Niciodată singur – nici măcar la bătrânețe

Singurătatea este un lucru oribil. Este, probabil, temerea mea cea mai mare – și cred că nu doar a mea. Singurătatea e cu atât mai urâtă atunci când vine peste bătrânețe, care deja e o chestie urâtă.

Puteți încerca să mă contraziceți, dar eu o aud zilnic de la ai mei și încep s-o spun și eu, deși am abia 30 și un pic de ani: ce urâtă-i bătrânețea!

Sigur că, teoretic, bătrânețea poate fi frumoasă. Poți să ai puși deoparte niște bani și după o viață de muncă, să te plimbi și să vezi lumea. It’s the dream, baby! Dar nu toți avem planuri atât de… responsabile și nu toți avem garanția că vom fi sănătoși ca să mai și prindem anii bătrâneții. Pe de altă parte, l-am auzit pe tatăl meu spunând de multe ori că nu mai prinde pensia, iar acum cred că-și mușcă limba. :P

Despre bătrânii din România ce să mai zic? Sunt cei care au construit țara asta, sunt părinții părinților noștri sau chiar bunicii părinților noștri (cei mai norocoși), dar nu cred că sunt foarte mulți cu o sănătate de fier și cu pensii care să le permită să se plimbe prin lume, prin țară sau măcar să se distreze și altfel decât să meargă la cumpărat de mâncare și medicamente.

Unul din doi vârstnici din România se simte singur și inutil, conform celor de la Asociația Niciodată singur, asociație înființată recent din dorința voluntarilor de a transforma un program al Fundației Principesa Margareta a României într-o poveste puternică.

Cei 200 de voluntari din patru orașe din România au grijă ca 1.000 de vârstnici să nu se mai simtă singuri, chestie care mie mi se pare foarte nobilă. Cine n-are bătrâni, să-și cumpere, zice o vorbă. Sau să îi caute prin țară și să le țină de urât, cu ajutorul acestei asociații.

Concret, ce fac voluntarii Asociației Niciodată singur?

  • vizite de socializare și sprijin practic la domiciliul vârstnicilor izolați care își regăsesc bucuria unui noi prieten ce le oferă ajutorul practic atât de necesar
  • activități și companie în cămine de bătrâni. Pentru vârstnicii din centre rezidențiale, prezența voluntarilor și activitățile devein cel mai frumos moment al săptămânii
  • ajutor material pentru vârstnicii săraci. Donațiile și sponsorizările primite sunt atent distibuite de voluntari și apreciate de vârstnicii cu venituri mici
  • excursii și ieșiri, o vacanță de câteva zile, aniversări și sărbători petrecute împreună

În 2015, Niciodată singur a însemnat:

  • 20.000 de ore de grijă și afecțiune
  • 4 orașe în care suntem alături de vârstnici: București, Ploiești, Constanța și Brăila
  • prietenie, companie și o mână întinsă pentru 1.050 de vârstnici la domiciliul lor și în centre rezidențiale
  • 6.000 de flori oferite în 27 de orașe, cu ocazia Zilei Internaționale a Vârstnicilor
  • 230 de voluntari mobilizați

Cum putem ajuta? Putem fi voluntari, putem dona 2% pentru această asociație sau putem să dăm mai departe povestea proiectului Niciodată singur – Prietenii vârstnicilor.

Foto: Instragram/Niciodată singur

1 thought on “Niciodată singur – nici măcar la bătrânețe”

  1. Frumoasa initiativa! Am fost si eu, din intamplare, la un azil si era destul de trist, chiar daca cei de acolo aveau bani. Singuratatea e trista, iar batranetea amplifica tristetea singuratatii.

Comments are closed.