Mulţumiri [retroactive ]

A venit vremea, cu scuzele de rigoare, să mulţumesc celor care mi-au făcut cadouri de ziua mea. Am zis io că nu vreau nimic şi chiar nu aveam nevoie de nimic [că laptop îmi aduce Moş Crăciun, am vorbit deja], dar am primit numa’ lucruri interesante.
Să vă povestex…
Prima dată au fost ai mei dragi colegi, care – din fericire pentru mine – n-au mai dat banii pe “cadouri haioase”, ci mi-au luat ceva extrem de util: neşte boxe 2.1 de toată frumuseţea din care aşa de fain urlă Rammstein, că am zis că m-oi muta în redacţie. Deci mulţumesc. N-am poze.
Iar de-aici încolo, în afară de RONII de la familie şi ouăle [de găină, lojic] de la bunica, toate cadourile-s cu P. O să vedeţi:
De la Tomata cu scufiţă, care-i născută tot în 9 octombrie, am primit prin poştă un pix auriu. Mulţam fain! Anul viitor trimit eu cadou.

Pixul de la Hellene

Ştefan Ciocan îmi promisese un pix. Şi de ziua mea a uitat să mi-l aducă, aşa că l-am primit la cheful de cinci ani al săptămânalului Replica. Partea amuzantă e că pixul cu pricina fusese al meu [furat de la cineva, normal], dar într-o zi, acum vreun an, Ştefan m-a dus cu maşina şi am observat că avea un pix mişto, metalic, aşa că l-am furat şi i l-am lăsat pe ăsta în loc. Iar acum mi l-a dat înapoi. Aşa se fac afacerile!

Pixul meu de la Ştefan Ciocan

Sebi, băiat simţit, dacă a văzut că eu nu dau de băut decât nişte amărâte de beri şi-o sticlă de Lacrima lui Ovidiu pe care-am “sorbit-o” tot eu, mi-a făcut profiterol bun-bun-bun de tot şi a mai dat şi-o pizza. Cam de 2 GB, aşa. Feeeenx!

Profiterol

Pizza Sebi

This entry was posted in la grămadă and tagged on by .

About Denisa Bârgău

Treișpe ani încheiați în presă [la butoane, adică tehnoredactor, corector, de-astea], bloggeriță din 2006, nevastă din 2008. Scriu despre ce-mi place, dar și despre unele chestii care mă enervează. Îmi place să scriu, dar urăsc să mă descriu, așa că mai bine mă descoperi citindu-mă.