, să mai strige un picuţ la cei rămaşi afară, într-o căldură aproape insuportabilă, pentru că se înghesuiau să intre în încăperea dotată cu aer condiţionat în care „muncea” ea, să-mi mai reproşeze ceva – chiar dacă n-ar fi avut ce, găsea ea, de exemplu, că n-am ochii verzi. Am plătit 70 de lei şi am fost informată că trebuie să trec pe la şase cabinete pentru examinările care se impun, fără să mai fie nevoie să plătesc ceva.

În toate cele şase „cabinete” de unde urma să obţin câte o parafă am găsit medici de specialitate, angajaţi de sereleul doctoriţei-patroană să primească zilnic zeci, dacă nu chiar sute de viitori angajaţi sau viitori conducători auto, toţi dornici să dea banu’ şi să scape cât mai repede din infernul ăla organizat pe câteva zeci de metri pătraţi. 

Cabinetele, dispuse pe două etaje, sunt dotate cu câte o uşă – că aşa-i frumos, să ai uşă pe care să scrie ceva, ca să ştie pacientul – pardon, clientul – unde să intre. Pe lângă uşă, toate cabinetele au măcar câte un pat clasic de spital, pe care clienţii sunt, teoretic, aşezaţi pentru examinare.

Cabinetul de ORL are un mic aparat cu care am auzit că s-ar examina pacienţii. Pe mine nu m-a examinat nimeni, cred că testul era să aud ce-mi spunea doctorul, iar dacă aş fi întrebat „Ce aţi spus?” sau „Pardon?”, mă examina şi cu aparatura din dotare. Arăta ca un cântar electronic. Ca fapt divers, medicul nu mi-a pus parafa pe fişa medicală pe care am tot plimbat-o după mine.

Cabinetul de Psihiatrie nu avea nici o canapea, doar un pat, masa doctorului şi un scaun pe care să se aşeze pacientul/clientul. Examinarea psihiatrică a decurs aşa: „Suferiţi de boli psihice, aţi fost internată vreodată la Psihiatrie?” „Nu”.

La Neurologie, am fost rugată să îmi lipesc picioarele, să închid ochii şi să întind mâinile în faţă. M-am descurcat exemplar, pentru că am obţinut parafa în mai puţin de un minut, cu tot cu salutul de la început şi cel de la sfârşit.

Medicul specializat în Interne m-a întrebat dacă sufăr de boli interne. I-am spus că nu şi mi-am primit parafa.

La Chirurgie – Ortopedie am fost întrebată dacă am vreo fractură sau dacă am avut vreodată un os fracturat. N-am avut, că am fost copil cuminte.

În fine, la Oftalmologie m-am aşezat pe un scaun şi am citit literele de pe ultimul rând al unei plăcuţe pe care o întâlneşti în toate cabinetele de specialitate, prima dată cu ochiul drept acoperit, apoi cu stângul. Cât timp am citit eu cele aproximativ 15-20 de litere, fişa medicală mi-a fost completată, am primit parafa şi am plecat mai departe.

Toate astea mi-au luat aproximativ o oră şi jumătate, după care am intrat din nou în cabinetul patroanei, i-am prezentat fişa – peste tot scrie „clinic sănătoasă” şi „aptă pentru conducere auto” -, am primit-o înapoi ştampilată, pe fişa de şcolarizare scrie că sunt bine, sănătoasă, aptă pentru conducerea unui autovehicul şi, surpriză, între timp mi-a „apărut” pe fişă şi parafa ORL-istului care a uitat s-o aplice. Va să zică, în biroul şefei există dubluri ale tuturor parafelor, ceea ce înseamnă că toţi aceşti medici îşi riscă, la o adică, viitorul, cariera şi libertatea, pentru că patroana care i-a angajat dispune de parafele lor după bunul plac.

Dar totul e bine când se termină cu bine, eu am dat banii, ei şi-au făcut datoria, dosarul mi-e aproape complet. Mai am de plătit o taxă la CEC şi pot să dau examen pentru obţinerea permisului de conducere. Măcar eu chiar sunt aptă, dar alţii?