Si totusi, nu s-a facut dreptate…

Scris de Sebastian Bârgău

Dupa mai multi ani de procese, patronul din umbra al cotidianului „Buna Ziua Iasi” (BZI), Florin Ghiocel Asimionesei, a fost condamnat ieri la trei ani de inchisoare cu suspendare pentru santaj. Decizia este definitiva, iar afaceristul va trebui sa achite si daune victimelor sale. sursa

Asa a inceput ziua mea de ieri. De fapt a inceput cu moartea lui Nicolaescu dar, pentru ca deja m-am saturat sa aud peste tot de un eveniment deloc surpinzator (avea 82 de ani, era bolnav, operat de curand, sa fim seriosi, nimeni nu se astepta sa mai traiasca inca 100 de ani), am cautat alta stire. Asa am descoperit aceasta bijuterie si, sincer sa fiu, m-a intristat ca nu a fost mediatizata corespunzator.

Scriu acest articol aici nu pentru ca mi-e frica sa-l scriu la mine pe blog, ci pentru ca am vazut ca blogul nevesti-mii m-a depasit ca trafic si vreau ca postul acesta sa ajunga la cat mai multa lume. (Glumesc, stati linistiti. Am remarcat ca blogul Denisei cam duce lipsa de articole in ultima perioada, asa ca m-am gandit sa-i dau un kickstart. :) )

Dar sa revenim la stirea de mai sus. Florin Ghiocel Asimionesei si Alin Tocan, doi „jurnalisti” ieseni, au fost condamnati la… La nimic, ce s-o mai lungim. Pedeapsa cu suspendare e un fel de „ai grija, data viitoare o patesti mai rau daca nu-ti angajezi avocati mai buni sau nu cotizezi mai mult”, din punctul meu de vedere.

Eu ii cunosc personal pe cei doi, am lucrat pentru ZIUA de Iasi (pe vremea cand era ZIUA de Iasi, nu BZI) timp de doi ani si am avut neplacerea de a-i vedea pe cei doi (Ghiocel era patron, Tocan era redactor sef) zilnic. In cei doi ani de sclavie acolo am avut doar cinci zile de concediu, pentru ca atat imi dadea voie stapanul. Asa ca-i stiu destul de bine. Sa stai cu niste oameni 8-9 ore pe zi in fiecare zi (sambata nu veneam decat daca eram chemat) timp de doi ani, cred ca ajungi sa-i cunosti destul de bine.

Tocmai faptul ca ajunsesem sa-i cunosc a fost si motivul pentru care am plecat de acolo fara sa ma mai uit in urma. Mi-am semnat demisia repetandu-mi constant in gand: Daca te amesteci in troaca, te mananca porcii!

Am crezut ca voi scapa de porci dupa ce demisia a fost semnata, dar m-am inselat. Au incercat timp de cateva luni sa-mi puna piedici si sa ma opreasca a ma angaja la alte ziare dar, din fericire, cei care m-au primit nu erau facuti din acelasi material, plus ca le si auzisera reputatia. Dar destul despre mine, sa revenim la cei doi „jurnalisti”.

Florin Ghiocel Asimionesei se crede un mare mogul si, chiar daca mizeria aia de ziar critica hotii (doar pe cei care nu cotizeaza), nu se jeneaza sa apeleze la aceleasi practici pe care redactorii lui le infiereaza in paginile fituicii. Ghiocel e un mister. Nu mister in sensul de domn in engleza ci un mister in sensul de enigma. Pana la revolutie era strungar intr-o fabrica ieseana, adica un fel de Nea’. Dupa revolutie, subit, s-a imbogatit. Nu se stie cum, nu se stie prin ce mijloace, dar a ajuns taranul milionar.

S-a implicat in afacerea cu ziarele din motive de sanatate, si anume pentru ca sufera de o alergie severa la publicatiile cu coperti de carton cunoscute si sub numele de cărţi. Cand l-am cunoscut eu, in perioada 2006-2007, avea eleganta, politetea, diplomatia si cultura lui Gigi Becali. Ma indoiesc amarnic ca s-a mai cizelat intre timp, pentru ca nu parea un personaj deschis la nou.

