Denisuca – nevastă de Coşmar

Premierul Emil Boc ne sfătuieşte să adunăm bonurile fiscale primite la cumpărarea produselor şi serviciilor, urmând să primim înapoi o parte din bani.

Teoretic, sună bine pentru mine, în calitate de consumator. Dar nu pot să nu mă întreb: de unde vor veni banii pe care eu îi primesc înapoi? De la buget? Şi-atunci nu ar fi mai simplu să reduci TVA la 19 la sută şi să le permiţi, astfel, întreprinzătorilor mici să supravieţuiască? Suntem ţara oamenilor cărora le place să se scarpine la urechea stângă cu mâna dreaptă dusă pe deasupra capului.

Şi hai să punem problema altfel. read more »

În Deva, nostalgicii după comunism au un magazin special. Se numeşte Proletar – magazin pentru “tovarăşi” deştepţi şi e situat în apropierea pieţei centrale [ca să nu zic că-i aproape şi de mall]. Mă grăbeam când am trecut pe lângă el, aşa că n-am intrat să văd ce marfă are – sau nu – la vânzare, dar prin vitrină se vede belşugu’, deci cred că numele şi autocolantele de pe geamuri sunt singura legătură cu magazinele Alimentara de pe vremuri. read more »

Înfricoşătoare! read more »

Am fost, săptămâna trecută, la magazinul Ambient din Deva, în căutare de una-alta. [Chiar când îi spuneam lu' tata că vreau să văd dacă la Ambient găsesc plăci din  polistiren la bucată, nu la grămadă, din TV se aude: "Mai bine vino la Praktiker!"]

Cred că am stat două ore în magazin, iar în tot acest timp, am auzit de peste o sută de ori jingle-ul “Ambient – Casa casei taaleee!”. Nu pot să nu mă întreb cum rezistă angajaţii Ambient câte opt ore sau mai mult cu melodia asta urlându-le în cap. Eu aş lua-o razna!

Şi sunt convinsă că nu sunt singurii angajaţi care sunt nevoiţi să asculte jingle-uri, reclame, melodii spălătoare de creier, numai că în Real, Kaufland sau Carrefour se aud doar vocile feminine care îi îndeamnă pe clienţi să cumpere tăt-tăt-tăt. În Cora n-am mai fost de mult, şi acolo cânta melodia aia tâmpită ["Ştii de ce reviiiii la Coraaa"]. La bieţii angajaţi chiar nu se gândeşte nimeni? Sau reuşesc, cumva, să “blocheze” melodioarele alea tâmpite?

Sursa foto

• A scrie pe ecran “Tema emisiunii: Controlul greutăţii pe căi naturale” este la fel de aiurea ca şi a scrie, într-un ziar “Titlu: Cresc preţurile”. Normal că este tema emisiunii, că doar mă uit la TV, nu la cuptorul cu microunde, deci ştiu că este o emisiune şi e logic să aibă o temă! Cât de proşti ne cred realizatorii TV?
• Când auziţi “Bang! Şi murdăria dispare!”, să nu credeţi. Este doar un slogan, nu o promisiune de la Cillit. Murdăria se îndepărtează mai uşor, dar nu dispare singură, de frica produsului-minune.
• Mi-a plăcut ideea reclamei de la Vodafone în care este prezentată povestea cuplului de iubitori de munte care a făcut nunta pe – evident – munte. Am urmărit chiar întregul clip pe YouTube, apoi am dat din cap când am văzut reclama şi pe TV: eu o ştiam deja de pe net. Dar deja m-a adus la exasperare prin faptul că se difuzeaza iar şi iar şi iar [la fel cum se pătează costumul actriţei din reclama la Ariel] şi am ajuns să schimb canalul când aud vocea groasă a tipei explicând: “Emuoţii da sigur că au fost” [aşa, fără nici o intonaţie, fără "virgule rostite"]. Gata, Vodafone, dacă eu am văzut-o deja de 30 de ori, v-aţi atins scopul! Am înţeles, aveţi acoperire [de parcă 90 la sută din populaţie ar însemna 90 la sută din suprafaţa ţării], mai puţin la bunică-mea în sat, unde Cosmote merge de rupe, iar la Vodafone am câte un gram de semnal.

