Oameni cu „O” mare

N-am mai putut să folosesc titlul „Ospitalitate românescă”, pentru că Siropel şi-a pus scăunelul la coadă la lapte încă de dimineaţă şi eu n-am mai „prins” nimic. Asta-i viaţa, ne descurcăm cu ce avem.

Când am ajuns în satul Olari din judeţul Vâlcea, nu ştiam la ce să mă aştept; numele e destul de edificator, dar aşteptările mi-au fost depăşite. Este, aşa cum probabil vă aşteptaţi să fie, un sat de meşteri în olărit. Din fericire, locul e „semnalat” prin destule indicatoare. Din nefericire, pe indicatoare nu apar decât o fotografie cu o mână care olăreşte şi numele satului.

De cum am intrat aici, am constatat că toate casele sunt împodobite cu farfurii din lut, pictate în culori mai mult sau mai puţin vesele şi cu motive tradiţionale – copacul vieţii, cocoşul, şarpele casei etc. Partea frumoasă acum urmează: la un moment dat, ne-am oprit în faţa unei case, pentru că în poartă era o tanti care ne-a zâmbit frumos. Tupeist Curajos, Doru Panaitescu a intrat în vorbă cu ea, iar tanti Ioana Mischiu ne-a invitat în curtea şi casa ei, oferindu-ne ciorbă de cocoş.

Evident că nimeni n-a gustat din ciorba aia – care ar putea foarte bine să nici nu existe, nu ştiu -, dar cu toţii am fost mişcaţi de ospitalitatea femeii. Unii mai îndrăzneţi, alţii mai timizi, până la urmă am intrat buluc în curtea casei, am admirat vasele cu care erau împodobiţi pereţii, apoi ne-am retras. Curajoşii grupului au intrat în casă şi-au mai stat la poveşti cu tanti, timp în care am apucat să arunc o privire prin fereastra unei uşi – era atelierul familiei Mischiu.

Am plecat din satul Olari cu zâmbetul pe buze, fericiţi că renumita ospitalitate românească nu e prezentă doar în cărţi ori poveşti. Frumos.

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

5 gânduri despre „Oameni cu „O” mare

Comentariile sunt închise.