Denisuca - Nevastă de Coşmar

Articol publicat în Iaşi Plus

Scris de mr. Lala

Le ştim noi pe astea, că nici prezenţa lor n-a omorât pe nimeni, că sărac e rău şi bogat e greu, dar mai bine cu greul decât cu răul, şi aşa mai departe.
Avem însă o categorie de românaşi care nici nu mai ştiu cum e fără bani, mai precis fără bani mulţi, şi aceştia sunt bravii noştri fotbalişti. Eu am mai afirmat că fotbalul nu este atât de mult un sport cât este o afacere, pentru că datul acela în băşică nu-i chiar aşa de mare filozofie, şi tot eu recunosc că sunt printre fotbalişti şi unii, adevăraţi vrăjitori, cei despre care comentatorii/prezentatorii TV spun că “fac diferenţa”. Nu stiu cum se întâmplă, dar aceia sunt şi ceva mai inteligenţi, mai educaţi şi mai bine crescuţi.

Naţionala noastră de fotbal ar avea în lot şi de unii şi de alţii, dar fumurile, dispreţul pentru un adversar mai slab cotat, aroganţa balcanică şi încrederea in cota lor de piaţă i-au făcut să privească de sus adversarul. Aici se poate vedea atitudinea total nesportivă a jucătorilor români. Păi dacă ăia sunt aşa de slabi, de ce mai joacă? De ce nu se predau? Noi, când jucăm cu Anglia sau Germania, de ce o mai facem, pentru că ăia sunt mai buni ca noi şi ne bat?

După primul gol primit de la lituanieni, m-am întristat, la al doilea mi-am dat seama că băieţii ăia meritau să câştige, iar la al treilea gol mă uitam pe marginea terenului, acolo unde sunt reclamele, să văd în ce limbă scrie, pentru că nu mai eram sigur dacă se joacă în România sau în Lituania. Şi culmea, era la noi, la Cluj!

Încă o dată afirm cu mâna pe inimă că veniturile fotbaliştilor sunt mult prea mari, banul le ridică nasul prea sus, şi când e vorba de datoria faţă de ţară, atitudinea lor este execrabilă. Nu-i critic că au pierdut o întrecere sportivă, pentru că e normal ca numai unul să câştige, însă îi critic pentru atitudinea de laşi pe care au avut-o, pentru aşa zisul “non combat” de care au dat dovadă.

Abia aştept să văd rezultatul următor, ăla cu Insulele Feroe! În caz de victorie, sunt sigur că toţi vor striga: ne-am revenit! Nu o să ne revenim încă mult timp de acum înainte, multă apă o să mai curgă pe Dâmboviţa până atunci. Aşa că domnul antrenor al naţionalei noastre ar trebui să pună la muncă ce are mai bun în lot, chiar dacă joacă cu echipe mai slăbuţe, să nu-şi mai protejeze valorile pentru meciurile grele, că s-ar putea ca acele meciuri să nu mai aibă de ce să le joace!

Cât despre bani, ce să zic? Nu văd fericirea!

Articol publicat în Iaşi Plus

În timp ce la Bucureşti se ceartă lumea bună pe fotoliul cel mare de la DNA, în Timişoara iese lumea în stradă cu miile să demonstreze împotriva unor decizii plecate tot de la Bucureşti, de depunctare a echipei, fostă POLI, decizii impuse de FIFA, în urma unor judecăţi despre care nu ştie nimeni dacă sunt drepte, însă ele există.
Interesant este faptul că în urma acestor evenimente, Marian Iancu, principalul finanţator al echipei, afirmă că se va opri din a mai finanţa echipa. Acelaşi om, însă, afirmă că i-a dat sau cel puţin i s-au cerut bani de către Mircea Sandu, dar tot Mircea Sandu îl ţinea de mână să nu recunoască faţă de Adalbert Casai acest lucru, pentru a nu trebui să-i împartă ulterior cu acesta.
Deci iată cum situaţiile de criză scot adevăruri mai vechi la iveala, iată cum vedem în direct cât de corupţi sunt oamenii noştri.

Mai mult, acelaşi Marian Iancu afirmă că în urma neînţelegerii cu Mircea Sandu, acesta i-a furnizat pe ascuns italianului Zambon un document care i-ar fi dat câştig de cauză în obţinerea drepturilor asupra clubului Poli Timişoara.
Tot Marian Iancu zice că are depuse acte la Parchet încă de acum doi ani şi acestea sunt date la o parte, conform tradiţiei noastre judecătoreşti unde cuvântul corupţie nici măcar nu există în dicţionar.
Nici nu ştii ce să mai crezi, însă de aici vor ieşi scântei mari, sau cel putin aşa ar trebui să fie.
Orice ar ieşi, mare stimă pentru nea Iancu, că a avut tăria să afirme ceea ce a afirmat. Să speram că-l ţine curajul şi în continuare, chiar dacă a facut-o mai târziu!