Alin Tocan, mana dreapta a lui Florin Ghiocel Asimionesei in perioada petrecuta de mine la ZIUA de Iasi, era alt mare „jurnalist”. Este absolvent de Politehnica si are diploma de inginer mecanic. Dupa revolutie s-a ocupat cu diverse, scrisul neaflandu-se printre cele diverse. Ultimul sau esec pe care-l stiu a fost momentul in care a fost director la Taxicom, o companie de taxi din Iasi. Directoratul lui s-a terminat brusc si aproape dramatic intr-o mansarda, cand se ascundea de taximetristii furiosi pe care-i conducea si care voiau sa-l linseze. Presupun ca perioada petrecuta in acea ascunzatoare i-a scos la iveala veleitatile jurnalistice pentru ca, dupa acel incident, s-a trezit redactor sef la ZIUA de Iasi. Pur si simplu.

Asemanarea dintre Florin Ghiocel Asimionesei, Alin Tocan si Relu Fenechiu este ca nu-i suport pe niciunul dintre ei chiar daca-i cunosc pe toti trei. Dar in acest proces, din nefericire, trebuie sa-i dau dreptate lui Fenechiu.

Procesul de santaj a avut ca probe niste inregistrari ale convorbirilor telefonice ale lui Fenechiu cu cei doi, inregistrari pe care Fenechiu le-a facut publice (la un moment dat) pe site-ul sau. Le-am ascultat si e mai mult decat clara intentia de santaj a celor doi „jurnalisti”. Vad ca acum nu mai exista inregistrarile pe site-ul lui Fenechiu (au trecut cinci ani de cand le-am ascultat eu acolo, totusi), dar va pot spune ca le-am ascultat.

Inregistrarile sunt de un penibil cum rar va este dat sa ascultati. Florin Ghiocel Asimionesei ii spune pe fata lui Fenechiu ca, daca nu cumpara publicitate de 4000 de euro in ZIUA de Iasi, incep dezvaluiri si denigrari. Inregistrarile sunt foarte clare si nu au fost negate de niciunul dintre cei implicati, ci doar s-a mers pe ideea ca au fost intelese gresit si ca, de fapt, era vorba de o simpla negociere.

In concluzie, eu nu cred ca s-a facut dreptate, chiar daca „jurnalistii” de la BZI spun la fel. Diferenta dintre dreptatea inteleasa de mine si cea inteleasa de ei este ca eu consider ca dreptate s-ar fi facut daca respectivii „jurnalisti” zambeau acum din spatele gratiilor si nu din masinile lor de lux, iar ei inteleg asta:

In procesul penal in care a fost tarat cotidianul BUNĂ ZIUA IASI, ca urmare a unei plangeri formulate de Fenechiu si acoliti de-ai sai, Curtea de Apel Cluj a amanat pronuntarea pana dupa alegerile generale de pe 9 decembrie • In perioada guvernarilor PDL, cei acuzati in dosar au obtinut achitari, iar acum dupa preluarea puterii de catre USL si instalarea lui Fenechiu pe scaunul de ministru al Transporturilor, s-au pronuntat condamnari la inchisoare cu suspendare. sursa

Dar ce sa-i faci, dreptatea nu e pentru cine o are, ci pentru cine si-o cumpara…

6 thoughts on “Si totusi, nu s-a facut dreptate…”

  1. Ce oameni de nimic. Asta este revoltător… Nici nu vreau să mă gândesc la câte tâmpenii am auzit și eu în presa prahoveană. Mi se face greață numai dacă mă gândesc.

    1. @Cuibus: out of topic dar ma exaspereaza cuvantul „crima” folosit aiurea: ce inseamna pt tine o crima?! daca uiti gazul aprins si sare blocul in aer si mor 10 oameni inseamna ca tu i-ai omorat? tu in mod deliberat i-ai omorat? stiu ca legal e omor din culpa, nu crima, nu crima cu premeditare, ci omor din culpa!

Comments are closed.