blog my mind
A long, long time ago, in a galaxy far, far away, adică acum vreo 10-11 ani, aveam un telefon Nokia 5110 verde crud şi abonament la Cosmorom. Aveam un număr tare fain, pe care nu o să-l uit niciodată: 096-571516. 1957 e anul în care s-a născut tatăl meu, iar 15-16 sunt numere uşor de Read More …
Când eram eu mică, aveam doi verişori care erau şi mai mici. Sărbătorile de iarnă mă găseau întotdeauna în satul bunicii materne, pentru că acolo venea şi Moşu’. În fiecare an, în 24 decembrie, mătuşa şi bunica mea împodobeau bradul cu globuri şi alte decoraţiuni cine ştie de pe unde adunate plus bomboane de pom, Read More …
Aşa o să le povestim copiilor noştri: l-am cunoscut pe Sebi citindu-i blogul, dar am luat legătura cu el cu ajutorul messenger-ului. O ştiu pe Tomata de pe vremea când era Andreea Ursu şi bârfeam sau stăteam la poveşti pe messenger. Yahoo Messenger. Pe vremuri, adică din 1998, când am descoperit eu Internetul, şi până Read More …
Cândva pe la începutul anilor 1990, locuitorii oraşului Deva fuseseră binecuvântaţi cu televiziune prin cablu. Când, în 1994, familia mea s-a mutat din Orăştie în Deva, eu eram deja la curent cu desenele difuzate de Cartoon Network* şi show-urile de la MTV, pentru că ai mei mă mai lăsau la bunici şi, din fericire, pe Read More …
Anul era 1985 sau 1986. Mă aflam la ţară, la cules de prune, împreună cu bunicii paterni, în grija cărora eram plasată pe timp de vară pentru că părinţii mei erau foarte tineri şi bunicii mă iubeau foarte mult. Bunicul m-a lăsat în maşină pentru câteva minute, cât a coborât în vale să vadă cum Read More …
Bunicul meu ar fi împlinit 87 de ani. Mi-e greu să scriu despre el, la fel cum mi-e greu să vorbesc despre celălalt bunic pe care l-am pierdut de şi mai mult timp. Bunu, aşa îi spuneam bunicului patern. Era un om bun; chiar dacă se enerva repede, îi trecea la fel de repede – Read More …
În-on – sună aiurea, dar ce să-i faci? Nu m-a lămurit nimeni cu privire la problema ridicată încă din 2009, aşa că-i spun cum mi se pare mie acum că sună mai bine. Mă ştiţi, îmi place să stau pe net. Deschid wi-fi-ul imediat după ce fac ochi dimineaţa, am laptopul închis doar când fac Read More …
Citind articolul lui Sebi despre singurul profesor al cărui nume nu l-a uitat, m-am gândit la profii pe care i-am avut eu în liceu. În afara dirigului, care ne-a preluat de la o dirigintă sictirită în clasa a X-a şi a încercat să facă oameni din noi, despre nici un alt profesor din liceu nu Read More …
Dragă Ciprian, am învăţat să nu spun niciodată „niciodată”, dar probabil că nu vei vedea niciodată un film cu mine, cu atât mai puţin un film în care să povestesc despre viaţa mea dinainte de online. Timisoara, episodul pilot Povestea mea incepe in Timisoara. Este episodul pilot, pe care nu mi-l amintesc deloc: doi tineri, Read More …
Când eram mică, îl vedeam pe Tata bărbierindu-se şi îmi închipuiam că pasta aia albă pe care o întindea pe faţă cu pămătuful determină sau ajută la creşterea părului de pe faţă. Aşa că de fiecare dată când îl vedeam cu pasta de ras pe faţă, evitam să-l pup sau să mă apropii de el. Read More …