Shoppingul poate fi un obicei sănătos

Sigur aţi ridicat o sprânceană când aţi văzut titlul ăsta. Shopping, blog de femeie, obicei sănătos? Să fim serioşi, singurul caz în care shoppingul poate fi încadrat la obiceiuri sănătoase este atunci când, ca bărbat, vrei să ieşi cu prietenii la bere şi nu ştii cum să scapi de gura prietenei / iubitei / nevestei, aşa că îi dai, cu mâna tremurândă, cardul tău de credit şi o trimiţi la shopping. Sănătos pentru tine, că poţi sta cel puţin trei ore la bere, sănătos şi pentru ea, că de când pusese ochii pe rochiţa aia roooz! 

Dar! Eu am găsit o „loophole” portiţă de scăpare, o mică excepţie care îmi permite să afirm că şi mersul la cumpărături poate fi un obicei sănătos: atunci când nu faci cumpărături pentru tine. Aici se încadrează atât cumpărarea de cadouri pentru cei dragi [lista mea de cadouri e tot aici], cât şi ceea ce am făcut eu săptămâna asta: cumpărături pentru o familie nevoiaşă. [Nu o spun ca să mă laud, să fim înţeleşi. Nu am cu ce să mă laud.]

De fiecare dată când intru în supermarket, o fac cu inima strânsă, pentru că ştiu că la ieşire o să-mi vină să plâng [„iar am stricat o grămadă de bani şi n-am luat aproape nimic din cele necesare!”], aşa că mă plimb vinovată printre rafturi şi aşez fiecare articol în coş de parcă nu ar fi al meu. Apropo, zilele trecute m-am trezit cu o apăde gură în coşul de cumpărături – fie cumpărătorul a greşit coşul şi-acum are probleme cu respiraţia urât mirositoare, fie cineva a vrut să-mi facă o glumă, da’ nu i-a mers, pentru că am apa de gură Aslamed de la Farmec, care-i senzaţională!

Mie-mi place să fac cadouri. Îmi place să ştiu că lucrurile pe care le ofer îi fac fericiţi pe cei care le primesc. Dar mai mult decât să ofer, îmi place să cumpăr. E boală femeiască, ştiu asta; din fericire, atunci când cumpărăturile sunt pentru altcineva, mai ales dacă sunt lucruri de care ştiu că are nevoie, sentimentul e mult mai plăcut.

Vă ofer spre comparaţie două situaţii:

1. Te afli în supermarket. Iarăşi ai intrat în templul pierzaniei fără să-ţi faci o listă de cumpărături de care să „te ţii”, aşa că iei şi detergentul la ofertă, dar şi setul ăla de borcănaşe cu condimente. Şi parcă ţi-ar mai trebui nişte şampon, deşi ai acasă cinci sticle pe jumătate pline, atunci iei şi balsamul din aceeaşi gamă, că doar n-o să le amesteci, cine ştie ce reacţii chimice ciudate pot face?! Aaa, uite că au „scos” şi mască pentru păr! S-o luăm şi pe asta şi ce se vede acolo? Cafeaua ta preferată, juma’ de kil la preţ redus?!
Cumperi, preventiv, şi nişte hârtie igienică, un borcan de muştar, ia uite că au adus şi ketchup Heinz, parcă ai mânca nişte măsline, uite cât sunt de drăguţe paharele astea şi parcă ţi-ar mai trebui şi nişte covrigei. Ah, decoraţiunile de Crăciun! De când tot zici că vrei un brad împodobit numai cu globuri albastre! Sau roşii? Dar oare albul nu se vede mai bine pe verde? Hmm… iei şi albe şi albastre, că nu te poţi hotărî şi parcă ţi s-a făcut cam foame.
În timp ce aştepţi la coadă, mai pui în coş nişte gumă de mestecat, o bandă adezivă, nişte acadele şi o revistă de doi lei, pe care nici măcar n-o s-o deschizi. Îţi vine rândul, plăteşti şi… constaţi că deşi scopul tău era să cumperi lapte, ouă, cartofi şi un kilogram de făină, singurele chestii comestibile din coşul pe care ai dat o grămadă de bani sunt condimentele, câteva măsline, un ketchup, un borcan de muştar, două acadele şi nişte covrigei săraţi.

Cunoaşteţi sentimentul?

2. Ai intrat în supermarket cu un scop precis: acela de a cumpăra alimente neperisabile pentru o femeie şi cele două fetiţe ale ei. Sunt sărace şi necăjite, iar chestiile pe care urmează să le cumperi le vor hrăni timp de cel puţin o săptămână.
Treci ca vântul pe lângă raionul de cosmetice [OK, poţi pune în coş două periuţe de dinţi colorate şi două tuburi de pastă de dinţi cu aromă de pepene], ajungi la alimente conservate şi începi să „torni” în coş borcane cu mazăre, tocană de legume, pastă de roşii, conserve de carne, pateuri, o nebunie! Nici nu ştiai că mai există carne la conservă – şi ce bună era  pe vremuri! Macaroane, spaghetti, cuş-cuş, paste alfabet, paste în formă de răţuşte, orez, zahăr, ulei. Incredibil cât de multe alimente se pot cumpăra cu banii pe care tu-i dai pe un parfum!
Dacă ştiai că e atât de uşor să faci cumpărături şi să te simţi bine, ai fi făcut-o mai demult!

Ei, sfatul meu este să încercaţi, măcar o dată, să mergeţi la cumpărături pentru cineva care are nevoie de mâncare: un bătrân din vecini care locuieşte singur, o familie cu mulţi copii, oameni săraci care vor aprecia gestul făcut. It’s always a win-win situation! Adică în situaţia asta, ambele părţi au de câştigat.

sursa foto