Bună dimineaţa, dragi cititori! Ştiţi ce-am făcut eu până la ora 18? Am dormit, pentru că azi noapte am stat să aleg poze reprezentative făcute în 2010. Şi-am tot ales la ele până pe la 9 AM, aşa că n-am mai apucat să le prelucrez şi urc pe blog. Dacă o să mai apuc, le veţi vedea anul ăsta, dacă nu, la anu’. Aşa sunt eu: nu termin niciodată nimi
Până să mă hotărăsc dacă mai am sau nu timp să fac bilanţul pe 2010, vreau să vă urez toate cele bune, să vă mulţumesc din suflet că aţi trecut pe aici în 2010 şi să adaug o mulţumire “extra” pentru aceia dintre voi care au comentat la articolele scrise de mine.
Cei care m-au înjurat nu merită nici o ceapă degerată, aşa că n-au decât să-şi petreacă sfârşitul de an în spam.
Mulţumiri şi firmelor care au avut încredere în publicitatea pe bloguri şi care au ales să îşi asocieze numele cu blogul nevestei de Coşmar. Vă aştept şi la anul pe aici, chiar dacă n-om ieşi din criză, facem să fie bine, vorba Crivăţului.
Am crezut că am avut un an prost, dar după ce m-am uitat peste toate fotografiile făcute în 2010, am concluzionat că nu am ieşit pe minus: nu am pierdut pe nimeni drag, eu şi ai mei suntem cu toţii întregi, de bine, de rău, am supravieţuit unui an de criză. Şi Sebi a ajuns la concluzia că s-a distrat destul de mult în anul care tocma’ se duce.
Pentru Ovi Sîrb: de revelion bem ca să nu intrăm în noul an treji, că asta înseamnă că vom fi treji tot anul şi ăsta nu-i chiar un lucru bun, nu?
Tomatei mai vreau să-i spun că am suferit anul ăsta alături de ea, chiar dacă nu i-am spus-o de fiecare dată. Sper ca 2011 să nu-ţi mai aducă nici o veste proastă. 
Le mulţumesc încă o dată celor care s-au gândit la mine, celor care au intrat pe-aici şi au comentat – fără voi, blogul ăsta n-ar exista, ar fi un notepad pe o partiţie din calculatorul meu sau un carneţel vesel colorat. Să fiţi sănătoşi, voioşi şi să aveţi un an mai bun decât ăsta!
La mulţi ani!
Dragii mei bloggeri,
Când am fo’ la RoBlogFest, la 
Am văzut în ultima vreme tot mai multe articole pe blog care au câte un diez în titlu. E obositor, nu mai faceţi asta! Înainte de Twitter, cititorii voştri ar fi crezut că v-a scăpat mâna pe tastatură şi aţi lăsat titlul aşa pentru că v-a fost lene să-l corectaţi.
on 
