Denisuca – nevastă de Coşmar

Dacă tot te chinui să îţi faci un banner, fie el şi pentru spaţiul virtual, măcar asigură-te că nu-ţi traduci textul cu translatorul de la Google. Aş fi tradus eu textul ăla, gratis…

Dar… dacă nu, uite ce iese…

UPDATE: Mai avem una. [click pe poze pentru a le mări, dacă altfel nu merge]

Şi fac bloggerii mişto de tine!

Compania Naţională Poşta Română face cunoscut programul oficiilor poştale în perioada sărbătorilor de Paşti. Acestea vor fi închise în zilele de 28 aprilie şi 1 mai, iar trimiterile poştale prezentate în zilele de 25, 26 aprilie, respectiv 29 şi 30 aprilie vor înregistra timpi de circulaţie mai mari decât în zilele normale de lucru. Potrivit comunicatului transmis de Compania Naţională Poşta Română, în zilele de 26, 29 şi 30 aprilie, oficiile poştale vor lucra după programul normal.

Ce înseamnă asta? Că Poşta se va mişca şi mai încet decât de obicei, iar în cele trei zile menţionate mai sus, se va mişca cu aceeaşi viteză de melc. Şi asta n-ar fi nimic… dacă trimiterile poştale ar ajunge la destinaţie aşa cum au plecat de la expeditor. Cel mai recent exemplu: Sebi avea de primit, prin poştă, un plic ceva mai voluminos. După o săptămână de aşteptare, azi s-a dus la poştă să se intereseze de micul colet. Duduia i-a spus că s-ar putea să primească după ora 11 avizul. Bum! Ora 14 a sosit şi avizul a venit!

Valoarea [ramburs] de 90 de lei pentru un plic, aşa cum spuneam, ceva mai voluminos nu i-a lăsat pe cei de la poştă să doarmă liniştiţi şi după câteva nopţi de chin, în care Sebi aştepta coletul iar ei nu se-ndurau să i-l dea, curiozitatea lucrătorilor poştali a învins, iar plicul a fost violat cu nesimţire. Aşa se numeşte, nu? Violarea corespondenţei.

Asta s-a întâmplat cu plicul buclucaş, pentru că era sfârtecat şi apoi capsat în vreo şapte locuri. Şi a fost adus la destinaţie abia când nu mai aveau încotro, pentru că destinatarul ştia că trebuie să-l primească şi îl ceruse. Mai încolo, Sebi o să pună şi poze cu plicul rupt şi capsat, iar eu voi pune link aici.

UPDATE: aici e articolul lui Sebi.

Iată şi poza:

Vineri, 25 aprilie, dis de dimineaţă, din Bucureşti va pleca spre mine un colet. Sunt curioasă, cu programul “lejer” de sărbători, în cat timp va ajunge la mine. Reveniţi la acest articol, pentru că-l voi completa atunci când voi primi coletul.

Cât despre minunata Companie Naţională Poşta Română, să facă bine şi să ne mai lase cu reclamele pline de sentimentalisme, pentru că nu funcţionează. Nu mă încălzeşte cu nimic să trimit cuiva o scrisoare prin poştă, dacă ea ajunge la destinaţie… poştită de toţi poştaşii!

UPDATE - Am primit, în 29 aprilie, avizul ştampilat cu data de 28 aprilie 2008, dar m-am chinuit vreo cinci minute să descifrez data respectivă. Din fericire, plicul a fost întreg şi toate tricourile de la Sheepses, în stare foarte bună.

Se pare că numai Sebi are ghinion cu Poşta Română. Cineva, acolo sus, îl urăşte…

Angelli Cherry – Atracţie fatală.

Conform DEX, FATÁL, -Ă, fatali, -e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuieşte moartea; funest. Greşeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin; care nu poate fi înlăturat; inevitabil. 3. Care provoacă o atracţie irezistibilă (şi nefericită).

Şi poza, dacă n-aţi văzut încă reclama. Eu am văzut-o prin toată ţara, iar asta e fotografiată la Deva.

read more »

Într-una din multele reclame la iaurturile Tnuva, o voce masculină cântă ceva ce sună cam aşa “Danon, danon, danon”. De fiecare dată, sunt convinsă că e reclamă la Danone, dar nu…
Oare ei nu au ascultat melodia înainte de a “aproba” reclama?

