Denisuca

Ştiţi desktop-urile alea naşpa, pe bani puţini şi cu sunet de doi lei?

Ei bine, se pare că Ghelir are un astfel de sistem de vânzare. Numai azi, ofertă specială. Cu sunet ingrat. Pe bune.

Click pe poză, dacă nu credeţi.

Am mai scris acum două luni despre aşa-numiţii “ţigani de supermarket”, adică acei cerşetori care se aciuează pe lângă câte un supermarket de-ăsta vest-european şi-i agasează pe clienţi până când aceştia-şi cam bagă picioarele şi aleg să cumpere din alte părţi. Sigur că mai există şi clienţi care îndrăznesc să-i ignore sau chiar să-i alunge, dar aceştia sunt prea puţini.

Ce face ţiganca din povestea noastră? Cu ce se ocupă ea?

Ei bine, am aflat că se numeşte Mirela şi îşi duce veacul în faţa supermarketului [sau hypermarket, cum şi-or zice] Kaufland din Hunedoara.

Cum merg destul de des pe-acolo, m-am obişnuit atât de mult cu prezenţa ei, încât de multe ori nă opresc din conversaţiile în care sunt, invariabil, angajată, pentru a-i spune că nu am de gând, pentru a mia oară, să-i dau coşul. Coşul la care mă refer este cel în care se pun cumpărăturile şi care nu poate fi obţinut fără o fisă de 50 de bani sau o chestie din plastic, cumpărată în prealabil de la Kaufland, iar Mirela, adică ţiganca fata din faţa Kauflandului, are ca ocupaţie principală agasarea clienţilor care ies din magazin. Nu cred că există persoană care să fi făcut cumpărături din acest magazin şi să nu fi fost “abordată” de ea.

Read the rest of this entry »

Leapşă de la Veveriţa.

1. Care este cel mai de rahat supermarket din oraşul tău?
Cam toate-s de rahat, dar Artima din Deva ia, detaşat, locul I pe “podiumul de c*c*t”.

2. Ce nu îţi place la respectivul supermarket?
Nu-mi place că produsele îşi schimbă preţul de la raft până la casa de marcat, că roşiile, castraveţii şi ardeii arată întotdeauna de parcă ar fi fost recuperate din gunoi, nu îmi plac multe…

3. De unde urăşti să faci cumpărături?

Sheepses este, aşa cum v-am mai spus, un magazin online care vinde tricouri mioritice foarte mişto. Eu am ales să port oaia pe piept, pe un tricou negru, pentru că am fost în multe împrejurări, grupuri etc oaia neagră. Lui Sebi i-am luat un tricou cu cravată - nu-i aşa că-l prind bine atât culoarea, cât şi modelul?

Modelele pe care le purtăm noi le găsiţi aici [oaia] şi aici [tricoul cu cravată], dar puteţi să vă comandaţi propriul model.

Pozele, mai jos: Read the rest of this entry »

Pe Garderoba.ro a fost adăugată colecţia Otto Herman primăvară-vară 2008. Dacă vă face cu ochiul ceva, nu ezitaţi să comandaţi, iar dacă aveţi întrebări, există un formular de contact unde le puteţi adresa. Oamenii sunt foarte de treabă, aşa cum ar trebui să fie toţi proprietarii de magazine online, şi vă vor lămuri.

Cândva, zilele astea, o să mă laud şi eu cu jacheta verde [adică o să revin cu poze]. Aşadar, Garderoba.ro este un magazin online pe care-l recomand nu pentru că există un banner în sidebar, ci pentru că merită; aş vrea să fiu tratată la fel de mişto de toţi reprezentanţii magazinelor online, dar, cum îmi place mie să spun, mai e mult până departe.

Că tot am avut ieri noua reclamă / teaser Sony Foam City, astăzi avem, via Ştefan Stroe, noua reclamă Click Net: Rain.

Mie mi se pare că e inspirată de reclama la Sony Bravia, Color like no other.

P.S.: Marius, mă bucur să văd că gândim la fel… de-aia “primesc” link doar acolo unde nu poţi să nu pui, nu?

Orădeanul a păţit-o şi el. Oare chiar nu se poate face nimic? Îi lăsăm să-şi bată joc de noi în continuare?

Ăştia de la EstimaFinance / Domo nu ratează nici o ocazie de a-şi face reclamă. Au trimis un SMS prin care mă informează că am de plătit suma de …, hop şi-oţâră de reclamă. Nu multă, că n-a încăput, dar dacă tot au rămas caractere de-o dobândă prescurtată, de ce să nu profite?

Cumpără în rate cu dob. 0%, numai de la Domo. Of, of, măi, măi!

Şi la Artima Petroşani se pare că sunt produse expirate. Multe.
Gazeta Văii Jiului a făcut mai mult decât mine. Foarte frumos din partea lor, foarte urât, în schimb, ce face Artima în continuare. Oare şi când o să-i cheme “Carrefour”, tot aşa vor face? Sau atunci nu-şi vor mai permite?

