Astăzi am fost în vizită prin câteva redacţii din Deva, cu scopul de a-i ridica pe ziarişti de la birouri şi de a le oferi o pauză sănătoasă. Partenerul meu în această acţiune a fost Danone, care mi-a pus la dispoziţie iaurturile Activia cu care i-am omenit pe colegii din presă. Read the rest of this entry »
Posts Tagged ‘Deva’
Descoperiţi diferenţele dintre cele două texte
19
May
Primul, din Ziarul Hunedoreanului, din care aflăm că primarul Mircia Muntean a transformat Deva în moşia lui. Read the rest of this entry »
Hunedoreni, am o rugăminte: donaţi cărţi pentru bătrâni
30
Mar
Nişte oameni de bine, de fapt un om de bine a avut ideea de a strânge cărţi pe care să le doneze bătrânilor de la azilul din Brănişca, judeţul Hunedoara. Read the rest of this entry »
Dragi oameni de afaceri hunedoreni,
23
Jan
Dacă aţi reuşit să supravieţuiţi crizei financiare până în 2011, înseamnă că aţi aflat “pe propria piele” că buba asta în care ne aflăm cu toţii nu reprezintă neapărat ceva rău. La începutul lui 2009, cineva propunea să înlocuim cuvântul “criză” cu “oportunitate”. Mi-a plăcut mult ideea, dar eu nu sunt om de afaceri, nu m-a prins deloc domeniul ăsta, aşa că nu pot să fac chiar eu ceea ce vreau să vă propun în rândurile de mai jos.
De ceva timp, s-a lansat în România Nomasvello. În traducere din spaniolă, no mas vello înseamnă [în engleză] no more hair sau, dacă doriţi, fără păr, gata cu părul. Nomasvello este prima marcă internaţională de înfrumuseţare specializată în tratamente de epilare definitivă şi de reîntinerire a pielii cu lumină intens pulsată – IPL.
După cum bine ştiţi, iar dacă nu ştiţi vă spun eu, în judeţul Hunedoara nu avem un centru de epilare definitivă, cele mai apropiate fiind în oraşele mari – Cluj-Napoca este primul care-mi vine în minte, pentru că am studiat într-o vreme oferta unei firme de acolo. Read the rest of this entry »
Retrospectiva foto a anului trecut – pe unde-am fost, ce-am văzut şi ce-am făcut în 2010
02
Jan
Post inspirat de Hoinaru. Mai jos sunt 138 de poze/fotografii făcute de mine în fiecare lună a anului care tocmai se încheie. Spre deosebire de anii trecuţi, în 2010 am făcut mai puţine, chiar dacă m-am jucat cu un Sony Alpha 380 timp de câteva luni. Când am rămas cu H5, pozele mi-au părut mai triste, chiar dacă el, sărăcuţul, le face la fel de bine ca-n prima zi. E o mare diferenţă între focalizarea făcută de un obiectiv de DSLR şi focalizarea pe care o face butonul stricat şi reconstruit al H5-ului. Chiar şi aşa, am reuşit s-adun 138 de poze, majoritatea neplublicate pe blog, deşi au fost făcute tocmai în acest scop. Read the rest of this entry »
Aqualand Deva – take two
30
Dec
Take two, adică a doua încercare de a intra în complexul recent inaugurat la Deva. Articol lunguţ, luaţi-vă timpul, sau take your time ca să-l citiţi.
De data asta, am avut noroc: complexul se deschisese marţi dimineaţă pentru pulime public. De fapt, recunosc că n-am mai mers la noroc, întrucât primisem pe mail orarul de funcţionare de la reprezentanţii Primăriei Deva. Eu reprezint un caz fericit, ceilalţi doritori de făcut baie şi distracţie în apă caldă când afară sunt -10 grade au fost nevoiţi să se bazeze pe informaţiile primite de la presă sau să se deplaseze până la Aqualand ca să vadă dacă-i deschis sau nu. Din punctul ăsta de vedere, informaţiile venite de la presă n-au fost cele mai exacte cu putinţă. Nu mă refer la programul complexului, ci la tarife: iniţial, am înţeles că un bilet de intrare pentru adulţi ar costa 15 lei [pentru trei ore], iar de banii ăştia ai voie doar în bazine, nu şi pe tobogan. Cu 20 de lei puteai să te dai şi-n tobogan, iar cu 40 de lei aveai accesul asigurat peste tot, inclusiv la saună. Acu’… nu ştiu dacă-i vina celor din presă că nu şi-au luat notiţele cum trebuie sau a consilierilor locali care au stricat planul tarifar, cert este că informaţiile din ziare nu “se pupă” cu lista de preţuri de la intrare. Poate cei de la Aqualand s-au bazat pe faptul că atunci când te duci hotărât să faci o baie, nu te mai uiţi la cinci lei. Poate.
