Denisuca – nevastă de Coşmar

Cum eu n-am mai “intrat în atelier” de ceva vreme, nu mă pot lăuda cu ce am mai făcut în ultima vreme, aşa că vă recomand un alt site, mărgele.org, unde veţi găsi tot felul de bijuterii şi jucărioare din Fimo, realizate manual. Cel mai mult mi-au plăcut omuleţii de “zăpadă” – unii dintre ei poartă căciuliţe şi fulare tricotate şi toţi sunt livraţi în mici cutiuţe de cadouri.

Puteţi oferi cuiva drag un astfel de cadou micuţ, dar lucrat manual şi ieftin. Grăbiţi-vă, se vând ca pâinea caldă!

Dacă tot vă recomand un site cu bijuterii handmade, astăzi şi numai astăzi, de ziua României, aveţi ocazia să va faceţi reclamă. read more »

Chiar dacă nu am mai “produs” nici o bijuterie din Fimo sau Cernit de aproape jumătate de an, asta nu înseamnă că piticul polimeric a dispărut. În continuare îmi “filează lămpile” ori de câte ori văd bijuterii din lut polimeric realizate manual, ori de câte ori aud despre târguri de handmade stuff şi mai ales când văd sau aud despre magazine în care se vând materiale pentru marii sau mai micii artişti.

În urmă cu ceva timp, am dat peste site-ul magazinului Complex Art, din Timişoara. Nu ştiam pe atunci că voi merge în octombrie la acţiunea “Verde pentru biciclete”, dar de când am aflat, mi-am propus să fac o vizită la magazin. Noroc că au progam şi sâmbăta, altfel cred că rămâneam acolo până luni! Am luat-o deci pe Dana de mânuţă şi-am mers pe străduţa artiştilor. Aşa cred eu că ar trebui să se numească strada pe care este situat magazinul, pentru că pereţii clădirilor erau plini de graffiti, la terasa unui bar barului Papillon erau oameni cu cercei peste tot, cu părul lung, mă rog, aşa cum cred eu că arată unii artişti.

Magazinul ăsta este împărţit în două spaţii, unul la parter şi altul la demisol sau subsol [n-am băgat de seamă, eram prea ocupată să observ "jucăriile"]. Prima dată am mers în spaţiul de sus, care era plin cu tineri – probabil studenţi la Arte plastice – în căutare de materiale de tot felul. Şi aveau de unde alege: hârtie colorată, subţire, groasă, creioane, pixuri, pensule, culori, lipici, şi mai multe culori… o nebunie. Dar eu nu aveam prea mult timp la dispoziţie, pentru că programul era până la 2 şi era deja trecut de 1. Aşa că am coborât în spaţiul de la subsol, de unde n-aş mai fi vrut să plec. Cred că o să-i rog să mă cheme atunci când fac inventarul, poate aşa o să apuc să văd toate produsele pe care le au la vânzare. read more »

Se cere un update, pentru că recitindu-mi unul dintre articolele despre lucrul cu FIMO, am concluzionat că am mai multe lucruri de spus despre modelare, coacere etc.

Aşadar…

Ce tip de lut polimeric să aleg?

Eu până acum am lucrat cu Fimo Classic, Fimo Soft, Fimo Effect şi Cernit Number One. read more »

Am găsit! Datorită blogului oraşului Deva, am găsit magazinul tip “fondul plastic” pe care-l căutam. Un cititor mi-a lăsat un comentariu aici şi astăzi am mers să văd ce au de vânzare.

Am găsit culori pentru textile, lut polimeric – altul decât FIMO, dar care face acelaşi lucru, lac cu uscare rapidă, lut cu întărire la rece… şi câteva idei, inclusiv pentru decorarea pereţilor camerei mele noastre, care se va întâmpla la vară. Aşa că dacă în săptămânile ce urmează voi “lipsi” de pe blog, veţi şti că sunt cu “jucăriile” în faţă, creând.

Şi uite-aşa îşi face apariţia un nou pitic care domicilia pe creierul meu şi despre care nu ştiam mai nimic până acum câteva luni.

Buburuze din FIMO, comandate de Cipri pentru soţioara lui, de 8 martie. Şi cred că i-au plăcut.

read more »

Tutorial fără poze. :D

Mai multă lume m-a întrebat, pe messenger, cum se lucrează cu “plastilina aia” despre care am tot scris eu, drept pentru care m-am gândit că ar fi util un mic Fimo-ghid pentru începători. Nu am pretenţia că le ştiu pe toate, dimpotrivă, întotdeauna este loc pentru a învăţa mai mult şi chiar mi-ar plăcea să-mi explice şi mie cineva cum naiba se fac acele minunate “canes” pe care le tot văd pe Flickr. Am făcut câteva, dar sunt departe de a realiza aşa ceva, de exemplu:

Da, ceea ce vedeţi aici este un fel de cilindru din Fimo, care după ce se întăreşte se taie felii [cam ca o rudă de salam] şi poate fi un frumos pandantiv sau se poate folosi pentru un colier de mărgele din Fimo. Posibilităţile sunt nelimitate. Oricum, până să ajungeţi la aşa ceva, vă puteţi exersa talentul făcând mărgeluţe de diferite forme sau culori, medalioane/pandantive sau figurine simple.

La început, am căutat informaţii despre Fimo pe net până mi-au ieşit pe urechi, iar singurul site în limba română unde chiar am găsit câteva sfaturi utile a fost douămâini.ro [link 1 şi link 2]. Noroc cu Paul, altfel ardeam Fimo în cuptor de toţi banii!

