La pas prin Sibiul meu – august 2013

Atât de lung a fost evenimentul ăsta, că iată, scriu în septembrie ceea ce am trăit luna trecută. Adică zilele trecute, când am fost în vizită nu doar prin oraşul Sibiu, ci prin judeţul Sibiu. Dar plimbarea prin judeţ va face obiectul unui alt articol, acum povestim despre vizita prin Sibiul meu.

Pentru că ghidul nostru – ca de fiecare dată -, Răzvan Pop, este un tip foarte deschis, ne-am permis să facem câteva glume despre Sibiu şi sibieni. O primă observaţie ar fi că încă din Evul Mediu, sibienilor le plăcea să se organizeze într-o asociaţie, lucru pe care îl fac şi astăzi. Cred că există câte o asociaţie pentru orice, iar asta nu-i neapărat o glumă, e un lucru foarte bun. Pe vremuri, asociaţiile se numeau vecinătăţi şi reprezentau modul prin care locuitorii Sibiului au înţeles să îşi creeze mici comunităţi care să aibă grijă de aşezare şi de locuitorii săi. Dacă aţi văzut multe filme americane „de familie”, sigur aţi întâlnit expresia „neighbourhood watch”. În suburbiile oraşelor din SUA, vecinii îşi desemnează câte un reprezentant sau mai mulţi care patrulează prin „cartier” cu scopul de a îndepărta eventualii răufăcători şi de a se asigura că noaptea nu se întâmplă nimic cu maşinile, casele şi oamenii din zona acoperită.

Alt subiect de „mişto” este că Răzvan Pop găseşte mereu câte o premieră sibiană. Timişoara şi timişorenii au bătut multă monedă pe tema asta: Timişoara a fost primul oraş iluminat public, a avut primul tramvai din spaţiul românesc etc. Ei bine, şi Sibiul are multe premiere, iar ghidul nostru le ştie pe toate. Până şi prima rachetă a fost inventată la Sibiu, iar dacă nu mă credeţi, vă invit să-l contraziceţi pe Răzvan.

La pas prin Sibiul meu 2013

Sibiu, oraşul viu

După ce ne-am plimbat prin centrul Sibiului şi am descoperit clădiri vechi cu poveşti savuroase, am făcut o scurtă oprire în curtea interioară a Primăriei Sibiu. Nu mi-a venit să cred că încă mă aflu în România, atât de frumoasă este! Şi e deschisă publicului, în momentul vizitei noastre fiind expuse nişte fotografii ale fotografului Sebastian Marcovici cu diferite ipostaze sibiene. By the way, face omul ăsta nişte poze de stă mâţa în coadă! Acelaşi lucru îl pot spune şi despre „copiii” noştri, Dragoş Asaftei şi Alex Dima, despre care am aflat că au crescut în aceeaşi scară de bloc. Cam care erau şansele să existe doi super fotografi nu doar în acelaşi orăşel, dar în acelaşi bloc, aceeaşi scară, unul la un etaj, altul cu un etaj mai sus?

Prin Sibiul meu 2013: expoziţie foto în curtea interioară a Primăriei Sibiu

Ce îmi place la Sibiu este că mereu se întâmplă câte ceva. Ba e festivalul de teatru, ba târgul de Crăciun, ba un târg al meşteşugarilor, ba un târg handmade, ba un showroom auto în aer liber – taman în Piaţa Mare, ba un festival medieval, ba un festival de modă. Mereu se întâmplă ceva, oraşul trăieşte şi respiră cultură, muzică, artă, voie bună; oamenii au întotdeauna ceva de văzut, ceva nou de aflat, ceva interesant de fotografiat. Ca să nu mai spun de Muzeul Satului ASTRA, unde am fost anul trecut şi care m-a teleportat dintr-o zonă a ţării în alta în doar câteva minute. Din fericire, Sibiul nu este ancorat în trecut şi pentru are o istorie foarte bogată, ştie cum să se promoveze şi să se facă accesibil tututor potenţialilor vizitatori. Aşa se face că dacă vreţi să vizitaţi muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, o puteţi face întâi virtual: aici. Sigur că nici o experienţă virtuală nu se compară cu una reală, aşa că sfatul meu este să nu ocoliţi acest muzeu al satului dacă ajungeţi prin Sibiu.

Pe numele său complet Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, acesta poate fi vizitat după următorul program:

Luni – Duminică, orele 10:00 – 18:00 – program de vară [mai – septembrie]; Luni – fără vizitare interioare;
Luni – Duminică, orele 9:00 – 17:00 – program de iarnă [octombrie – aprilie]; Fără vizitare interioare.

Revenind la cât de vibrant este Sibiul, vă dau un sfat: vizitaţi-l în orice anotimp, garantez că nu o să vă pară rău! Vă puteţi caza la Hotelul Ibis, unde am stat noi şi unde o noapte de cazare costă între 43 şi 59 de euro, în funcţie de perioada în care vă cazaţi. Sigur că există şi alternative mai ieftine, dacă preţurile practicate de hoteluri vă depăşesc bugetul. Fiecare ştie ce-i mai bine pentru el, dar dacă alegeţi Ibis, vă recomand să nu ocoliţi prăjiturile de la micul dejun servit în restaurantul de la parterul hotelului.

Mâncare austriacă, mâncare ungurească: multiculturalitate gastronomică

Noi am mai experimentat o cină austriacă [destul de târzie, pentru că munca şi ploaia de pe drum m-au adus la Sibiu destul de târziu] la Cafe Wien din Piaţa Huet, din care am reţinut un şniţel care semăna [la gust] foarte mult cu cel de la Figlmuller, doar că nu era la fel de mare.