Read the rest of this entry »
La Aqualand, în Deva
27
Dec
Duminică am mers, împreună cu Sebi şi trei prieteni buni, la Deva, ca să ne bălăcim în recent inauguratul Aqualand.
Facem o paranteză ca să vă spun despre ce-i vorba: construcţia complexului a început în urmă cu patru ani, iar după mai multe promisiuni neonorate, în 21 decembrie, Aqualand a fost, în sfârşit, inaugurat. Cu presă, cu oficialităţi, cu tăierea panglicii, probabil şi cu pâine şi sare, nu ştiu, că n-am putut merge, pentru că aveam de lucru. Ştiu însă că s-a făcut mult caz de această inaugurare, că uite, în sfârşit, oraşul Hunedoara nu mai are chestia asta peste noi, avem şi noi bazin acoperit, apă caldă, loc de bălăceală, chiar dacă la un preţ ceva mai mare. Buuun. Read the rest of this entry »
Prima casă. Şi a doua şi a treia…
20
Dec
Spre deosebire de majoritatea dintre voi, eu n-am avut o copilărie obişnuită [nu-mi place cuvântul "normal", consider că normalitatea fiecăruia reprezintă lucruri sau stări diferite]. Nu am crescut într-o casă sau într-un apartament, ci în trei case şi vreo trei apartamente. Şi-o garsonieră în Timişoara, dar acolo am stat prea puţin ca să conteze. Aşa că nu am în pod cutii de acum 20 de ani, cu haine sau jucării de când eram mică, nu am nici în debara cutii cu ornamente de Crăciun; fie s-au pierdut pe drumul dintre multele mele case, fie le-am aruncat. Nu neapărat din lipsă de spaţiu [acum stau într-un apartament cu patru camere, deci loc ar fi pentru depozitarea lor], ci pentru că, mai ales în ultimii ani, am devenit ceva mai practică şi nu mai păstrez chiar toate obiectele posibile.
A fost o tranziţie grea, de la hoarder-iţă la o oarecare normalitate, dar acum mi-e bine chiar dacă nu mai am nici găleata cu lego românesc cu care mă jucam la şase ani, nici păpuşile pe care le “pictam” cu ojă şi creion chimic, nici casetele “originale” peste care am înregistrat muzica anilor ’80-’90 de la radio şi nici măcar peniţele cu care Tata inventa tot felul de fonturi.
Dar să ne întoarcem la casele în care am copilărit eu. Primele amintiri sunt amestecate: când la Orăştie, în micuţul apartament cu două camere care pe atunci îmi părea imens, la fel ca şi oraşul, când la casa bunicii de la ţară. Read the rest of this entry »
Amintiri din orașul meu (unul dintre ele)
25
Oct
Oraşul meu este o sintagmă care se poate referi la mai multe orașe: Timișoara este orașul meu pentru că acolo m-am născut; Orăștie este, de asemenea, orașul meu, pentru că acolo mi-am petrecut primii 12 ani din viață; Deva e orașul meu pentru că am locuit acolo până la 18 ani, iar Hunedoara, chiar dacă nu mi-e la fel de drag precum celelalte două, este orașul meu pentru că mă găzduiește între “granițele” sale de zece ani și câteva zile.
Mi-a fost greu, aşadar, să aleg un oraș despre care să scriu, pentru că toate-mi sunt dragi în felul lor, fiecare are câte o poveste ce merită spusă. Dar m-am oprit la Deva, pentru că acolo cred că am trăit cei mai frumoși ani ai tinereții.
