Freelancing-ul este, pentru mine, arta de a munci pentru tine. O definiţie oficială găsiţi pe Wikipedia. M-am gândit de multe ori cum ar fi să renunţ la locul de muncă pe care-l am şi să plec în lume sau măcar să mă ocup mai cu spor de blog. Nu aş mai fi constrânsă de programul de trei zile care-mi mănâncă, de fapt, patru sau chiar cinci zile din săptămână, aş fi liberă să fac ce vreau, dar… DAR! Freelancing-ul nu e pentru toată lumea. Am scris mai jos câteva idei pro şi contra freelancing-ului şi vă aştept cu completări şi poveşti din experienţa voastră. Read the rest of this entry »
Posts Tagged ‘bani’
Bling-bling, dar până unde?
20
Feb
Am văzut filmul In Time, în care timpul era singura monedă de schimb. Lumea era împărţită în mai multe zone – “timezones” nu prea poate fi tradus ca “fus orar”, în cazul ăsta – iar cei din ghetou nu puteau ajunge în zonele mai scumpe decât plătind cu foarte mult timp. Problema era că nu aveau atâta timp la dispoziţie – ca să treci din ghetou în zona bogaţilor trebuia să plăteşti cu aproape un an, timp pe care nu îl aveai pentru că toţi cei din ghetou trăiau, la propriu, de pe o zi pe alta. Se speteau muncind în fabrici şi la sfârşitul zilei câştigau cât să-şi plătească facturile şi să mănânce. Restul erau mofturi şi de multe ori nici măcar timpul câştigat muncind din greu nu le ajungea ca să supravieţuiească. Sună cunoscut, aşa-i?
Ideea filmului e foarte faină şi pe mine m-a făcut să mă gândesc la toate lucrurile inutile pe care probabil că nu le-aş mai cumpăra dacă ar trebui să le plătesc cu timp şi nu cu bani. Dar, de fapt, timpulul meu nu înseamnă bani? Dacă ai tot ce-ţi trebuie şi lucrezi doar pentru surplus, ce faci cu surplusul ăla? Cu siguranţă nu poţi să-ţi cumperi timpul pierdut, dar măcar poţi să trăieşti experienţe frumoase în timpul care ţi-a mai rămas, dacă tot nu trăieşti de pe o zi pe alta. Read the rest of this entry »
Un cadou unic de la Top Factoring, de sărbători
28
Dec
…sau ce mai primeşte românul cu datorii la bancă în ajunul Crăciunului: Read the rest of this entry »
Veşti bune pentru Homo Indooris
24
May
Vă amintiţi că, în urmă cu ceva timp, descopeream site-ul HomoIndooris.ro, unde era disponibil un test prin care aflam cât de homo indooris suntem. Eu sunt “homo indooris peacasus frecatus” – şi ca mine câţi alţii…!
Acum a venit vremea să aflăm care-i treaba cu acest site: Read the rest of this entry »
“Sunt Victor şi am 14 ani. Am cancer…”
02
May
Nu cred că există om căruia să-i fie uşor să se uite la imaginile de mai jos. Sau dacă există, este rugat să închidă această pagină şi să nu mai vină pe-aici.
Aşa, dacă aţi rămas, urmăriţi-l până la capăt şi-apoi faceţi cum credeţi voi că e mai bine. Vă ia mai puţin de un minut să descărcaţi formularul 230 de pe site-ul www.salveazavieti.ro, să vă treceţi numele şi CNP-ul, să-l semnaţi iar apoi vă mai ia câteva minute să-l trimiteţi prin poştă sau curier la administraţia financiară de care aparţineţi. Nu e nevoie să ataşaţi vreo fişă fiscală şi nici să completaţi suma pe formular. Doar să vă treceţi numele, CNP-ul şi semnătura.
Oamenii de la “Salvează Vieţi” vor să strângă bani pentru oncologia pediatrică, dar în acelaşi timp vor să educe. Rata responsabilităţii sociale arată urât: doar 20% dintre cei care în 2010 ar fi putut redirecţiona 2% din impozitul pe venit au şi făcut o. Creşterea ratei responsabilităţii sociale la 50% ar însemna 178,5 milioane de lei (41,5 milioane de euro) redirectionaţi de la stat către ONG-uri care fac proiecte concrete.
Tu cui dai 2 la sută?
16
Apr
Nu sunt bani mulţi – doi la sută din impozitul pe venit -, dar se adună.
Contribuabilii persoane fizice au posibilitatea să direcţioneze 2% din impozitul pe venit către o entitate nonprofit înfiinţată conform ordonanţei 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
Banking. Cuvântul zilei.
21
Feb
“Tu cu cine faci banking?”; “Gândim la fel”, zic reclamele la BCR. “Tot mai simplu”, sare şi BRD din spate. Hai să vă spun eu cu cine am făcut azi… nu banking, ci tot un cuvânt care se termină în “—king”, şi nu mi-au luat, ci mi-au dat. De m-au îndoit.
Banking cu forţa
Trebuia să fac o plată într-un cont BCR. Musai astăzi. Aşa că mă duc la bancă, să fac şi eu oţâr’ de banking cu ei. Aflu că lucrurile nu stau atât e simplu pe cât aş fi vrut eu: figurez în baza de date cu numele Lala şi cu vechea carte de identitate, aşa că dacă vreau să fac o simplă alimentare într-un cont, trebuie să le prezint certificatul de căsătorie, ca să poată ei opera schimbările – de nume şi seria + numărul cărţii de identitate – în baza de date. Renunţ la idee, Read the rest of this entry »
Ziua de salariu
25
Jan
Am primit 10 pula nişte bani de la Cristi Văduva. Mulţumesc, domnu’! 
