Articol publicat în Iaşi Plus
Apare in presă ce scriu eu, ce scrii tu şi alţii. Mă întreb câţi citesc ce scriem noi şi dacă citesc şi cei cărora li se adresează mesajul nostru. Asta e foarte important, pentru dacă e să formăm un curent de opinie sau să atragem oamenilor ca noi atenţia asupra celor întâmpate in jurul nostru şi al lor, nu reuşim mare lucru, eventual putem spune că am scris ce a văzut toată lumea, că au aflat şi alţi câţiva de minunea pe care am prezentat-o, toată lumea e de acord cu ceea ce a citit şi scrierea respectivă rămâne fără ecou, sau şi mai grav, fără rezolvare.
Discutam cu un amic zilele trecute despre diferenţa de comportament dintre un românn şi un neamţ în anumite împrejurări, mai ales cele în care se vede respectul pentru semeni, natură, legile scrise şi nescrise ale lumii în care trăim.
Eu susţineam că un anumit comportament derivă din educaţia pe care a primit-o fiecare la vremea respectivă, dar un factor important al acestei educaţii este legislaţia severă care obligă omul, cât ar fi el de simplu, să respecte ce e de respectat.
Adică, o amendă substanţială aplicată unui gest aparent nevinovat, cum ar fi să arunci ţigara pe jos, i-ar determina pe cei care îndrăznesc să o facă să renunţe la acest gest. Amicul meu a fost de acord cu mine şi a încercat să-mi explice că nici neamţului nu-i plac amenzile, şi că şi la ei tot frica păzeşte via, dar după câteva zeci de generaţii care se feresc de aceleaşi amenzi, le-a cam intrat în sânge obiceiul şi încep să respecte legea instinctiv. Am fost de acord cu justificarea amicului meu, însă, cârcotaş cum sunt, tot aş mai avea de adăugat ceva: poate legile nemţilor au început să semene cu ale noastre, dar cineva trebuie să vegheze la respectarea lor.
Iar dacă noi spunem mereu asta pe toate canalele de presă şi nu se întâmălă nimic, atunci ce se poate înţelege? Că nu ne citesc şi cei care trebuie, sau ca presa presează?
Aici avem noi mari probleme, iar când nu le vom mai avea, atunci vom fi nemţi sau poate invidiaţi de nemţi.