– Bună ziua, de la poştă sunt. Am un colet pentru dumneavoastră. Sunteţi la adresă?
– Da, sunt.
– Coborâţi cu un buletin?
– Nu cobor, că acum m-am trezit [sunt sigură că toţi curierii care mă trezesc la amiază fac ochii mari când le spun asta, dar dacă ei nu livrează colete noaptea, asta nu înseamnă că nimeni altcineva nu lucreză noaptea şi deci are nevoie să doarmă ziua]
– Bine, atunci haideţi că-l trimit pe colegu’.
Şi stau. Şi stau. Ies pe balcon, văd maşina roşie de Poşta. Şi pe un curier cu un colet în mână. Şi aştept să urce. Şi aştept. Într-un final, îl aud la uşă. Deschid uşa şi întind mâna după colet.
– Daţi-mi un buletin.
– HD…
– Nu, nu, daţi-mi buletinu’.
– Păi da, aveţi dreptate, că dacă nu sunt eu?!
– Nu, da’ nu bate interfonu’. Nu e acelaşi nume.
Super. Că la apartamentul ăla stă una care mi-a furat mie telefonul şi acum vrea să primească toate coletele în numele meu! Profesionişti, profesionişti peste tot! Eu am mai zis-o: Nu mai trimiteţi colete cu Poşta Română! Lăsaţi-o să moară, naibii, că şi-aşa nu are nici o valoare pentru nimeni. Nici măcar timbre fiscale nu se găsesc.
Foto: Delivery boy, de la Shutterstock
La Cluj se găsesc timbre fiscale la Poștă! :)
Pe de altă parte, am fost nevoit să trimit un plic într-un sat uitat de lume, la vreo 50-60km distanță de cel mai apropiat punct de lucru al vreunui curier. Fan Curier și Cargus mi-au cerut fiecare câte 80 lei pentru livrare. Poșta Română m-a costat vreo 7 lei.
Aia da. Dar dacă ar muri poșta cu totul, nu văd cine sau ce i-ar opri pe alții să dezvolte un sistem la fel de extins cum e cel al poștei. Așa cum se pot cumpăra cartele de reîncărcare pentru numerele de telefon de la orice operator în orice comună, la fel ar putea fi amenajat un colț în care să se primească și de unde să se ridice plicuri și colete.
Am trimis prin posta, in luna decembrie 2014, o felicitare de Craciun parintilor mei. Gresala mea a fost ca am pus si ceva de valoare in acea felicitare. Nu a ajuns nici pana in ziua de azi!!!! Eu totusi sper ca o sa ajunga pana la sfarsitul acestui an.
Eu am trimis acum vreo patru ani un contract către o agenție din București. Cu poșta. Nu a ajuns încă, am ajuns eu între timp și am semnat contractul acolo, dar plicul ăla s-a rătăcit „puțin”.
Avem de-a face lunar cu posta, sotul meu ii trimite fetei lui pensia alimentara cu mandat. Banii trebuie sa ajunga intr-un cotlon din vaslui la o adresa incompleta, fara strada, numar sau oficiu asta punandu-ne in dificultate intotdeauna. Functionarele se rastesc neintelegand de ce e notata doar comuna si satul. Cu rabdare trebuie sa le explic ca asta-i adresa. in tot timpul ne privesc cu o spranceana ridicata si apoi scriu chitanta. Circul asta se repeta continuu, abia doua au ajuns sa ne stie si sa nu mai puna intrebari.
Halal angajati, halal servicii.
Intamplarea relatat de tine cred ca este un caz deseori intalnit cand ajungi sa iei contact cu cei de la posta, dar nu numai.
Ești tare deșteaptă, apăi la ce să mai folosești buletinul, nu? Conform logicii tale, eu zic ca în Italia pentru că nu poți cumpăra țigări de la automate fără card de sănătate să „lași să moară” Italia :D.
De fapt la ce bun buletinul, mai bine aruncă-l. Și apoi scrie cum poți ridica de la DHL sau de aiurea pachete fără el.
Sau fata aia care se așteaptă ca banii să-i ajungă într-un sat … De post restant nu ați auzit? Eventual înainte să comentați poate vedeți și voi cum greșiți voi, cu idioțeniile voastre, înainte să vă legați și de idioțeniile lor… Apropo, în orice sat sunt numere de casă.
Mai și respiră, să n-ai palpitații sau ceva.