Oamenii mei din online: Vali Petcu

„Oamenii mei”, în sensul că îi consider prieteni sau măcar îi apreciez. Acesta este cel de-al treilea articol dintr-o serie dedicată oamenilor pe care i-am cunoscut datorită blogului/Internetului. Primul e aici, al doilea, aici. Vreau să-mi fac un obicei – sănătos! – din a le spune celor pe care-i admir că îmi sunt dragi sau simpatici.

Toată lumea care pedalează prin online-ul românesc a auzit de Vali Petcu. Mulţi îl ştiu de Bau-Bau, pentru că nu-i place spamul, are un dinte împotriva furturilor şi a business-urilor din online care s-au construit pe spam şi / sau furt. Şi mai mulţi cred că-i un căpcăun care mănâncă bloggeri mici la micul dejun, după care înghite doi litri de cola şi începe să scrie pe blog. Majoritatea cred că-l cunosc, fără să-l fi întâlnit vreodată, iar dacă l-au întâlnit, s-au ferit să-l salute şi să schimbe două vorbe cu el, pentru că la ăştia mari nu te duci nechemat şi nu le vorbeşti neîntrebat.

Nu-i deloc aşa. Da, Vali Petcu este un tip foarte inteligent şi dacă îl prinzi într-o dispoziţie bună, e posibil să-ţi dea o replică pe care s-o „prinzi” doar după ce i-a trecut momentul. Are un creier agil şi nu se teme să-l folosească împotriva haterilor. Cred că-i place să facă mişto de oamenii care se simt intimidaţi de el. Daaar!

Vali Petcu este, înainte de toate, om. Are o familie, plăteşte facturi, se trezeşte la ora 6 AM. Diferenţa dintre Vali şi noi, muritorii de rând, este că el a găsit o cale de a se întreţine din blog. Nu se trezeşte dimineaţa ca să meargă la serviciu, se trezeşte şi lucrează de acasă. Şi mie mi-ar plăcea să stau toată ziua pe net şi să-mi câştig salariul din blog, dar nu am „ouă” pentru asta. Eu prefer stabilitatea pe care mi-o oferă un loc de muncă, îmi place să se ocupe alţii de hârţogăraie, vreau să am asigurarea de sănătate plătită şi câte şi mai câte.

L-am cunoscut pe Vali în 2007, în excursia în care mă invitase Sebi [Blogaria, remember Blogaria?]. De atunci, l-am întâlnit de zeci de ori la tot felul de evenimente. De fiecare dată are câte o dumă „pusă deoparte” pentru mine: „Pisi, tu când îţi faci blog?” e cea care m-a lovit cel mai tare, dar mi-am revenit după câteva secunde şi între timp m-am obişnuit. Ştiu că glumeşte, e doar felul lui de a-şi păstra „masca” de nene rău.

Aş putea să scriu nu o carte, dar măcar un articol lunguieţ despre omul Vali Petcu, aşa cum l-am cunoscut eu – şi mulţi dintre cititorii lui nu au ocazia să-l vadă aşa cum l-am văzut eu. Vă mai spun doar atât: dacă browserul meu ar suporta doar trei adrese favorite, acestea ar fi Gmail, Visurât.ro şi Zoso.ro. Pe blogul meu aş intra de pe tabletă, chiar dacă asta ar însemna să scriu fără diacritice. Şi apropo de diacritice, ştiţi că Vali a făcut un plugin numit ro-slugs, care transformă permalink-urile urâte în permalink-uri curate? Dacă ştiaţi, înseamnă că-l citiţi; dacă nu ştiaţi, dar aveţi blog şi vi se pare că Zoso câştigă prea mulţi bani cu blogul lui, mai gândiţi-vă.

De câte ori am avut vreo problemă cu blogul, Vali m-a ajutat cu câte un sfat sau a pus mâna şi-a reparat „bubele” pe care tot eu le făcusem. Site-ul ReplicaHD.ro nu ar fi fost sus la timp dacă nu mi-ar fi dat el o mână de ajutor.

Pentru toate astea şi multe altele, îi acord titlul Sir Vali Petcu de Online. Desigur, pentru că pot.