Denisa Bârgău ✿

Aşa cum scriam acum o săptămână, am fost contactată prin e-mail de OPC şi prin telefon de un reprezentant Artima din Deva. Am fost asigurată că ei “luptă” cu sistemul pentru ca diferenţele dintre preţul de pe raft şi cel de la casa de marcat să nu mai existe. Nu ştiu cum se face că diferenţele astea sunt întotdeauna în favoarea Artima şi niciodată în nu-l avantajează pe client.
Dar trecem peste asta, nu am murit că am dat un leu cincizeci mai mult pe un bidon cu ulei şi nici ei nu s-au îmbogăţit pe spinarea mea. Şi-au cerut scuze, am zis că e OK şi că sper să nu se mai întâmple.
Ei bine, nu numai că astăzi am plătit iar – pentru că da, am fost fraieră şi iar am cumpărat de la ei – mai mult pentru un produs (3,69 lei în loc de 3,29 pentru o pungă de mini croissants), dar o colegă din presă, Irina Chiroiu, care în primă fază i-a scris şefului mare despre problema pe care am avut-o eu, a văzut o chestie dureroasă.
Redau mai jos comentariul ei, pe care îl puteţi găsi şi aici.

Am facut din nou greseala de a merge la Artima. Mai mult m-a impins curiozitatea, sa vad daca s-a rezolvat ceva. Am trait un episod greu de imaginat. In magazin vad un batranel slab, se vedea ca e amarat, s-a uitat minute in sir la standul de conserve. Ajung la stand, vine si el. Il las in fata, ca eu aveam, din pacate, prea multe cumparaturi. L-am studiat pana i-a venit randul. Avea in mana 3 lei si o nenorocita de conserva de care tinea ca de cel mai valoros bun al sau si se uita parca in jur, temandu-se sa nu i-o fure careva. Ajunge in fata vanzatoarei, bucuros. Pe cand sa plateasca, stupoare ! Conserva nu costa 2 lei si ceva, cum scria pe raft, ci 3,39 de lei. Omului ii mai trebuiau 4.000 de lei vechi, da nu ii avea si tanti aia de la casa i-a luat conserva si i-a explicat cu stictir ca daca asa zice calculatoru asta e pretul si ea nu are ce face. Va jur ca mi-a venit sa o iau la bataie. Omul a plecat capul si a dat sa iasa. M-am oferit sa platesc eu conserva, ca-mi dadusera deja lacrimile, da proasta aia de la casa s-a apucat sa-l strige in gura mare pe om sa vina inapoi. Normal ca batranelul nu a acceptat. Era prea cinstit si prea demn sa se lase umilit de un sistem prost aflat intr-un magazin in care consteaza faptul ca oamenii se inghesuie, dar nu si ca o parte din ei nu se mai intorc niciodata. Am ajuns acasa si i-am scris din nou directorului de la Bucuresti, i-am dat si link-ul asta sa vada ca nu sunt singura care e nemultumita. Si apoi m-am gandit la tot bacsisul la care l-am lasat de-a lungul timpului vanzatoarelor de la Artima. Si cate 1 leu de-odata. Si ieri,, fatuca aia de la casa a lasat un om sarman fara masa de seara, pentru ca-i lipseau 0,40 de lei. Imi vine sa urlu de ciuda, mai ales cand imi amintesc chipul DEZAMAGIT al acelui om.
Maine o sa sun si la OPC. Mai ales ca iar am vazut ficatei de pui expirati si mezeluri mucegaite pe rafturi. Trebuie sa se faca dreptate, nu?????

Trebuie să se facă dreptate, dar în primul rând trebuie să ne-o facem noi. Eu, din momentul ăsta, nu mai intru în nici un magazin Artima. Ever! Am zis!
Şi de data asta chiar aşa o să fac, pentru că m-am săturat să fiu luată de fraieră de nişte nesimţiţi.

Directoarea de la Artima din Deva, care m-a sunat ca s-o lămurim cu plângerea făcută de mine, mi-a spus că sistemul lor e de vină, că apar modificări de preţuri pe care nu le pot opera şi la raft, pentru că nu pot tipări preţurile în timpul zilei. Bun, fraţilor, dacă sistemul e prost, schimbaţi-l! De ce să plătim noi pentru că voi nu sunteţi capabili să vă administraţi magazinele? Închideţi biznisu’ şi mergeţi la sapă, cică se plăteşte bine-n agricultură.

Iată şi un articol interesant din EVZ. 10x Piticu