Ştiţi concursurile alea organizate de Reader’s Digest, în care tu erai unul dintre finaliştii selectaţi pentru premiul de un miliard de lei? Erau cinşpe plicuri, cu şapteşpe hârtiuţe de lipit, de răzuit, de decupat. Trimiteai plicul, eventual comandai produsele lor şi erai înscris la concursul minunat.

Ei bine, Ionel s-a abonat la revistă. Pe un an. Apoi a vrut să renunţe la abonament, dar cei de la Reader’s Digest nu au fost de aceeaşi părere, pentru că toate cheltuielile făcute cu plicurile alea groase trebuiau acoperite cumva. Aşa că au continuat să-i trimită revista şi, desigur, factura. Omul s-a considerat obligat să o plătească şi a continuat s-o facă, timp de un an. Apoi şi-a băgat picioarele şi n-a mai plătit. Revista îi vine cu regularitate prin poştă, în fiecare lună. Cu factura aferentă. Asta în ciuda faptului că a trimis un mail la Reader’s Digest prin care solicita anularea/sistarea abonamentului.

Cine are urechi s-audă. Reader’s Digest, aşa faceţi voi rost de bani pentru concursurile extraordinare???

Şi la Artima Petroşani se pare că sunt produse expirate. Multe.
Gazeta Văii Jiului a făcut mai mult decât mine. Foarte frumos din partea lor, foarte urât, în schimb, ce face Artima în continuare. Oare şi când o să-i cheme “Carrefour”, tot aşa vor face? Sau atunci nu-şi vor mai permite?

Aşa cum scriam acum o săptămână, am fost contactată prin e-mail de OPC şi prin telefon de un reprezentant Artima din Deva. Am fost asigurată că ei “luptă” cu sistemul pentru ca diferenţele dintre preţul de pe raft şi cel de la casa de marcat să nu mai existe. Nu ştiu cum se face că diferenţele astea sunt întotdeauna în favoarea Artima şi niciodată în nu-l avantajează pe client.
Dar trecem peste asta, nu am murit că am dat un leu cincizeci mai mult pe un bidon cu ulei şi nici ei nu s-au îmbogăţit pe spinarea mea. Şi-au cerut scuze, am zis că e OK şi că sper să nu se mai întâmple.
Ei bine, nu numai că astăzi am plătit iar – pentru că da, am fost fraieră şi iar am cumpărat de la ei – mai mult pentru un produs (3,69 lei în loc de 3,29 pentru o pungă de mini croissants), dar o colegă din presă, Irina Chiroiu, care în primă fază i-a scris şefului mare despre problema pe care am avut-o eu, a văzut o chestie dureroasă.
Redau mai jos comentariul ei, pe care îl puteţi găsi şi aici.

Am facut din nou greseala de a merge la Artima. Mai mult m-a impins curiozitatea, sa vad daca s-a rezolvat ceva. Am trait un episod greu de imaginat. In magazin vad un batranel slab, se vedea ca e amarat, s-a uitat minute in sir la standul de conserve. Ajung la stand, vine si el. Il las in fata, ca eu aveam, din pacate, prea multe cumparaturi. L-am studiat pana i-a venit randul. Avea in mana 3 lei si o nenorocita de conserva de care tinea ca de cel mai valoros bun al sau si se uita parca in jur, temandu-se sa nu i-o fure careva. Ajunge in fata vanzatoarei, bucuros. Pe cand sa plateasca, stupoare ! Conserva nu costa 2 lei si ceva, cum scria pe raft, ci 3,39 de lei. Omului ii mai trebuiau 4.000 de lei vechi, da nu ii avea si tanti aia de la casa i-a luat conserva si i-a explicat cu stictir ca daca asa zice calculatoru asta e pretul si ea nu are ce face. Va jur ca mi-a venit sa o iau la bataie. Omul a plecat capul si a dat sa iasa. M-am oferit sa platesc eu conserva, ca-mi dadusera deja lacrimile, da proasta aia de la casa s-a apucat sa-l strige in gura mare pe om sa vina inapoi. Normal ca batranelul nu a acceptat. Era prea cinstit si prea demn sa se lase umilit de un sistem prost aflat intr-un magazin in care consteaza faptul ca oamenii se inghesuie, dar nu si ca o parte din ei nu se mai intorc niciodata. Am ajuns acasa si i-am scris din nou directorului de la Bucuresti, i-am dat si link-ul asta sa vada ca nu sunt singura care e nemultumita. Si apoi m-am gandit la tot bacsisul la care l-am lasat de-a lungul timpului vanzatoarelor de la Artima. Si cate 1 leu de-odata. Si ieri,, fatuca aia de la casa a lasat un om sarman fara masa de seara, pentru ca-i lipseau 0,40 de lei. Imi vine sa urlu de ciuda, mai ales cand imi amintesc chipul DEZAMAGIT al acelui om.
Maine o sa sun si la OPC. Mai ales ca iar am vazut ficatei de pui expirati si mezeluri mucegaite pe rafturi. Trebuie sa se faca dreptate, nu?????

