Politică şi vedete. Alternanţa la televizare

Nu zic că „sufăr” de vreo teorie a conspiraţiei, dar după ce am văzut filmul Wag the Dog şi cele două sezoane ale serialului House of Cards, parcă nu pot să nu mă gândesc la culisele politicii şi în general ale „vieţii publice” româneşti.

Cum se face o vedetă? Cine hotărăşte momentul exact al lansării unei „bombe de presă”, a unui subiect care să rupă gura târgului? Noi le primim ca pe nişte breaking news, ele sunt coapte bine în laboratoarele firmelor de consultanţă sau ale televiziunilor „de ştiri” înainte de a ne fi servite ca proaspăt descoperite.

În Statele Unite ale Americii, la o populaţie de 317,6 milioane de locuitori, există opt posturi naţionale de televiziune prin cablu care difuzează numai ştiri*. În România, unde populaţia este ceva mai restrânsă, doar 20,1 milioane de locuitori, avem Digi 24, Realitatea TV, B1TV, Antena 3, RTV. Nu punem la socoteală televiziunile care difuzează telenovele şi ştiri, alea nu sunt posturi exclusiv de ştiri, dar parcă n-aş ignora în totalitate Kanal D, care a născut monstruleţul Wowbiz, sau Pro TV şi Antena 1, cu Măruţă şi Acces Dinrect. Cât de multă informaţie se naşte în fiecare zi, de ne trebuie atâtea posturi TV? 

Răspunsul e simplu: fiecare „aripă” are televiziunea ei, iar atunci când nu se întâmplă nimic notabil, posturile TV îşi fabrică informaţiile. Nu ai o crimă cu care să-l ţii pe prostovan lipit de ecran? Inviţi un politician spurcat la gură şi-l pui faţă în faţă cu un al politician „cu state vechi”, pui între ei un moderator cu o listă orientativă de întrebări şi eliberezi animalele din cuşti. Să se sfâşie, cui îi pasă?, important e să avem cel mai bombastic titlu pe burtieră şi să se uite tot poporu’ la noi!

Pe de o parte, mi-ar plăcea să ştiu ce se întâmplă în culisele televiziunilor, dar mai ales cum relaţionează – şi cu cine – politicienii noştri în pregătirea momentului „ieşirii cu declaraţii”. Asta-i o expresie pe care numai televiziunile româneşti de ştiri puteau să o nască: „Politicianul X a ieşit cu declaraţii”. Ţi-i şi imaginezi pe ziarişti grămadă în faţa unei uşi dincolo de care se iau deciziile importante, aşteptând, fremătând, iar când, în sfârşit, politicianul deschide uşa, ziaristul sună la redacţie şi anunţă, triumfător: „A ieşit! Băgaţi-mă în direct, că a ieşit şi nu a ieşit cu mâna goală, ci cu declaraţii!!!!11unu”.

Pe de o parte, ziceam, mi-ar plăcea să ştiu tot ce mişcă, dar pe de altă parte, am observat ceva: cu cât stau mai departe de toată mizeria care a ajuns să fie politica românească, în speţă aia care se vede la TV, cu atât sunt mai liniştită. Oricum mi-am pierdut speranţa că în România o să fie şi bine într-o bună zi, de ce să-mi mai fac nervi pentru disputele lor? Cu ce mă afectează pe mine dacă X se ceartă cu Y şi se rupe alianţa pe care au făcut-o doar ca să ajungă la guvernare? De fapt, nu, să reformulez. Pe mine, pe noi, oricum ne afectează toate deciziile lor, dar viaţa m-a învăţat că oricât de mult m-ar afecta, oricum nu pot schimba nimic. Măcar să nu-mi mai dau singură dureri de cap. Să fii tu schimbarea pe care o vrei în lume? Păi da, dar nu în România. Eu am renunţat să mai sper că în România va fi bine.

Revin la prima întrebare.

Cum se fabrică o vedetă? 

Cine hotărăşte că anonima Dianca Brăguşanu va fi cea mai urmărită vedetă din România? Fata a avut un consultant bun, sunt sigură de asta. A ştiut că nu are cum să ajungă pe prima pagină a tuturor tabloidelor altfel decât prin scandal, aşa că şi-a urmat drumul. Întâi a fost „lansată la apă” ca iubita lui Bătălin Cotezatu, despre care lumea spune că ar fi gay. Asta ar fi prima dovadă de stângăcie, dar telespectatorii au înghiţit găluşte şi mai mari de-atât, deci e OK. S-a certat şi împăcat cu Cote ori de câte ori o echipă de la ziare sau TV a fost prin preajmă.