Iată mai jos dovada clară că se pot face bani din blog! Read the rest of this entry »
Despre marketingul afiliat
16
Jan
Post scris mai degrabă pentru bloggeri, dacă nu vă interesează subiectul, nu vă recomand să-l citiţi.
Arhi zice că nu funcţionează, sau mă rog, pentru el nu funcţionează, pentru că nu-i convine să facă afişări şi să ţină bannerele unor firme/magazine online fără să primească ceva în schimb. Şi mai spune că trebuie să ai încredere că firmele cărora le generezi vânzări îşi împart profitul cu tine. Într-un fel, are dreptate. Atunci când ai câteva mii de vizitatori unici pe zi, parcă nu-ţi convine să le faci şi altora afişări gratis, când poţi foarte uşor să vinzi un banner sau un advertorial cu 2-300 de euro.
Pe de altă parte, Zoso ne arată că se pot face bani frumoşi dintr-un blog de nişă, de exemplu.
eMag şi Profitshare
Exemplul meu: în perioada martie 2009 – ianuarie 2011, am generat pentru eMag, prin Profitshare, vânzări Read the rest of this entry »
Tu ce ai face?
27
Oct
Dacă ai fi rugat pe cineva nu să te ajute cu bani, nu să te împrumute, ci să îţi dea ceea ce ţi se cuvine, dar până azi, pentru că astăzi aveai nevoie de ei. Poate chiar pentru treaba aia ruşinoasă cu plicul. Iar persoana care ţi-a promis că “nu te uită” te-ar ignora cu graţie?
Ce ai face?
Roşia Montană
05
Sep
La începutul lunii iulie [da, atâta a trecut...], am dat o fugă până la Roşia Montană. Motive am avut destule:
- în primul rând, e foarte aproape de mine şi totuşi, în 27 de ani de viaţă nu am ajuns prin zona aia;
- Roşia Montană Gold Corporation [RMGC] urmează să exploateze zona pentru a extrage aur şi argint;
- există o grămadă de asociaţii şi ONG-uri care se opun exploatării, din diverse motive.
Am preferat să nu scriu nimic despre Roşia Montană pentru că în general nu obişnuiesc să vorbesc despre lucrurile pe care nu le cunosc. Acum, că am fost acolo, am dreptul la o părere.
Prima impresie a fost că m-am întors în timp, cu vreo 10-15 ani cel puţin. Centrul comunei seamănă cu Sighişoara, sunt case vechi, frumoase, dar cam în paragină. Cine să se ocupe de înfrumuseţarea unei zone în care de câţiva ani buni nu se mai produce nimic? La fel ca Vali, n-am prea văzut oameni. Poate că erau la muncă, deşi am auzit că nu mai prea sunt locuri de muncă în Roşia. Pe aproape toate străduţele mişunau sau erau parcate maşini de-ale RMGC; firma este de vreo 10 ani acolo, a investit bani mulţi şi deocamdată nu produce nimic, pentru că încă nu i se permite.
Am avut privilegiul de a vizita o expoziţie de istorie a mineritului aurifer în Munţii Apuseni, însoţiţi de un arheolog care ne-a povestit cum se extrăgea aurul în perioada de glorie a Roşiei Montane. La Roşia s-a extras aur timp de aproape 2.000 de ani, romanii fiind primii care s-au îndeletnicit cu mineritul aici. Pe atunci se numea Alburnus Maior.
Numele de Roşia Montană vine de la culoarea apei din zonă. Este roşie pentru că aşa iese din galeriile miniere, după care se scurge într-un pârâu şi apoi, logic, merge mai departe, la vale. N-am ştiut chestia asta până să merg acolo, iar din momentul în care am văzut cu toţi cei patru ochi ai mei culoarea apei, am început să mă întreb dacă reprezentanţii asociaţiilor “non-profit” care vor să salveze Roşia Montană îşi dau seama de absurdul situaţiei. Ce vor ei să salveze, de fapt? O comună fără viitor, cu ape poluate, ai cărei locuitori lucrează în mine de când se ştiu, iar acum nu mai au de lucru, pentru că se vrea păstrarea intactă a zonei?! Read the rest of this entry »
Stomatologi fără clienţi
06
Aug
Tocmai am văzut o ştire la TV care spune că stomatologii din Timişoara au agendele cu programări aproape goale, spre deosebire de anii trecuţi, când de-abia mai făceau faţă cererii “clienţilor”.
Mi se pare normal. Or fi preţurile din alte ţări cu mult mai mari decât cele practicate de stomatologii din România, dar ştiu de la o bună prietenă că în Timişoara, preţurile sunt cu mult peste cele din oraşele mai mici. Nu ai cum să mergi la un dentist în Timişoara şi să scapi cu mai puţin de 100 de lei, oricare ţi-ar fi durerea/problema. În Hunedoara, în schimb, preţurile sunt ca pentru oameni necăjiţi, adică de bun-simţ.
Read the rest of this entry »
Cerem bon fiscal sau ne vedem de ale noastre?
24
Jul
Premierul Emil Boc ne sfătuiește să adunăm bonurile fiscale primite la cumpărarea produselor și serviciilor, urmând să primim înapoi o parte din bani.
Teoretic, sună bine pentru mine, în calitate de consumator. Dar nu pot să nu mă întreb: de unde vor veni banii pe care eu îi primesc înapoi? De la buget? Și-atunci nu ar fi mai simplu să reduci TVA la 19 la sută și să le permiți, astfel, întreprinzătorilor mici să supraviețuiască? Suntem țara oamenilor cărora le place să se scarpine la urechea stângă cu mâna dreaptă dusă pe deasupra capului.
Și hai să punem problema altfel. Read the rest of this entry »
on 