Trebuie să se facă dreptate, dar în primul rând trebuie să ne-o facem noi. Eu, din momentul ăsta, nu mai intru în nici un magazin Artima. Ever! Am zis!
Şi de data asta chiar aşa o să fac, pentru că m-am săturat să fiu luată de fraieră de nişte nesimţiţi.

Directoarea de la Artima din Deva, care m-a sunat ca s-o lămurim cu plângerea făcută de mine, mi-a spus că sistemul lor e de vină, că apar modificări de preţuri pe care nu le pot opera şi la raft, pentru că nu pot tipări preţurile în timpul zilei. Bun, fraţilor, dacă sistemul e prost, schimbaţi-l! De ce să plătim noi pentru că voi nu sunteţi capabili să vă administraţi magazinele? Închideţi biznisu’ şi mergeţi la sapă, cică se plăteşte bine-n agricultură.

Iată şi un articol interesant din EVZ. 10x Piticu

Pe Blogul Headvertising, am citit despre campania pentru Dodge Nitro, o campanie atipică, cu “articole” despre fiţoşi care şi-au cumpărat minunăţia. Şi mă duc şi eu pe site-ul cinearenitro.ro, iar după ce am văzut fake-revista, am dat click pe link-ul care trebuia să mă ducă pe site-ul – în sfârşit, serios – Nitro. Când colo…

404 Not Found
The requested URL /07nitro/index.html was not found on this server.
Additionally, a 404 Not Found error was encountered while trying to use an ErrorDocument to handle the request.

Aşa se face o campanie serioasă [fie ea şi pentru fiţoşi], cu link-uri moarte?

Dacă tot s-a vrut o campanie ieşită din comun, eu aş fi luat nit.ro [numai că l-au luat alţii deja].

Ştiţi deja că îmi plac pixurile de tot felul, că le fur, le cumpăr, le colecţionez şi am câteva sute. Am dat peste site-ul pixarie.ro şi mi-au plăcut mult şi ideea, şi domeniul ales. Am cerut o cotaţie pentru trei modele, pentru că vroiam să le personalizez şi să le ofer cititorilor mei. Asta se întâmpla pe 4 februarie, adică în urmă cu aproape o lună.
Încă nu am primit un răspuns, deşi în mail am specificat absolut tot ce se putea specifica, de la tipul de personalizare, la fontul cu care urma să fie scrisă adresa blogului. Să mai aştept un răspuns? Sau să fiu măgară^© şi să concluzionez că aşa se face comerţul online la noi?
Pixărie, ruşinică! Nu mai aştept oferta voastră, mă orientez spre magazinele OFFLINE, care nu-şi fac site doar ca să nu rămână câmpul gol atunci când completează formulare pe net.

Cum sunt abonată la toate newsletterele posibile, am început deja să primesc mesaje cu urări de 8 Martie, mărţişoare virtuale şi aşa mai departe. Nu ştiu pentru alţii cum o fi, dar pe mine mă cam enervează să le tot şterg.

Dacă nu-mi daţi nimic gratis, dacă n-am nici o reducere semnificativă la vreun produs sau serviciu care chiar mă interesează, nu văd rostul acestor mesaje. Nu-mi poate spune nici o firmă care trimite astfel de”mass-messages” că s-a gândit la mine, din moment ce mesajul ajunge la câteva sute sau mii de persoane, aşa că nu mă încălzeşte cu nimic.

Aşadar, dragilor, nu mai trimiteţi mesaje stupide de 1 sau 8 martie, că mă cam lasă rece. Give me stuff or spare me!