Denisuca – nevastă de Coşmar

Supermarket-ul Billa, dacă se mai întreabă cineva.
Îmi place pentru că întotdeauna au produse aflate în promoţii şi te poţi alege cu prostioare gen cutii metalice, jucării etc. Îmi place că au o gamă variată de produse şi preţuri destul de bune.
Nu îmi place pentru că, acum câteva luni, o vită m-a ignorat cu graţie timp de cinci-zece minute, servindu-i pe toţi cei aflaţi în faţa, jurul şi spatele meu, mai puţin pe mine. De atunci nu am mai călcat pe acolo, până azi.
Azi am ajuns la concluzia că Billa vrea ca eu să slăbesc. Căutam unt de arahide, iar o angajată călare pe-un “tractor” mi-a dat târcoale cu maşinăria până cân am plecat de acolo. Untul de arahide nu l-am mai găsit. Billa vrea ca eu să slăbesc! Iupii!
Nu-mi mai place că magazinul din Deva e amplasat la mama dracu’, pe lângă gară. Iar să pleci de-acolo, pe jos, cu plasele pline nu e tocmai amuzant. Dar eu n-am cumpărat mai nimic, pentru că nu m-au lăsat.

Dacă tot vorbim despre supermarket-uri, mâine, magazinele Artima din Deva şi din Petroşani se transformă Carrefour Express. Nu ştiu când se va face “tranziţia”, pentru că e ora 19 şi Artima e deschisă, sigla e încă sus… să stau la “pândă” la noapte? Neah…

Din 10 iulie, Artima Deva se va numi Carrefour Express. Pe site-ul Carrefour Express scrie că magazinul Artima Deva “se va remodela”.

În calitate de client de luni şi marţi al acestui magazin, sper din tot sufletul că personalul angajat la noul Carrefour Express va fi mai bine instruit decât personalul magazinului Artima, cu care am avut neplăceri de mai multe ori.

Deci 10 iulie, ora 9.

Leapşă de la Veveriţa.

1. Care este cel mai de rahat supermarket din oraşul tău?
Cam toate-s de rahat, dar Artima din Deva ia, detaşat, locul I pe “podiumul de c*c*t”.

2. Ce nu îţi place la respectivul supermarket?
Nu-mi place că produsele îşi schimbă preţul de la raft până la casa de marcat, că roşiile, castraveţii şi ardeii arată întotdeauna de parcă ar fi fost recuperate din gunoi, nu îmi plac multe…

3. De unde urăşti să faci cumpărături?

Orădeanul a păţit-o şi el. Oare chiar nu se poate face nimic? Îi lăsăm să-şi bată joc de noi în continuare?

Şi la Artima Petroşani se pare că sunt produse expirate. Multe.
Gazeta Văii Jiului a făcut mai mult decât mine. Foarte frumos din partea lor, foarte urât, în schimb, ce face Artima în continuare. Oare şi când o să-i cheme “Carrefour”, tot aşa vor face? Sau atunci nu-şi vor mai permite?

Irina Chiroiu le-a scris din nou şefilor de la Artima, povestindu-le întâmplarea cu bătrânelul. Răspunsul a venit pe mail:

Buna ziua,
Desi cele relatate de dumneavoastra nu sunt tocmai lucruri imbucuratoare, va multumesc pentru acest feedback.
Printre masurile pe care le-am stabilit pentru a fi implementate pana luni 17.03.2008, se numara si aceea ca toate preturile de la raft sa fie confruntate cu inregistrarile din sistem. Actiunea este responsabilizata pe fiecare persoana participanta, procesul este supervizat de catre directorul de magazin.
Incepand de luni, 17.03.2008, ora 8.00 orice reclamatie generata de diferenta de pret va fi analizata imediat de catre directorul de magazin, urmand ca obligatoriu problema sa fie solutionata (la momentul reclamatiei) in favoarea clientului.
Chiar astazi a fost indepartata din echipa Artima Deva o casiera care nu a inteles ca abordarea politicoasa este absolut necesara in relatia angajat Artima-client.
Echipa casierelor Artima va fi supervizata atent de un director adjunct al magazinului.
Imi voi intensifica si eu vizitele la magazinul din Deva. Daca situatia nu se va corecta urgent cu actuala echipa manageriala, solutia va fi schimbarea acesteia.
Va multumesc.
Cu respect,
Ion Savescu

Până-şi rezolvă ei problemele, eu zic că putem să ne facem cumpărăturile şi din alte magazine. În ce mă priveşte, deşi am avut multe nemulţumiri legate de Kaufland, prefer să cumpăr din acest magazin decât de la Artima.