Așa cum probabil că știe toată lumea, orașul de la poalele cetății găzduiește Colegiul Național Cetate Deva, pepinieră a gimnastelor. Şi când locuieşti într-un oraş relativ mic în care sunt cazate şi cele mai bune gimnaste ale României (care au fost de multe ori cele mai bune gimnaste din lume!), se mai întâmplă să dai peste ele chiar la Alimentara din colț. Nu oricine se poate lăuda cu acest privilegiu, eu da.
Era pe la mijlocul anilor ’90 și, ca orice copil, îmi făceam veacul în jurul blocului, uneori pe blocul turn din vecinătate şi pe lângă Alimentara din centrul oraşului. În mod cu totul întâmplător, mă aflam în alimentara respectivă când a intrat Lavinia Miloşovici, una dintre cele mai cunoscute și performante gimnaste pe care le-a dat școala de la Deva. S-a așezat la coadă, așteptându-și rândul ca un om obișnuit, iar când a ajuns la tejghea, a cumpărat o napolitană. Amintirea asta mi-a rămas foarte vie în memorie, pentru că presa de atunci insista asupra faptului că gimnastele sunt obligate, printre altele, să respecte un regim alimentar strict, fără dulciuri (!!!). Va să zică, gimnastele erau și ele oameni, nu se hrăneau numai cu antrenamente și umilințe, ba chiar aveau voie să mănânce și câte-o napolitană, din când în când.
În zilele când mai scăpam din jurul blocului, mergeam în parcul de la poalele cetății Devei. Descoperisem, împreună cu ceilalți copii de la bloc, un loc din care puteam să le urmărim pe gimnaste în timpul antrenamentelor. Asta până într-o zi, când ne-a prins unul dintre antrenori și ne-a hâșâit din zonă. Mă întrebam atunci ce fel de copilărie au fetele acelea, obligate să se antreneze până seara, la ore la care eu și alți copii de vârsta lor ne permiteam să ne plimbăm prin parc. Ce-i drept, noi nu am participat la nici o olimpiadă, în timp ce ele și-au început de tinere cariera de gimnaste, fiind premiate și medaliate pentru performanțele obținute.
E ceva să copilărești în orașul care a dat țării unele dintre cele mai bune gimnaste. Pe lângă multe alte lucruri, ăsta face din Deva un oraș unic. Spune și tu povestea orașului tău pe site-ul BereTimișoreana și poți câștiga un notebook Dell Mini, o cameră foto Canon 1000D sau o cameră video Sony DCR SR58e.
Bănățeancă, ardeleancă, timișoreancă, deveancă, hunedoreancă?
31
Jul
La Cristina am văzut un link către articolul ăsta. Prima dată m-am enervat, apoi am citit comentariile şi m-am mai răcorit. Între timp, m-am luat cu altele şi am uitat, dar am zis să-mi scriu şi eu părerea, ca să rămână aici.
Sunt născută în Timişoara, am crescut în Orăştie până la 12 ani, apoi am stat în Deva până la 18 ani şi ceva, iar de pe la 19 ani m-am mutat în Hunedoara. Între timp, am mai stat în Timişoara vreo trei luni şi în Cluj cinci luni. Ce sunt?
