Tu știi „pe unde umblă” copilul tău, online?

Dintotdeauna m-au enervat persoanele prea curioase, care își bagă nasul în viața ta fără să te întrebe dacă ai nevoie de un nas în plus. Avea mama o prietenă care venea la noi, deschidea frigiderul și se servea cu ce poftea, fără să întrebe dacă are sau nu voie; am văzut apoi, în filmele americane, că „pe dincolo” se practică treaba asta, dar în România postdecembristă nu prea aveai ce să îți bagi nasul în frigiderul cuiva, fie el rudă sau prieten, fără să ceri voie înainte. Eu nici astăzi nu mă uit în alte frigidere decât ale mele (al meu și cel de la țară), mi se pare că aș da dovadă de lipsă de bun simț. 

Dar ce să mai zicem despre părinții care citesc jurnalele copiilor?! Mă enerva mama la culme că îmi citea gândurile cele mai intime, atât de mult, încât mereu căutam ascunzători pentru jurnalele mele, ba chiar îmi inventasem și un alfabet și scriam criptat (în și învățasem pe de rost, atât eram dedisperată după un pic de intimitate!). Acum, dacă aș mai găsi acele jurnale, ar trebui să fac muncă de detectiv și să descopăr „cheia” ca să îmi traduc scrierile.

Și tot acum pot spune că înțeleg nevoia unui părinte de a afla ce e în mintea copilului său. Adolescenții sunt o „specie” aparte, arată ca niște oameni, uneori vorbesc ca niște oameni, mănâncă, dorm, merg la școală, ies în oraș, dar în relația cu părinții – și în general cu adulții, sunt niște animale antisociale, niște ciudățenii neînțelese și blazate. Logic, când ești părintele unei astfel de creaturi, să îți dorești să comunici cu ea sau măcar să înțelegi ce își dorește de la viață, de la tine…

Așa că deși sunt împotriva invadării intimității, nu mă deranjează prea tare să știu că există site-uri prin care pot fi localizate telefoanele, mai ales când e vorba despre telefonul copilului tău (telefon pe care tu l-ai plătit, apropo). Cine știe, poate când (dacă) voi avea un copil voi fi și mai teroristă de-atât.

În Germania, de exemplu, există site-uri precum handyorten-24.de, care îți arată locația terminalului după numărul de telefon. Cum vi se pare ideea asta de „tracking”?

3 thoughts on “Tu știi „pe unde umblă” copilul tău, online?”

  1. Eu dac-o sa am copil o sa-i cumpar sigur smart watch cu gps. Si nu pentru ca sunt terorista sau curioasa, ci pentru ca in modul asta gandesc eu c-as putea sta cu o grija in minus.

  2. Pericolele sunt mult mai mari in zilele noastre, mai ales ca acum, copiii umbla cu telefoane mobile si bani la ei si sunt o prada usoara pentru hoti. Cred ca e o chestie esentiala treaba asta, cel putin la copii.
    Nu e chestie de terorism. Cred ca e de la sine inteles ca daca se dezvolta o relatie ok cu copilul, nu are sens sa te minta, sau nu are sens sa ii invadezi intimitatea. Dar la chestia cu GPS-ul, mi se pare normal sa fie urmarit pana la 18 ani. Si nu ca sa stai sa ii sufli in ceafa, ci sa mai arunci un ochi, sa stii ca e ok.

    La adulti, e cam aiurea aplicatia aia. Nu ma incanta ideea.

    Legat de frigidere: la un singur prieten avem tupeu sa mergem si sa ne servim ca acasa, de la el din frigider si ce mai are prin bucatarie. Asa ne-am obisnuit, de ani de zile. La fel face si el, cand vine la noi.
    Dar nu stiu cat si cum as lasa alte persoane sa faca asta.
    Ma rog, la parinti nu se pune :)).

  3. Nu ii prea dau voie sa navigheze singur, dar cand o face sunt cu ochii dupa el. Nu mai spun ca am pus parola si pe telefon si pe pc, asta pentru siguranta lui intai de toatre. La patru ani e suficient ca stie sa deschida o melodie pe youtube, pentru ca nu aici e locul lui , Cand voi simti ca va veni vremea o sa ii aduc la indemana si online-ul, treptat. Iar in adolescenta sper sa fim prieteni si sa-mi spuna singur ce face cand e pe la pc, trebuie sa am grija de asta inca de acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.