blog my mind
on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5
Stiu ca-i criza, dar mai stiu si ca exista oameni cu bani care ar investi intr-un business bun si… n-au in ce. Eu am idei, dar n-am bani si nici rabdare n-as avea sa ma ocup de asa ceva. Asadar…
read more »
În apartamentul în care am stat în Viena, am găsit mai multe suluri de hârtie igienică. Unul cu floricele, despre care am presupus că ne era destinat nouă, femeilor, şi vreo trei pentru bărbaţi. read more »
În primele două zile petrecute în capitala Austriei, aproape că nu trecea oră fără să zic: “Aici e musai să venim!”. Până la urmă, am reuşit să bifez destule chestii de pe lista pe care mi-o făcusem în minte, iar cea mai importantă atracţie a fost, pentru mine, casa atipică a lui Hundertwasser.
Conform Wikipedia, Friedensreich Hundertwasser a fost un pictor şi arhitect născut în Viena. A murit în anul 2000, la vârsta de 71 de ani. Numele real al artistului era Stowasser. Mai multe despre Hundertwasser, aici, iar despre Hundertwasser Haus, o clădire pe care am iubit-o înainte s-o văd, aici. Site-ul clădirii este Hundertwasserhaus.com. Şi acum, vă las cu puţinele poze pe care le-am făcut acolo. Este doar primul set, pe următoarele o să vi le arăt când merg din nou la Viena. read more »
Am ales să vă arăt separat pozele făcute la Prater, în Viena, pentru că şi aşa în postul anterior s-au adunat prea multe.
Câteva exemple de civilizaţie…
Într-un restaurant oarecare, să-i spunem Nordsee, sub mese existau cârligele astea pentru ca doamnele să nu-şi agaţe poşetele de scaun sau să le lase pe jos. read more »
Iată că a venit şi vremea să vă povestesc şi arăt cum mi-am petrecut weekend-ul prelungit la Viena. Pozele, separat, într-un articol viitor.
Întrucât am câştigat o excursie care includea şi zborul de la Bucureşti la Viena, m-am scărpinat ca oltenii cu mâna dreaptă în urechea stângă şi am mers la Bucureşti cu maşina, deşi aş fi ajuns mult mai repede la Viena dacă nu mai făceam ocolul ăsta. Am vrut neapărat să merg cu avionul, era primul meu zbor şi nu-l puteam rata. Aşa că vineri dimineaţă, la prima oră, după un somn dulce la Hotelul Hello, eram în aeroportul Otopeni. Am fost foarte stresată de partea cu check-in, deloc stresată de ceea ce urma, adică zborul deasupra României şi Ungariei. Şi pe bună dreptate: în loc să-mi urce stomacul în gât şi să mi se facă rău – mă aşteptam la asta, după toate poveştile pe care le auzisem, am fost de-a dreptul fascinată. Zborul a durat o oră jumate, n-au fost probleme. Ba dimpotrivă, dacă veţi zbura vreodată spre Austria, v-aş recomanda s-o faceţi cu Austrian Airlines. A fost prima companie aeriană a cărei reclamă am văzut-o vreodată la TV [pe MTV, în copilărie, rula o reclamă cu o tanti cu picioare foarte lungi, care se plângea că nu are niciodată suficient loc pentru picioare, "but when I fly..." şi se-ntindea pe scaunul dintr-un avion al Austrian Airlines. Sloganul era "The most friendly airline"] şi mi-a rămas în minte; nici nu visam că voi zbura vreodată cu Austrian, şi uite că s-a întâmplat. Serviciile au fost pe măsura aşteptărilor. Cât despre preţ… pot să vă spun că un zbor cu o companie albastră low-cost ar fi costat mai mult decât cu Austrian. read more »
În sfârşit, am ajuns la calculatorul meu, pe scaunul meu moale, la câţiva centimetri de patul meu. Nu am făcut 24 de ore din Viena până la Hunedoara, chiar dacă ruta a fost Viena – Bucureşti – Deva – Hunedoara; am făcut atâtea ore pentru că m-am oprit la Deva ca să-mi fac treaba la ziar…
Poveşti am destule, dar va trebui să le mai aşteptaţi puţin, acum mi se închid ochii şi mă mai aşteaptă o zi lungă.
Ultima oră în Viena este de-a dreptul dureroasă. Singurul lucru care mă face să nu plâng este promisiunea lui Sebi că ne vom întoarce. De preferinţă, într-un weekend fără ploaie.
Chiar dacă a plouat şi-am avut parte de vreme urâtă, tot am reuşit să vedem mare parte dintre obiectivele recomandate de minunaţii cititori ai blogurilor denisuca.com şi visurat.ro şi să “bifăm” cel mai mare şniţel din Viena, un apfel strudel de la mama lui şi bere afumată sau bere cu chili. Asta ca să nu mai spun de ciocolată. Mai bine nu spun. read more »