Şi dacă tot am ajuns la capitolul mâncare, celor care vă place mâncarea ungurească vă recomand Judith Bistro, un restaurant cu o poveste interesantă: patronul Alexandru Balog l-a deschis pentru că iniţial îşi dorea o cramă de vinuri, el fiind foarte pasionat de această băutură. S-a gândit că la degustările de vinuri trebuie să fie şi ceva de mâncare, aşa că a deschis restaurantul care poartă numele soţiei sale. Şi dacă tot vin oamenii să deguste vin şi să mănânce bucate cu specific unguresc, poate că vor să se odihnească şi să o ia de la capăt a doua zi, aşa că deasupra restaurantului există şi o pensiune.

Prin Sibiul meu 2013 – Restaurantul cu specific unguresc Judith Bistro

Noi am mâncat aici un super paprikaş. Dacă memoria gustativă nu-mi joacă feste, mâncarea a fost un picuţ picantă, cum îmi place mie. De altfel, mai toată mâncarea ungurească este aşa.

În vizită la Ambient

Despre vizita la Ambient, „Casa casei tale”, nu vă spun prea multe, pentru că urmează să-i dedic un articol separat. Sunt atât de multe de povestit, încât nu vreau să uit ceva şi încă mai trebuie să mă documentez un picuţ. Ce vă pot spune este că Ambient va organiza la Ambasada Culturală a Sibiului de la Bucureşti o expoziţie de fotografie cu cele mai bune imagini surprinse de fotografii Dragoş Asaftei, Alex Dima şi Răzvan Baciu în cadrul vizitei noastre.

Atelier de creaţie vestimentară

De aici, ne-am împărţit: băieţii au jucat sau asistat la volei pe nisip în centrul oraşului, iar noi, fetele, am plecat la atelierul de creaţie vestimentară Diana-Ribana. Încă de când l-am văzut pe blogul ei, mi-am dorit să ajung acolo. Mă fascinează felul în care a reuşit să transforme o încăpere veche, aproape dărăpănată, într-un atelier cochet. Oriunde ai privi, găseşti ceva interesant, un detaliu simpatic numai bun de fotografiat.

Prin Sibiul meu 2013 – Atelier de creaţie vestimentară Diana-Ribana

De exemplu, deasupra vasului de WC şi-a desenat o coroană regală, pentru că WC-ul mai este conoscut şi drept tron. Apoi, clientele fidele, care cumpără rochii şi accesorii realizate de Diana, primesc câte o cheie veche căreia i se adaugă numele lor şi este, apoi, agăţată pe un panou la intrarea în atelier. Un perete este zugrăvit în dungi verticale albe şi albastre, iar în faţa acelei bucăţi de perete e aşezată canapeaua pe care Diana şi Tudor au făcut-o dintr-o cadă de baie veche, din fontă. Este obiectul meu preferat din atelier.

Prin Sibiul meu 2013 – Atelier de creaţie vestimentară Diana-Ribana

Diana ne-a aşteptat cu flori, zmeură, limonadă, cafea şi bere Redd’s; a fost foarte simpatică, iar pentru că eu nu prea am prietene, am apreciat scurta discuţie cu fetele, la care am luat parte doar după ce am fost sigură că am pozat tot atelierul şi am văzut absolut toate creaţiile Dianei. Atelierul poate fi vizitat, cu programare, aşa că dacă sunteţi curioase [ceva îmi spune că pe bărbaţi nu-i prea interesează creaţia vestimentară], puteţi lua legătura cu Diana [coordonatele de contact le găsiţi pe blog].

Poveşti din călătoriile altora

Sincer, nu am crezut că pot exista atât de mulţi oameni interesaţi de călătoriile altora. E drept că din ceea ce văd pe Facebook, suntem mulţi care urmărim pe unde mai umblă cei plecaţi de-acasă, dăm like-uri şi visăm că într-o bună zi vom ajunge şi noi în acele locuri. Dar tot am fost surprinsă de numărul foarte mare de oameni veniţi în cafeneaua sibiană Salut de pe strada Cetăţii ca să vadă prezentările norocoşilor Ana-Maria Caia şi Florin Arjocu, oameni care au călătorit în 30 şi ceva de ani de viaţă cât nu pot călători alţii în trei vieţi. Prezentările lor au făcut parte din proiectul „Călător în lume” şi cu ocazia asta am aflat multe lucruri interesante despre asiatici. Iar dacă le ştiam, măcar pot spune că am văzut nişte poze deosebite. Nu vă dau detalii.

Salut Cafe, locul în care s-a desfăşurat întâlnirea, nu este încă deschis publicului, dar va fi în curând şi arată într-un mare fel. Câţiva dintre noi au avut o problemă cu podeaua din sticlă sub care se văd diverse chestii. Mai puteţi vedea acolo chiuveta-pian cu care am ilustrat articolul anterior, multe sticle de vin ascunse în „dulapuri” de fier închise cu lacăte, un cântar alimentar vechi, fabricat de Balanţa Sibiu şi multe alte chestii interesante.

Prin Sibiul meu 2013 – Salut Cafe, pe strada Cetăţii

Pentru mine, ziua s-a încheiat aici, pentru că nu am mai rezistat; oboseala şi-a spus cuvântul – cuvântul fiind „somn”, aşa că m-am dus la hotel ca să dorm. Dacă aş fi ştiut ce avea să mă aştepte începând de a doua zi…

Vin şi pozele acuşica. Sunt multe rău!

Prin Sibiul Meu este un proiect gândit de prietenii de la Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu – AIOS şi a fost organizat cu sprijinul Primăriei Sibiu.
Parteneri: Future Capital, Ibis Hotel, Ambient, Staropramen, Reky Travel, Asociaţia Produs în Sibiu, Casa de Cultură a Studenţilor Sibiu, CNM Astra, Eco Sport Team, Judith Bistro, Cafe Wien.