Irina Chiroiu le-a scris din nou şefilor de la Artima, povestindu-le întâmplarea cu bătrânelul. Răspunsul a venit pe mail:

Buna ziua,
Desi cele relatate de dumneavoastra nu sunt tocmai lucruri imbucuratoare, va multumesc pentru acest feedback.
Printre masurile pe care le-am stabilit pentru a fi implementate pana luni 17.03.2008, se numara si aceea ca toate preturile de la raft sa fie confruntate cu inregistrarile din sistem. Actiunea este responsabilizata pe fiecare persoana participanta, procesul este supervizat de catre directorul de magazin.
Incepand de luni, 17.03.2008, ora 8.00 orice reclamatie generata de diferenta de pret va fi analizata imediat de catre directorul de magazin, urmand ca obligatoriu problema sa fie solutionata (la momentul reclamatiei) in favoarea clientului.
Chiar astazi a fost indepartata din echipa Artima Deva o casiera care nu a inteles ca abordarea politicoasa este absolut necesara in relatia angajat Artima-client.
Echipa casierelor Artima va fi supervizata atent de un director adjunct al magazinului.
Imi voi intensifica si eu vizitele la magazinul din Deva. Daca situatia nu se va corecta urgent cu actuala echipa manageriala, solutia va fi schimbarea acesteia.
Va multumesc.
Cu respect,
Ion Savescu

Până-şi rezolvă ei problemele, eu zic că putem să ne facem cumpărăturile şi din alte magazine. În ce mă priveşte, deşi am avut multe nemulţumiri legate de Kaufland, prefer să cumpăr din acest magazin decât de la Artima.

Mouse-ul meu e negru şi trist. Am găsit la USBmania unul simpatic de tot, cu flori de cireş. Costă 47 de lei şi poate fi un cadou simpatic la început de primăvară.

Alte cadouri pentru “USB maniaci”, pe USBmania.ro.

Aşa cum scriam acum o săptămână, am fost contactată prin e-mail de OPC şi prin telefon de un reprezentant Artima din Deva. Am fost asigurată că ei “luptă” cu sistemul pentru ca diferenţele dintre preţul de pe raft şi cel de la casa de marcat să nu mai existe. Nu ştiu cum se face că diferenţele astea sunt întotdeauna în favoarea Artima şi niciodată în nu-l avantajează pe client.
Dar trecem peste asta, nu am murit că am dat un leu cincizeci mai mult pe un bidon cu ulei şi nici ei nu s-au îmbogăţit pe spinarea mea. Şi-au cerut scuze, am zis că e OK şi că sper să nu se mai întâmple.
Ei bine, nu numai că astăzi am plătit iar - pentru că da, am fost fraieră şi iar am cumpărat de la ei - mai mult pentru un produs (3,69 lei în loc de 3,29 pentru o pungă de mini croissants), dar o colegă din presă, Irina Chiroiu, care în primă fază i-a scris şefului mare despre problema pe care am avut-o eu, a văzut o chestie dureroasă.
Redau mai jos comentariul ei, pe care îl puteţi găsi şi aici.

Am facut din nou greseala de a merge la Artima. Mai mult m-a impins curiozitatea, sa vad daca s-a rezolvat ceva. Am trait un episod greu de imaginat. In magazin vad un batranel slab, se vedea ca e amarat, s-a uitat minute in sir la standul de conserve. Ajung la stand, vine si el. Il las in fata, ca eu aveam, din pacate, prea multe cumparaturi. L-am studiat pana i-a venit randul. Avea in mana 3 lei si o nenorocita de conserva de care tinea ca de cel mai valoros bun al sau si se uita parca in jur, temandu-se sa nu i-o fure careva. Ajunge in fata vanzatoarei, bucuros. Pe cand sa plateasca, stupoare ! Conserva nu costa 2 lei si ceva, cum scria pe raft, ci 3,39 de lei. Omului ii mai trebuiau 4.000 de lei vechi, da nu ii avea si tanti aia de la casa i-a luat conserva si i-a explicat cu stictir ca daca asa zice calculatoru asta e pretul si ea nu are ce face. Va jur ca mi-a venit sa o iau la bataie. Omul a plecat capul si a dat sa iasa. M-am oferit sa platesc eu conserva, ca-mi dadusera deja lacrimile, da proasta aia de la casa s-a apucat sa-l strige in gura mare pe om sa vina inapoi. Normal ca batranelul nu a acceptat. Era prea cinstit si prea demn sa se lase umilit de un sistem prost aflat intr-un magazin in care consteaza faptul ca oamenii se inghesuie, dar nu si ca o parte din ei nu se mai intorc niciodata. Am ajuns acasa si i-am scris din nou directorului de la Bucuresti, i-am dat si link-ul asta sa vada ca nu sunt singura care e nemultumita. Si apoi m-am gandit la tot bacsisul la care l-am lasat de-a lungul timpului vanzatoarelor de la Artima. Si cate 1 leu de-odata. Si ieri,, fatuca aia de la casa a lasat un om sarman fara masa de seara, pentru ca-i lipseau 0,40 de lei. Imi vine sa urlu de ciuda, mai ales cand imi amintesc chipul DEZAMAGIT al acelui om.
Maine o sa sun si la OPC. Mai ales ca iar am vazut ficatei de pui expirati si mezeluri mucegaite pe rafturi. Trebuie sa se faca dreptate, nu?????

