„Nu sunt medicamente pentru bolnavii de cancer”

Nu de mult auzeam la televiziunile de ştiri că nu se găsesc anumite medicamente pentru bolnavii de cancer. Ba chiar se născuse şi o reţea semi-legală care făcea „trafic” cu medicamente din vestul Europei, aducându-le bolnavilor de cancer din România. Unii dintre membrii „reţelei citostaticelor” cumpărau uneori medicamentele din banii lor, fără să aştepte ceva în schimb. Să te ferească Dumnezeu să te îmbolnăveşti de o boală gravă în România, că dacă nu ai suficienţi bani pentru tratamente şi şpăgi, mori „cu zile” – asta ţi-o spune orice fost sau actual pacient care a avut de-a face cu spitalele româneşti sau cu medicii care au mai rămas în România.

Că în România se fură chiar şi după 23 de ani de la revoluţie nu mai miră pe nimeni. Unii dintre români – de obicei ăia care nu fură – se întreabă ce naiba a mai rămas de furat. S-a vândut şi privatizat aproape tot, ce naiba a mai rămas de furat?

Ei bine… cât timp avem un buget, încă mai sunt bani de furat. Cât timp avem medicamente gratuite sau subvenţionate de stat, mai sunt medicamente de furat. Medicamente pe care medicii şi farmaciştii care le fură de la stat le vând apoi bolnavilor.

„Doi medici de la Spitalul Judeţean din Hunedoara sunt anchetaţi de procurorii DIICOT pentru că au falsificat sute de reţete pe care au trecut medicamente destinate bolnavilor de cancer. Cadrele medicale au format o adevărată reţea din care făceau parte şi farmacişti. Liderii grupării decontau reţetele false la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara. În felul acesta, au creat un prejudiciu care depăşeşte trei milioane de lei. Procurorii DIICOT au făcut vineri dimineaţă 13 percheziţii în Timiş şi Hunedoara, iar 35 de persoane au fost duse la audieri”. [sursa]

Bineînţeles că presa nu le-a dat numele celor doi medici anchetaţi de DIICOT; nu înţeleg motivele pentru care presa omite să dea numerele persoanelor care fac măgării sau a firmelor care vând mâncare stricată sau şampoane contrafăcute, ca să dau doar două exemple recente.

Nu-i bai, că le-am aflat eu: Alina Maura Popa şi Elisabeta Mezo [sursa] se numesc cei doi medici care ar trebui să-i ajute pe pacienţi şi nu să falsifice reţete ca să-şi facă ele bani de un pantof finuţ sau de o excursie în străinătate. Ruşine!

Acestor oameni care le fură şansa la viaţă bolnavilor nu pot decât să le doresc să ajungă fix în aceeaşi situaţie în care sunt bolnavii de cancer: bolnavi, lipsiţi de speranţă şi în imposibilitatea de a-şi procura medicamentele necesare vieţii.

6 thoughts on “„Nu sunt medicamente pentru bolnavii de cancer””

  1. Presa ca presa dar eu n-am inteles niciodata de ce majoritatea oamenilor din blogosfera sa feresc sa dea nume cand vine vorba de astfel de cazuri.

    Exista nenumarate cazuri in care daca s-a dat numele persoanei sau firmei ce a dat dovada de nesimtire sau incompetenta crunda s-a rezolvat intr-un fel sau altul problema.

  2. Sunt doua stiri, provenite din aceeasi zona de interes, dar care din pacate nu au nicio legatura in afara de faptul ca au tangenta cu produsele citostatice.

    1. Criza citostaticelor are ca subiect lipsa unor produse citostatice datorita faptului ca pretul (reglementat de MS) si nivelul cererii din RO nu le faceau atractive pentru producatori (costurile anuale de mentinere a autorizarii sunt undeva la peste 5000 Euro / produs): Puri-Nethol, Alkeran, etc.

    2. Frauda cu prescriptii pentru pacienti fictivi (atentie, nu prescriptii false) e o practica veche, inca de la inceputurile implementarii sistemului national de compensare. Intamplarea face ca o serie de alte produse oncologice sa fie foarte atractive pentru a fi utilizate ca vehicul intr-o astfel de schema pentru ca, datorita cererii extrem de mare pe piata neagra (vezi anunturile din online cel putin) atat la noi cat si in alte tari din UE, sunt foarte usor de monetizat.

  3. Aceste persoane ar trebui acuzate de complicitate la crima, daca ar fi dupa mine. Adica unii nu au bani sa-si ia un medicament fara de care ar muri, iar ele fura ca-n codru? Caz concret: cineva din familie are dreptul la un medicament gratuit de 4 ori pe an, adica o data la 3 luni. La ultima transa ni se zice ca vezi doamne am suprapus datele de eliberare pentru 2 retete, e vorba de cateva zile, si pentru asta nu mai primim ultima transa din medicamentul gratuit. Asta in conditiile in care retetele au fost scrise de 2 medici diferiti si fiecare trebuia sa verifice. Sau ca medicul de familie a gresit gramajul la un medicament pe reteta electronica iar farmacia nu poate elibera produsul. Iar doctorul ne zice senin in fata ca „asa e, luna asta nu pot sa va mai dau medicamentul”. Sa nu-l umpli de pumni?

Comments are closed.