Roşia Montană a fost salvată!

Duminică seara, un ONG – Salvaţi Roşia Montană – a organizat o chestie la Deva. Teoretic, era vorba despre proiecţia a două filme şi dezbateri pe tema lor, urmate de o petrecere a „prietenilor Roşiei Montane”. Nu puteam să ratez o dezbatere care chiar mă interesa, aşa că la ora 18:30 am ajuns în Fischer’s, barul în care s-a organizat treaba. Evenimentul urma să înceapă la ora 19 şi am vrut să fiu sigură că prind o masă liberă.

La ora 19 a început un tip să vorbească, anunţând audienţa că după proiecţia primului film, despre o exploatare minieră din Turcia, se va discuta, va răspunde la întrebări, iar apoi va fi proiectat filmul Új Eldorádó. Să fi tot fost vreo 50 de persoane în cele două încăperi în care-au fost proiectate filmele.

După primul film, a început show-ul. N-a fost dezbatere, a fost un spectacol involuntar de stand-up comedy, aşa cum a zis şi Sebi. Aveţi mai jos o înregistrare a ideilor de maximă importanţă pe care le-au emis o parte dintre cei prezenţi. Nu cred că erau membri ai ONG-ului, dar dacă erau, daţi-mi voie să râd. Mult.

Stand-up comedy – Să salvăm Roşia Montană!

Asculta mai multe audio podcast

Presupun că aveţi nevoie de o transcriere a „dezbaterii”; o să încerc s-o fac.

Speaker number 1:

Partea pe care nu am înregistrat-o e scurtă şi vorbitorul spune că bunicul său a fost, până în 1993, director la instituţia care a făcut exploatare minieră la Roşia. Continuarea:

A studiat, a învăţat… şi ştiţi cu ce a rămas? Cu o femeie acuma care îi toată ziua îl cicăle la cap, el … din ce cauză? Din cauza că lui i-a plăcut să se ducă acolo în mină şi să se ducă peste tot unde a vrut, dar na… pe chestia, chestia asta, aurul ce-l purtaţi la mână este aur, da, bijuterie, dar nu vă daţi seama câte sacrificii se fac pentru a-l obţine la mână.

Na, era o brăţară, dar nu ştii că acolo sunt înecaţi mulţi oameni, multe vieţi, multe sacrificii, foarte multe, deci aurul este rar. Viaţa este toată ziua, că putem să o luăm de la fiecare viaţa lui. Ce înseamnă viaţa ta? Înseamnă viaţa ta na, nici nu ştii cum te naşti şi cum mori. Deci nu te interesează, uite, tineretul din ziua de astăzi nu-l interesează, se râde, da. Că zice cineva despre el că băă, tu eşti uite-aşa, uite-aşa, da’ el nu ştie de unde s-a născut, el nu ştie decât de tată, decât de mamă, fiindcă atunci nu ….

Să vă mai spun ceva. No… staţi să vă spun parte importantă. O parte importantă a acestei discuţii este că aurul, care îl vedeţi dumneavoastră la mână, care vă duceţi la biserică şi care vă uitaţi pe mână, ăla este plătit cu vieţi de oameni. Este plătit cu familii distruse şi noi nu încercăm nimic să salvăm din ce-i al nostru. Deci exact cum îi cu un pahar de miere şi vin albinele să mănânce şi muştele. Care-i diferenţa dintre albine şi muşte? No, care este diferenţa? Diferenţa este că albinele mănâncă mierea şi muştele mănâncă restul! Dacă-nţelegeţi.

Vă mai spun ceva. Eu sunt tânăr ca voi şi fiecare în viaţa lui a avut o decepţie şi fiecare a vrut ceva să fie. Dar nu se poate aşa. Eu vreau să fiu preşedintele României! Nu se poate. Dacă nu punem osul şi asta, noi ne uităm, aţi văzut aicea, dacă aţi urmărit filmul; deci noi ne uităm la film, ne uităm, dar vă daţi seama cu cât sacrificiu se scoate aurul ăla din… […] Nu contează asta, dar contează, ştiţi ce contează? Contează ce eşti de când te naşti şi să ştii ce origini ai, dar după aceea poţi să te implici mai mult şi să poţi să dai la cineva ceva din experienţa ta. Dar ştiţi ce contează? Nu, nu, că tot tineretu’ acuma, în ziua de astăzi, îi… salariile, tot ce vrea el şi […] nu că oricum o să înţeleagă toată lumea!