Buun. Deci te-ai hotărât să modelezi Fimo şi vrei să faci, să zicem, mărgele, cercei şi o brăţară din Fimo. Trebuie să comanzi nu doar materia primă, ci şi celelalte accesorii pe care le vei folosi pentru aceste bijuterii. Materia primă constă în “plastilina” Fimo, care, să fim înţeleşi de la început, nu este plastilină, este un lut [polimeric] pentru modelare care se comportă cam la fel ca plastilina: pentru a-l putea modela, trebuie întâi să-l frămânţi bine în mână. Vei constata că se înmoaie destul de uşor, dar sfatul meu este să-l înmoi până “scoţi untul din el”, astfel vei fi sigur că nu se rupe înainte de a-ţi termina mica operă de artă.

read more »

Cu toate că era cât pe-aci să nu ajung, cu tot programul încărcat în cele trei zile la Bucureşti, ieri am reuşit să mă strecor, cu ajutorul lui Sebi [he's the best, you know], pe nişte străduţe mici şi întortocheate, la magazinul Interesart. Bine, nu vă dezarmaţi, nu e chiar atât de greu de ajuns acolo, dar cum lumea mi-a spus că e la trei străduţe de Piaţa Unirii, iar pe hartă chiar aşa şi arăta, am presupus că vorbim despre trei străduţe, nu două străduţe şi-un bulevard!

Magazinul este situat pe strada George Georgescu – serios! – la numărul 45, vizavi de Restaurantul Jariştea. Acolo m-a aşteptat Valentina, care este o dulcică. Am stat la poveşti; de fapt, mai mult a stat Sebi, eu am fost precoupată – sau prea ocupată cu fotografiatul.

Atât de mult mi-a plăcut magazinul, încât dacă aş locui în Bucureşti, cred că aş merge acolo în fiecare zi, până când, în cele din urmă, Valentina ar trebui să mă angajeze.

- E atât de frumos, încât aş sta toată ziua aici!, i-am spus.
- Păi eu ce crezi că fac?, a venit răspunsul. Mda… deci pentru asta îi invidiez pe bucureşteni.

Am regăsit acolo bijuteriile pe care le ştiam deja de pe blogurile creatoarelor lor, obiecte superbe realizate manual, inele, cercei, casete de bijuterii, oglinzi colorate [pe spate], ceramică, haine şi încălţări [din fericire, astea nu mă pasionează] şiii… genţi! Nu m-am putut abţine şi am cumpărat o geantă faină de tot creată de Army of mice. Armata de şoareci împreună cu pisica “testatoare” [aşa zice pe etichetă, că geanta a fost testată cu una bucată pisică albă de 8 kg, proprietate personală] au tras chiulul în ziua în care au aplicat CTC-ul genţii mele, pentru că după doar 30 de minute, cureaua atârna. Adică puteam să pierd frumuseţe de geantă! Quel horreur! Bine, o s-o repar eu, presupun că i-a căzut un inel din metal care n-o fi fost strâns cum trebuie. Nu-i bai.
P.S. S-a rezolvat, geanta e întreagă şi pregătită să-i arăt lumea. De data asta am avut noroc cu tata şi cu una dintre zecile de genţi “vechi”.

La plecare, Valentina ne-a oferit câte un clopoţel din ceramică, un gest care mi-a plăcut mult; eu am ales unul vopsit în culorile magazinului.

Vă las cu fotografiile făcute în interiorul magazinului şi cu îndemnul să-l vizitaţi degrabă; nu de alta, dar vine Crismăsu’ şi se va goli tot Bucureştiul de cadouri “corespunzătoare”. Şi-ar fi păcat să nu “prindeţi” un cadou handmade pentru voi sau pentru “cei dragi” [urăsc formularea asta]. Enjoy!

Update: Despre Interesart şi pe Happy Fish TV.

read more »

…am făcut din FIMO acest set – colier + cercei – pentru Ziua Naţională a României, pe care o să-l port prin casă, pentru că la Alba Iulia nu mergem. Suntem aproape şi putem merge oricând la Alba, n-am de ce să mă calc în picioare cu cei 20.000 de români veniţi acolo.

Oare sunt unguri în Alba Iulia? Aş vrea să ştiu cum se simt văzându-şi oraşul invadat de atâţia patrioţi.

Sunt cam “off” zilele astea. Cred că mi se întâmplă asta din cauza vremii. Toamna însemna pentru mine, în fiecare an, un început. Mă refer la joburi noi, proiecte [ah, cât urăsc cuvântul ăsta!] de tot felul, chestii care mă puneau în mişcare etc. Anul ăsta a venit doar frigul; nu mă plâng, e minunat să ai în braţele cui să te cuibăreşti. Dar parcă mă simt cam ciudat când mă trezesc şi n-am aproape nimic de făcut. Nici un stres, nici un job la care să merg după care să vin acasă şi să lucrez pentru X sau Y… E ceva nou pentru mine şi mă tem că m-aş putea obişnui aşa.

E foarte frig aici, aşa că nu ies din casă decât pentru a cheltui, a plăti facturi şi… azi, pentru Împăratul Traian. Sâmbătă iar trebuie să mă trezesc devreme, merg la o cununie. Normal c-o să mă îmbrac în pantaloni!

În plus, de trei zile am primit coletul cu FIMO şi încă n-am avut inspiraţie să modelez nimic. Sper să-mi revin în week-end!

Este ultima însemnare despre FIMO pe săptămâna asta – care tocmai se încheie, vă promit!

Am găsit pe site-ul oficial EBERHARD FABER câteva idei [tips] pentru modelarea pastei FIMO. De la vaze la bijuterii sau obiecte decorative, găsiţi pe site idei pentru aproape orice. Mie-mi pare rău că m-am repezit să fac multe pandantive – am peste 70! – şi nu am dat întâi peste pagina asta: FIMO tips.
read more »