• nu-mi spune că nu ştii să faci cappuccino, nu vreau să ştiu că eşti nou şi nu ştii să îl prepari. E trecut în meniu? Atunci trebuie să-l serveşti!
• nu pune mâna pe acea parte a tacâmurilor care ştii că va ajunge în gura mea, dai dovadă de proastă creştere.
• nu îmi spune că nu ai habar în cât timp îmi vei aduce mâncarea, dacă am comandat azi, aş vrea să mănânc tot azi. And hold the spit, please!

Bineînţeles că lista rămâne deschisă!

• Rutele avioanelor din UE, în timp real, pe hartă: Radarvirtuel.com, via Ellunes.
• Ofertele marilor magazine, în format PDF, pe cauţi.ro. O adresă utilă pentru cumpărătorii “profesionişti”. Aştept să văd acolo şi ofertele de la Real, Penny, Kaufland, Plus etc, deocamdată singurele oferte interesante sunt de la Metro şi JYSK.
• Cum se “scoate” cofeina din cafea? Ne explică the all-knowing Wikipedia.
• Dacă vă pasionează fotografiile foarte vechi, Robin are o grămadă.

…şi-apoi, ce-o mai fi om mai vedea!

• De ce ne sperie data expirării?
• Din EvZ, un articol bun, cu un titlu prost, despre revista Salut. Şi-o mai aminteşte cineva sau sunt cea mai bătrână de pe aici? Eu îmi amintesc cu drag revista Liceenii, păcat că a sucombat la câţiva anişori de la apariţie.
• De două zile mă joc cu laptopul primit de la HP şi intenţionam să scriu în seara asta despre el, dar o las pe mâine. BRB.

Cumpărăm de câţiva ani, din pieţe şi supermarketuri, ouă de găină ştampilate, dar ştim ce înseamnă cifrele ştampilate pe ouă? Ştiam că prima cifră este importantă şi că spune ceva despre calitatea ouălor, dar nu eram sigură ce înseamnă. Azi am aflat de aici că pe ouăle de calitate, prima cifră este 0 sau 1, iar ouăle ştampilate cu 2 şi 3 provin de la găini chinuite, crescute în condiţii improprii. Deci 0 şi 1 = da, 2 şi 3 = nu.

Problema apare când în supermarketuri nu găsim decât ouă de calitate slabă, pentru că alea bune sunt automat mai scumpe. Dacă nu aş primi ouă de la bunica mea, care îşi creşte găinile la ţară şi nu în “baterii” minuscule, probabil că aş căuta să le cumpăr din piaţă, de la ţărani, ori aş găsi o femeie care să mi le vândă fără să le mai ducă “la ştampilat”. Am mai multă încredere în ţărani decât în supermarketuri sau Direcţia Sanitar-Veterinară [sau Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, whatever], aşa că aş prefera să cumpăr ouăle direct de la sursă.

În altă ordine de idei, am aflat care este motivul morţii lui Toni Tecuceanu. Felicitările mele cretinilor celor care s-au isterizat şi s-au grăbit să se vaccineze.

Foto: Piotr Bizior

Anul trecut, am vandut camera foto Sony Alpha 100 pentru ca mi se parea ca-i prea desteapta, dar mai ales prea mare pentru ce-mi trebuie mie. Am decis s-o inlocuiesc cu Sony H50, de la care ma asteptam sa fie macar de 10 ori mai grozava decat batranul H5.

Sony H5 a fost prima mea camera foto, pe care am dat nu mai putin de 550 de euro; in 2005, era “pretul corect”. Niciodata nu voi gasi o camera foto mai buna: culorile fotografiilor sunt exceptionale, pozele macro arata superb, functioneaza cu doi acumulatori R6 (sau AA) si, in lipsa de acumulatori, pot folosi doua baterii alcaline. De vis, ce sa mai discutam. read more »