Aşa cum scriam acum o săptămână, am fost contactată prin e-mail de OPC şi prin telefon de un reprezentant Artima din Deva. Am fost asigurată că ei “luptă” cu sistemul pentru ca diferenţele dintre preţul de pe raft şi cel de la casa de marcat să nu mai existe. Nu ştiu cum se face că diferenţele astea sunt întotdeauna în favoarea Artima şi niciodată în nu-l avantajează pe client.
Dar trecem peste asta, nu am murit că am dat un leu cincizeci mai mult pe un bidon cu ulei şi nici ei nu s-au îmbogăţit pe spinarea mea. Şi-au cerut scuze, am zis că e OK şi că sper să nu se mai întâmple.
Ei bine, nu numai că astăzi am plătit iar – pentru că da, am fost fraieră şi iar am cumpărat de la ei – mai mult pentru un produs (3,69 lei în loc de 3,29 pentru o pungă de mini croissants), dar o colegă din presă, Irina Chiroiu, care în primă fază i-a scris şefului mare despre problema pe care am avut-o eu, a văzut o chestie dureroasă.
Redau mai jos comentariul ei, pe care îl puteţi găsi şi aici.

Am facut din nou greseala de a merge la Artima. Mai mult m-a impins curiozitatea, sa vad daca s-a rezolvat ceva. Am trait un episod greu de imaginat. In magazin vad un batranel slab, se vedea ca e amarat, s-a uitat minute in sir la standul de conserve. Ajung la stand, vine si el. Il las in fata, ca eu aveam, din pacate, prea multe cumparaturi. L-am studiat pana i-a venit randul. Avea in mana 3 lei si o nenorocita de conserva de care tinea ca de cel mai valoros bun al sau si se uita parca in jur, temandu-se sa nu i-o fure careva. Ajunge in fata vanzatoarei, bucuros. Pe cand sa plateasca, stupoare ! Conserva nu costa 2 lei si ceva, cum scria pe raft, ci 3,39 de lei. Omului ii mai trebuiau 4.000 de lei vechi, da nu ii avea si tanti aia de la casa i-a luat conserva si i-a explicat cu stictir ca daca asa zice calculatoru asta e pretul si ea nu are ce face. Va jur ca mi-a venit sa o iau la bataie. Omul a plecat capul si a dat sa iasa. M-am oferit sa platesc eu conserva, ca-mi dadusera deja lacrimile, da proasta aia de la casa s-a apucat sa-l strige in gura mare pe om sa vina inapoi. Normal ca batranelul nu a acceptat. Era prea cinstit si prea demn sa se lase umilit de un sistem prost aflat intr-un magazin in care consteaza faptul ca oamenii se inghesuie, dar nu si ca o parte din ei nu se mai intorc niciodata. Am ajuns acasa si i-am scris din nou directorului de la Bucuresti, i-am dat si link-ul asta sa vada ca nu sunt singura care e nemultumita. Si apoi m-am gandit la tot bacsisul la care l-am lasat de-a lungul timpului vanzatoarelor de la Artima. Si cate 1 leu de-odata. Si ieri,, fatuca aia de la casa a lasat un om sarman fara masa de seara, pentru ca-i lipseau 0,40 de lei. Imi vine sa urlu de ciuda, mai ales cand imi amintesc chipul DEZAMAGIT al acelui om.
Maine o sa sun si la OPC. Mai ales ca iar am vazut ficatei de pui expirati si mezeluri mucegaite pe rafturi. Trebuie sa se faca dreptate, nu?????

Trebuie să se facă dreptate, dar în primul rând trebuie să ne-o facem noi. Eu, din momentul ăsta, nu mai intru în nici un magazin Artima. Ever! Am zis!
Şi de data asta chiar aşa o să fac, pentru că m-am săturat să fiu luată de fraieră de nişte nesimţiţi.

Directoarea de la Artima din Deva, care m-a sunat ca s-o lămurim cu plângerea făcută de mine, mi-a spus că sistemul lor e de vină, că apar modificări de preţuri pe care nu le pot opera şi la raft, pentru că nu pot tipări preţurile în timpul zilei. Bun, fraţilor, dacă sistemul e prost, schimbaţi-l! De ce să plătim noi pentru că voi nu sunteţi capabili să vă administraţi magazinele? Închideţi biznisu’ şi mergeţi la sapă, cică se plăteşte bine-n agricultură.

Iată şi un articol interesant din EVZ. 10x Piticu

Doamnei Denisa Lala

Referitor la reclamatia dumneavoastra depusa online si inregistrata la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor cu nr. 579/ON/28.02.08 prin care solicitati rezolvarea aspectelor reclamate, va comunicam faptul ca aceasta a fost înaintată către Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara care este competent să o soluţioneze.

Acestia va vor contacta în cel mai scurt timp pentru solutionarea reclamatiei dumneavoastra.

Cu stima,
Irina Ciausu
Consilier

Aştept cu interes să mă contacteze OPC Hunedoara. Reclamaţia se referea la “incidentul” de la Artima. Nu mă las, vorba unui fost coleg de liceu, “asta nu rămâne aşa!”.