Păi în primul rând sunt ardeleancă. Atunci când eram mică, spuneam cu mândrie că-s “bănănană”, pentru că aşa mă învăţaseră ai mei – părinţi sau bunici, nu ştiu exact. Mi-a trecut imediat ce am realizat că nu cunosc pe nimeni în Timişoara şi, mai grav, nu ştiam mai nimic despre oraşul pe care îl tot numeam “al meu”. Read the rest of this entry »
Proletar, magazin pentru tovarăși deștepți
04
Jun
În Deva, nostalgicii după comunism au un magazin special. Se numește Proletar – magazin pentru “tovarăși” deștepți și e situat în apropierea pieței centrale [ca să nu zic că-i aproape și de mall]. Mă grăbeam când am trecut pe lângă el, așa că n-am intrat să văd ce marfă are – sau nu – la vânzare, dar prin vitrină se vede belșugu’, deci cred că numele și autocolantele de pe geamuri sunt singura legătură cu magazinele Alimentara de pe vremuri. Read the rest of this entry »
La mall
04
Jun
Deva Mall s-a deschis în decembrie 2008, cam forțat. Am fost de câteva ori în mall-ul din Deva și de fiecare dată am plecat dezamăgită. N-ai cum să nu râzi de faptul că magazinul universal din centrul Devei își spune “mall”, dacă ai călcat măcar o dată într-un mall adevărat. De exemplu, Iulius Mall din Timișoara, care cred că este cel mai mare mall din țară, sau Iulius Mall din Iași, sau din Cluj, sau Polus din Cluj; nu mai zic de mall-urile imense din București…
Și de când s-a deschis Deva Mall, am tot bătut-o pe mama la cap să-l vadă. M-a refuzat elegant, iar între timp a avut ocazia să vadă Iulius din Timișoara. Ieri, am convins-o să dăm o raită prin mall, și pentru că vroiam să începem de sus, am urcat cu liftul la ultimul etaj, unde ar fi trebuit să fie food court-ul sau măcar o cantină mai mare. Când am ieșit din lift, am crezut c-am greșit etajul. Era, totuși, etajul 4, dar era pustiu. Nici un restaurant, nici un magazin, nimic. Read the rest of this entry »
O să-mi fie dor…
23
May
- … de redacția ponosită și aproape mizerabilă, care nu a fost zugrăvită de secolul trecut, dar în care s-au adunat sute de amintiri frumoase.
- … de femeia de serviciu care mi-a spus că lunea este, de fapt, duminica mică. Este o tanti unguroaică cu care nu am schimbat niciodată mai multe vorbe, dar despre care sunt sigură că-i o bunică foarte bună pentru nepoții ei. Note to self: trebuie să-i cumpăr măcar o cutie cu ciocolată.
- … de lungile seri de luni și marți în care am plecat din redacție la Fischer’s, pe terase etc. De serile de luni și marți în care am împărțit un vin mai ieftin sau mai scump cu Foxy, “colega” noastră care semnează condica săptămânal, dar nu primește vreun ban, pentru simplul motiv că nu-i angajată.
- … de colegii de la cotidianul “Servus Hunedoara”, chiar dacă nu i-am “prins” prea des în redacție de când au început să se supere pe Chioru’ Corectoru’. Pentru cine nu s-a prins încă, da, eu sunt Chioru’. Nici nu era prea greu să vă prindeți, am un link către rubrica din ziar de mai bine de un an, în sidebarul blogului, la “Alter ego”.
- … de centrul Devei. Nu știu cât de des voi mai ajunge în Deva de acum; nu rar, dar probabil că nici la fel de des ca până acum. Nu că apucam eu să văd prea mult din centrul Devei închisă în redacția cu vedere la blocul de vizavi, dar îmi plăcea ideea de a lucra în centrul Devei.
Barul “Ceapa Roşie” arată tot mai bine
16
Jan
Mă refer la barul Ceapa Roşie din Deva, despre care am mai scris [lucruri nu tocmai frumoase]. De la deschidere şi până acum, barul aflat aproape perete în perete cu Fischer’s a organizat o mulţime de expoziţii de fotografie plus alte evenimente prin care sunt susţinuţii şi aşa puţinii – cred – artişti locali.
Când am fost eu, marţi seară, nu era prea multă lume, aşa că atmosfera era faină. Îmi place în mod deosebit modul în care a fost amenajată încăperea principală – cred că este principala încăpere, pentru că e cea mai mare din tot localul. Sunt trei încăperi: prima, cpe care o vedeţi în imagini, una ceva mai mică decât asta şi care arată cam la fel şi o alta, cu fotolii şi canapele. Pe pereţii camerei în care am stat noi există destul de multe tablouri foaaarte faine, iar încăperea a mai fost mobilată cu un rând de mese şi scaune albe şi un bufet de bucătărie “încărcat” cu oliviere, sticle de vin şi alte cele. Read the rest of this entry »
on 