Deci toată lumea se uită la filmul ăsta, dar fiecare fumă o ţigare, bău o bere şi… cu părerea. Da’ aicea lucrăm cu ceva, uite, haide să ajutăm, să facem o asociaţie, ceva, să facem, să putem să ajutăm. Io atâta pot să vă spun că aurul, aurul ăsta sunt multe vieţi care se duc pe apa Sâmbetei care nu le pasă la nimeni, fiindcă nu le pasă, na! […] la mână şi se duc la amanet, da? Pe o brăţară, na, ai dat 10 milioane, iei cinci milioane. Tu ai vândut viaţa cuiva şi tu nu ştii, nu-l consideri că aurul de la mână este scos foarte greu! Fiindcă nu ştii! Nici eu nu ştiu. Şi vă rog să înţelegeţi că acest material este pentru că, na, toată lumea se râde, dar hai să vă spun. Fiecare în buzunarul lui câţi bani are astăzi? De la ei, de la ei, nu de la părinţi!

Speaker number 2

Vreau să zic şi eu vreo două vorbe în seara asta, cum zicea şi prietenul meu, că nu e important ce avem la mână, metalele astea preţioase, putem să ne băgăm tot în ele, aşa că să nu ne pasă, să nu ne pese; am văzut înainte un film în care nişte oameni care au fost crescuţi cu agricultura de mici au încercat să-şi facă un viitor plantând anumite plante, mă rog, încercau să-şi facă de mâncare singuri, şi-au venit repede nişte tipi cu nişte buldozere, îi dureau în … beton şi pur şi simplu le-a distrus toate recoltele plantate de ei de-o viaţă. Asta e o chestie naşpa pe care eu în mare parte n-o suport şi nu suport corporaţiile astea, care sunt tot după profit şi după „hai să ne meargă nouă bine, frate, nu ne interesează”.

OK, în mare parte vreau să zic că să ţineţi minte chestia asta, să nu ne pese de metalele astea care le purtăm la mână. Să ne pese de faza că până la urmă, toţi suntem oameni şi toţi suntem egali. Atât.

Părerea mea

Aceasta a fost întreaga dezbatere de la Deva. Asta au avut de spus salvatorii Roşiei Montane. În esenţă, aurul este naşpa, deci să nu mai purtăm metale la mână şi la gât, că nici nu ştim câte vieţi s-au sacrificat pentru obţinerea lor! Corporaţiile sunt naşpa, pentru că nu vor decât să facă profit.

După vizionarea celui de-al doilea film, cei aproximativ 50 de salvatori ai Roşiei Montane au râgâit după ce au băut beri produse de „corporaţii” care vor să facă profit, şi-au luat de pe mese pachetele de ţigări produse de corporaţii care vor să facă profit, telefoanele mobile care au în componenţă aur, şi-au pus pe ei gecile produse de firme care vor să facă profit, şi-au pus în spate genţile produse tot de firme care vor să facă profit şi au plecat către casele lor – încălzite, presupun, de alte „corporaţii” care chiar fac profit. Bănuiesc că locuitorii din Roşia Montană au fost profund impresionaţi de aceste manifestări organizate cu ocazia împlinirii a 1880 de ani de la prima atestare documentară a celei mai vechi localităţi miniere din România.

Nu doar la Deva s-a întâmplat asta, ci în mai multe oraşe din ţară – Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Buzău, Chişinău, Constanţa, Cluj, Giurgiu, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Târgu-Mureş, Vaslui – şi la Princeton University [New Jersey] şi Pittsburgh Carnegie Mellon University [Pittsburgh], ambele în SUA. Cât de frumos arată toate astea pe hârtie – sau pe ecran, nu-i aşa?

Un ONG care „nu a aceptat, nu acceptă şi nu va accepta vreodată bani din partea nimănui” organizează nişte aşa-zise dezbateri de toată jena, într-o zi care pentru cei din Roşia Montană poate chiar înseamnă ceva – 1880 de ani de la prima atestare documentară.

Nu mai contează că, poate, tinerii prezenţi la acele dezbateri habar nu au unde-i Roşia Montană [poate că devenii ştiu, că e aproape, dar ar fi interesant de aflat câţi dintre cei care au „protestat” şi „dezbătut” la Iaşi, Vaslui, Chişinău, Pittsburgh sau New Jersey chiar ştiu măcar în ce judeţ se află localitatea asta], nu mai contează că în afara celor două filme proiectate, coerenţa a lipsit cu desăvârşire, nu mai contează nimic. Ei şi-au făcut datoria, au luptat cu balaurul cel rău – corporaţia care ia pâinea de la gura oamenilor, fie ei din Turcia sau din România, şi au plecat acasă.

Bravo, bă, aţi salvat Roşia Montană!