Nu am urmărit îndeaproape evoluţia ei, dar să zicem că m-a interesat şi de-asta ştiu mai multe despre Dianca Brăguşanu [îi scriu numele aşa pentru că nu vreau trafic „pe spinarea ei”, mi-e foarte bine fără persoanele care o admiră] decât despre orice altă vedetă de carton din România. Am fost colege de clasă în liceu, pentru scurtă vreme. Asta e tot.

A „ameninţat” că se mărită cu Cotezatu, s-a răzgândit, probabil că i-a plătit omului ceea ce-i datora pentru că a tunat-o şi apoi a lansat-o în lumea mondenă şi a plecat în zona stadioanelor, unde era mult… lapte de muls. Şi a găsit o primă vacă de muls, pe fotbalistul C.Ristea. Mai un scăndăluţ, mai o poză cu penisul lui mare, mai o despărţire, o nouă împăcare, dramă, dramă, dramă, Dianca a ajuns la spital, Dianca nu mănâncă decât o dată la trei zile. Aţi observat că de fiecare dată când a intrat într-un con de umbră, fata a revenit cu forţe proaspete? De unde naiba atâtea forţe, dacă mânca o dată la trei zile? De unde putere să-ţi pui machiajul tencuiala pe faţă, când tu nu ai pus carne în gură de… staţi, că aici intrăm pe teren minat. Treaba ei când şi cum bagă carne-n gură.

După C.Ristea, a urmat un alt ameţit, băiatul care prezintă vremea. De Victor Slab mi-a fost milă iniţial, părea că nu ştie exact în ce a fost băgat. E un actor bun, ar fi cazul să-l remarce şi pe el cineva şi să-i dea un rol, altul decât rolul de soţ-pămpălău al Brăguşancei. Sigur că a ştiut în ce se bagă, nimeni nu poate fi atât de naiv încât să participe la ditamai telenovela fără să ştie că a fost prostit! Slab a luat-o pe Dianca de nevastă pentru ca, după câteva zile sau săptămâni, să divorţeze.

Alternanţa la televizare

Vedeta a intrat, din nou, într-un con de umbră. Sunt sigură că nu pentru mult timp. Acum televiziunile au subiecte, s-a rupt alianţa, se schimbă guvernul, nimănui nu-i pasă de Dianca. Şi aţi observat cum scandalurile din lumea mondenă nu se întâmplă niciodată atunci când pe scena politică au loc mutări importante? Vedetele nu-s proaste să intre în direct ca să fie „tăiate” pentru că „a ieşit Preşedintele cu declaraţii”.

Nu, vedetele aşteaptă cuminţi să se liniştească apele şi vor veni din nou la TV cu scandaluri proaspete, timp în care politicienii îşi vor pregăti propriile lor scandaluri mutări strategice. Observaţi alternanţa subiectelor: politic-monden-politic-monden etc.

Am vrut să fac un efort şi să caut pe undeva o listă a tuturor partidelor politice înfiinţate în România după 1989. Sunt sigură că, dacă nu le-a centralizat cineva pe Wikipedia [am găsit ceva], mi-ar fi luat foarte mult timp să le găsesc pe toate. Sunt extrem de multe; aproape fiecare politician „mare, cum a prins un pic de curaj, s-a despărţit de partidul care i-a fost rampă de lansare şi şi-a făcut partid. Partidul Poporului Dan Diaconescu? Partidul Verde? Uniunea Naţională pentru Progresul României? Partidul Noua Generaţie – Creştin Democrat? Alianţa „DA”? Frontul Salvării Naţionale? Partidul Democraţiei Sociale din România? Partidul Social-Democrat? Toate astea au fost şi sunt doar nişte denumiri pompoase ale unor adunături de corupţi puşi pe căpătuială – îmbogăţire, parvenire, rost, stare, avere.

Închipuiţi-vi-i pe politicieni nu ca pe nişte oameni care candidează pentru mai binele poporului, nu ca pe nişte oameni care cred în doctrina partidului în care s-au înscris, nu ca pe nişte cetăţeni aleşi care apar la TV şi se ceartă cu alţi politicieni din convingerea că varianta lor este mai bună, încercaţi să vi-i imaginaţi aşa cum sunt, majoritatea: nişte prădători care au plătit bani grei – ai altora! – ca să ajungă în funcţie şi care acum trebuie să tragă din toate părţile ca să-şi plătească datoriile şi apoi să-şi pună şi ei ceva deoparte.

Am spus majoritatea pentru că ştiu că sunt şi excepţii. Din păcate, prea puţine pentru un Parlament atât de mare. :(

* CNN, Fox News Channel, MSNBC, HLN, Al Jazeera America, Fox Business Network, Bloomberg Television şi CNBC, conform Wikipedia