Preţuri psihologice

Am tot vrut să scriu despre preţurile psihologice dar… evident, am uitat.

Sunt acele preţuri care au un impact deosebit asupra cumpărătorului. Un produs nu costă 1 leu, ci doar 99 de bani. O prietenă din SUA îmi povestea de curând cum un dealer de maşini insista că maşina pe care pusese ochii nu costă 15.000 de dolari, e doar 14.000 şi „ceva”. Acel „ceva” erau, de fapt, cei 999 de dolari care făceau ca maşina să aibă un preţ sub 15.000 de dolari. Cu un dolar! Dar era paişpe mii şi ceva, iar omul părea atât de convins de asta, încât a pierdut, în cele din urmă, un client, doar pentru că acesta n-a fost de acord cu el – că maşina nu costa 15.000 de dolari, ci 14.000 şi ceva.
Nu am studiat preţurile psihologice, dar e clar că funcţionează, pentru că şi eu mă surprind uneori considerând preţul unui produs ca făcând parte dintr-o „scară” inferioară, deşi îi lipseşte un leu, un ban etc. Când un produs costă 3,99 lei şi vrei să iei patru bucăţi, aproape că eşti tentat să calculezi 4 x 3 = 12. :D Bună tactică pentru vânzători!
Ceea ce mă enervează pe mine [că doar trebuia să mă enerveze ceva, altfel la ce să mai scriu?!] sunt reclamele pentru produse care au preţuri „de la …” sau „începând de la …”. Întotdeauna preţul „de la” este pentru produse de care nu ai nevoie. E fie preţul unei variante „basic” a produsului căruia i se face reclamă, fie o haină „petite” [pentru little people, că nu e politically correct să le zici „midgets” :D ], fie preţul unui obiect dintr-un set. Dacă vrei tot setul, sau maşina full-option sau o haină mai mare, plăteşti mult mai mult. Dacă eşti cât de cât chibzuit, realizezi că nu ai, de fapt, nevoie de produsul respectiv, şi că ceea ce te-a atras de la bun început a fost preţul mic. Însă preţurile „începând de la” sunt nişte preţuri înşelătoare, folosite tocmai pentru a-ţi atrage atenţia asupra produsului. Dacă nu ai nevoie de el, de ce să îl cumperi, când oricum costă mai mult decât eşti tu dispus să plăteşti?