Denisuca – nevastă de Coşmar

Tocmai am văzut o ştire la TV care spune că stomatologii din Timişoara au agendele cu programări aproape goale, spre deosebire de anii trecuţi, când de-abia mai făceau faţă cererii “clienţilor”.

Mi se pare normal. Or fi preţurile din alte ţări cu mult mai mari decât cele practicate de stomatologii din România, dar ştiu de la o bună prietenă că în Timişoara, preţurile sunt cu mult peste cele din oraşele mai mici. Nu ai cum să mergi la un dentist în Timişoara şi să scapi cu mai puţin de 100 de lei, oricare ţi-ar fi durerea/problema. În Hunedoara, în schimb, preţurile sunt ca pentru oameni necăjiţi, adică de bun-simţ.
read more »

Premierul Emil Boc ne sfătuieşte să adunăm bonurile fiscale primite la cumpărarea produselor şi serviciilor, urmând să primim înapoi o parte din bani.

Teoretic, sună bine pentru mine, în calitate de consumator. Dar nu pot să nu mă întreb: de unde vor veni banii pe care eu îi primesc înapoi? De la buget? Şi-atunci nu ar fi mai simplu să reduci TVA la 19 la sută şi să le permiţi, astfel, întreprinzătorilor mici să supravieţuiască? Suntem ţara oamenilor cărora le place să se scarpine la urechea stângă cu mâna dreaptă dusă pe deasupra capului.

Şi hai să punem problema altfel. read more »

via Piticu

Dacă nu aş fi fost plecată juma’ de zi [adică vreo trei ore] şi dacă nu aş fi dormit în cealaltă jumătate, sunt convinsă că la TV aş fi văzut astfel de ştiri, prezentate over and over again. Pentru asta şi pentru multe altele, Maka intră la mine-n blogroll. Pentru că merită.

În alte ştiri, am văzut asta. Mi se pare că în ultima vreme, principala distracţie a ştiriştilor este să-i filmeze pe românii care se înghesuie cu sutele să prindă câte-o chestie moca. Mie parcă nu-mi vine să cred că toţi bătrânii care aşteaptă câte o portocală şi-o banană gratis o fac pentru că n-au ce face acasă. Cel puţin bătrânica aia care era foarte ruşinată că era filmată cred că nu a mâncat fructe de multă vreme. Îi văd şi prin Kaufland cum vin seara şi “vânează” reducerile la fructe şi legume şi nu poate să-mi fie ciudă pe bătrânii care se plimbă cu orele printre rafturile magazinului pentru că-i mai cald decât la ei acasă. Mi-e doar milă de ei. Ce vină are un om că a lucrat 40 de ani şi acum de-abia trăieşte de la o lună la alta? Când era el în câmpul muncii, nu avea posibilitatea să contribuie la un fond privat de pensii…

Dacă tot mi-a rămas roz blogul de la concursul HP încoace, rămânem în “zona roz” pentru a anunţa lansarea unui card de debit în aceeaşi culoare: Cardul Pink de la Volksbank. Toate detaliile despre acest card le găsiţi aici şi pe site-ul dedicat. Încă o dată, la mulţi ani, dragi femei!

Am un card VISA emis de BRD pe care-mi primesc salariul. Ăla pentru care plătesc comision de fiecare dată când verific soldul contului. În vara anului trecut, am folosit cardul cu pricina pentru a face nişte mici cumpărături în Bulgaria. Se întâmpla în luna iulie a anului 2009, reţineţi aspectul ăsta.

În ultimele luni ale anului trecut, atunci când foloseam bancomatele BRD pentru a retrage bani ori pentru a face unele plăţi, pe ecran îmi apărea de fiecare dată un mesaj prin care eram rugată să mă prezint la orice sediu BRD în vederea actualizării informaţiilor bla-bla-bla. Am stat liniştită, pentru că ştiam că treaba fusese rezolvată de către o colegă de-a mea, care a transmis băncii datele tuturor angajaţilor. read more »

Am găsit în cutia poştală, săptămâna trecută, un plic pe care scria doar “bani”. Expeditor, nu, destinatar, nu, deci era clar că-i spam de la una dintre mirificele “instituţii financiare nebancare” care îmi tot umplu degeaba cutia poştală cu hârtie tipărită. read more »

Nu înţeleg de ce oamenilor le este teamă de cuvântul “bani”, astfel încât simt că dacă-l vor folosi, cerul sau tavanul se vor coborî asupra lor şi vor avea parte de nori negri, ploi torenţiale şi igrasie. Am auzit de mai multe ori oameni în toată firea, care lucrează pe bani, nu pe nasturi, vorbind despre “bănuţi”.

Bănuţii, am concluzionat eu, sunt acei bani despre care ţi-e jenă să vorbeşti. read more »

Am un card de la BRD de vreo patru ani, dacă nu mai mult. În contul respectiv îmi primesc salariul, iar luna următoare primesc primesc prin poştă un extras de cont, tipărit. Nu i-am acordat prea multă atenţie până acum, pentru că era povestea banilor pe care nu-i mai am, deci o poveste nu foarte interesantă.

Luna asta mi-a sărit în ochi un detaliu enervant: pentru fiecare “interogare sold”, BRD îmi percepe un comision de 0,15 euro. Euro! De ce euro, când contul este în lei, iar tranzacţiile pe care le fac sunt tot în lei? Şi de când se întâmplă asta?

Cică Leonardo va închide 20 de magazine.

Una dintre metodele de scădere a costurilor este închiderea a peste 20 de magazine (circa 10% din total), majoritatea fiind deschise stradal şi în provincie. Alte soluţii la care se gândeşte Panea vizează reduceri de personal în rândul celor peste 3.000 de angajaţi, renegocierea chiriilor, selecţia şi renunţarea la aproape jumătate din cei 120 de furnizori cu care lucrează, plus “promoţii agresive cu reduceri substanţiale, având în vedere sensibilitatea la preţ a pieţei româneşti”.

Florin Panea, pentru Business Magazin

Adică să le vindem mai ieftin românilor, că-s proşti şi pun botul. Sensibilitate la calitate nu prea avem, în schimb preţurile mici ne dau pe spate. Ce mă bucură este măsura de renunţare la o parte dintre angajaţi şi îmi place să cred că se va renunţa la acele piţipoance care merg la serviciu ca la şezătoare, mai bagă un sandwich în magazin şi ignoră cu graţie clienţii. Cum ar fi Mădălina Grigorescu, de la Hunedoara.