post luuung, lung de tăt
De fapt, pentru patru zile, că atât am stat în Bucureşti săptămâna trecută. Din şapte zile, patru în Bucureşti, va să zică.
Corina Georgescu a fost super drăguţă şi ne-a cazat la Hotel Răzvan [Calea Călăraşilor 159] încă de joi, ca să putem participa şi la Webstock-ul de vineri, unde să mergem curaţi şi plăcut uscaţi, de la hotel, nu cu pantofii plini de noroi, abia coborâţi din trenurile care ne-au adus din provincie. Hai c-am glumit! Sigur vor fi doi, trei cititori cărora trebuie să le explic gluma.
Buun. După o noapte scurtă, căci la Bucureşti, am observat, nopţile sunt mult mai scurte decât în alte oraşe ale ţării, ele începând pe la ora 3 şi terminându-se brusc cel târziu la ora 7, sâmbătă dimineaţă pe la 9 eram toţi provincialii ca nişte flori, cu ochii mici, deshidrataţi şi cam adormiţi în Piaţa Victoriei, locul din care am pornit în turul frumos numit “Prin Bucureştiul meu”. Ghid ne-a fost doamna Magda Nicolae, căreia i-am spus, în secret, “Doamna dirigintă”, pentru că a încercat, asemenea unei profesoare cu experienţă, să ne înveţe despre Bucureşti, să ne explice ce-i pe stânga şi pe dreapta şi mai ales să ţină sub control o “clasă” de 40 şi ceva de copii năzbâtioşi. Read the rest of this entry »
on
on 