Trebuie să se facă dreptate, dar în primul rând trebuie să ne-o facem noi. Eu, din momentul ăsta, nu mai intru în nici un magazin Artima. Ever! Am zis!
Şi de data asta chiar aşa o să fac, pentru că m-am săturat să fiu luată de fraieră de nişte nesimţiţi.

Directoarea de la Artima din Deva, care m-a sunat ca s-o lămurim cu plângerea făcută de mine, mi-a spus că sistemul lor e de vină, că apar modificări de preţuri pe care nu le pot opera şi la raft, pentru că nu pot tipări preţurile în timpul zilei. Bun, fraţilor, dacă sistemul e prost, schimbaţi-l! De ce să plătim noi pentru că voi nu sunteţi capabili să vă administraţi magazinele? Închideţi biznisu’ şi mergeţi la sapă, cică se plăteşte bine-n agricultură.

Iată şi un articol interesant din EVZ. 10x Piticu

Acesta nu este un post plătit, ci doar o recomandare.

Gareroba.ro este un magazin online de haine. Ce mi-a plăcut la felul în care a fost promovat este faptul că fiecare client nou, care şi-a creat un cont pe site înainte de lansarea oficială a magazinului a primit prin poştă un centimetru personalizat, menit să ajute, bineînţeles, la determinarea mărimii hainelor care urmează să fie comandate.

Am “testat” şi eu magazinul online Gareroba.ro şi am primit, în două zile de la crearea contului, centimetrul cu pricina şi un bileţel scris de mână prin care mi se mulţumea pentru că am ales Gareroba.ro. Nice!

Mai mult, înaintea “deschiderii” magazinului online, oricine putea vota produsul care urma să aibă o reducere de preţ de 15 la sută. Eu am votat pentru jacheta verde şi acum aceasta are preţul de 238 de lei.

Magazinul a fost deschis în data de 7 martie şi în doar câteva ore a fost plasată prima comandă. Eu le urez succes, e o idee frumos promovată.
Iată o parte din comunicatul de presă:
Ne face placere sa te anuntam ca din acest moment poti sa cumperi produse de pe Gareroba.ro
Marca hainelor este Otto Hermann iar compania cu acelasi nume a castigat timp de 3 ani de zile experienta alaturi de firma germana HAUBER, croind pentru aceasta colectia Luisa Cerano. Stilul abordat este sport-elegant, neconformist, sic si putin extrem.

Vreau să am posibilitatea de a marca SMS-urile nesolicitate ca SPAM! M-am săturat de toate mesajele tâmpite pe care le primesc de la diverse firme şi îl urăsc cu patimă pe dealerul Vodafone din Deva care, atunci când am încheiat contractul, a bifat din calculator că accept să primesc mesaje de la terţi… iar eu am semnat ca deşteapta, în loc să-i cer să retipărească rahatul ăla de contract!

Azi am avut o treabă la bancă. În faţa mea, un nene îmbrăcat într-o salopetă de lucru şi cu o sacoşă care mi-a plăcut. Din sacoşă a scos câteva “cărămizi”. Deci aşa se merge la bancă, să nu atragi atenţia asupra ta…
După el, o duamnă gravidă care-şi aştepta soţul. Apare şi domnu’, chicotesc, se hârjonesc şi le vine rândul. Şi începe “duamna” poveştile cu tanti de la ghişeul băncii.
- De la … v-am adus banii. Am avut o zi tare bună şi e luni! Dar văd că şi dumneavoastră la fel, că e plin pe aici.
În timpul ăsta, scotea dintr-un geamantan răblăgit nişte sute de milioane, poate chiar miliarde [mă rog, foarte multe cărămizi de 100 de lei noi]. Tanti de la ghişeu urma să treacă acele cărămizi prin maşina de numărat bani, da’ era evident că avea de stat nişte minute bune până să termine. Numai că nu-şi putea face treaba, că doar trebuia să-i răspundă duamnei care avea un chef nebun de “small talk”.
- Uitaţi, v-am adus bani dinăştia mari, cum ştiu că vă plac! Să ştiţi că şi mie îmi plac ăştia, hihi!
Tanti de la ghişeu aproba, încurcată, în timp ce construia un mic castel din cărămizile pe care le primise.

N-am mai rezistat. Am rupt rândul şi-am plecat. Poate mâine n-am noroc de nici o gravidă cu chef de vorbă.