___________

3 martie, ora 18.58.
Am fost sunată de directorul adjunct al magazinului Artima din Deva, care mi-a explicat că problema vine de “sus”, adică de la sistemul central din Timişoara. Preţurile se stabilesc de acolo, iar cei “mici”, de aici, n-au ce face.
Şi-au cerut scuze şi m-au rugat să merg la magazin ca să-mi restituie diferenţa de 1,5 lei, bani pe care i-am plătit în plus atunci când am cumpărat uleiul ăla de palmier. N-o să merg, desigur, dar îmi place să văd că se mai mişcă lucrurile în ţara asta.

___________

Ieri, am fost la supermarketul Artima din Deva, ca să cumper ulei de palmier. Acum două săptămâni, aveau la vânzare ulei Olina la bidoane de doi, respectiv trei litri. Ieri am găsit doar de trei litri, iar preţul de la raft era de 18,49 lei. L-am pus în coş, am mai luat şi alte chestii şi am pornit spre casă. La casă, constat cu surprindere că produsul “Olina ulei de palmier” are preţul de 19,99 lei. O diferenţă de 1,5 lei care, la câteva sute de produse, se simte. Poate că au fost şi alţi clienţi care au plătit mai mult, dar nu şi-au dat seama, pentru că atunci când mergi la supermarket, nu cumperi un singur produs. Şi când le ai pe toate la grămadă, nu mai stai să vezi cât costă fiecare, ai încredere, ca prostu’, că ţi se încasează preţul văzut la raft.

Pe naiba! Nu e prima dată când am parte de neplăceri de genul ăsta cu Artima, însă de data asta am şi reacţionat. Am întrebat-o pe casieră de ce diferă preţurile, a ridicat din umeri şi a făcut pe neştiutoarea. Condica de sugestii şi reclamaţii din magazin, îngropată sub coşurile de cumpărături, mi-a făcut cu ochiul, dar n-am putut să scriu nimic în ea, pentru că pixul ataşat, legat cu o sârmă, nu avea pastă. Nu că i se terminase pasta, nu avea deloc.

Aşa că am intrat pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi am completat o reclamaţie online, la care aştept un răspuns în termn de 30 zile.

Bătaia de joc a celor de la Artima SA trebuie să se oprească cumva. Oricum, până când primesc un răspuns favorabil de la ANPC, am decis să nu mai cumpăr nimic de la Artima. Măcar de mine să nu-şi mai bată joc. Dacă celorlalţi clienţi le place asta, să le fie de bine!

EDIT: Mai nou, clienţii care au bagaje pe care vor să le încuie în dulăpioarele puse de Artima la dispoziţia lor – teoretic! – trebuie să aştepte până când una dintre casiere este liberă. Asta pentru că nici cheile de la acele dulăpioare nu mai sunt “la liber”. Dacă ai bagaje din alte părţi, n-ai decât să aştepţi. “Ştim noi că vreţi să furaţi cheile ca să vă însuşiţi dulăpioarele!”.

Articol publicat pe hunedoreni.ro.

Sigur aţi observat că fiecare supermarket din judeţ are proprii ţigani aciuaţi pe lângă el. Artima din Hunedoara avea, la un moment dat, cea mai enervantă ţigancă, la 20 şi ceva – 30 de ani, care te întâmpina de fiecare dată când ieşeai din supermarket şi îţi cerea bani. Asta până când în Hunedoara s-a deschis Kaufland, iar odată cu el au apărut şi coşurile cu monedă de 50 de bani. Asta a însemnat pentru ţiganca respectivă o noua modalitate de câştig – prin urmare, s-a “mutat” la Kaufland, unde nu mai cerşeşte bani, ci vine în parcare, lângă maşină, şi-ţi cere coşul. Ducându-l la intrarea în magazin, câştiga 50 de bani. Dacă nu vrei să-i laşi coşul şi ai tupeul să-l duci chiar tu înapoi, pentru a-ţi recupera banii, vei avea parte de înjurături ca la uşa cortului. Cum adică, te zgârceşti la cinci mii de lei vechi?

Situaţia este aceeaşi la mai toate supermarketurile. Fiecare cu ţiganul sau ţiganii lui. Mă gândesc că reprezentanţilor magazinelor le convine situaţia, pentru că, în felul ăsta, nu mai trebuie să-şi trimită angajaţii să aranjeze coşurile.

Bineînţeles că la clienţi nu se gândeşte nimeni. La faptul că sunt agasaţi de aceşti cerşetori, că pensionarilor le este frică să nu li se fure banii, să nu fie îmbrânciţi…

Toate supermarketurile au contracte cu firme de pază, dar agenţii de pază par să aiba şi ei, la rândul lor, o înţelegere cu ţiganii. Şi uite-aşa, toată lumea-i fericită! Mai puţin clienţii.