Ce faci dacă într-o bună zi constaţi că-ţi lipseşte apoca?
Te trezeşti, te ridici din pat, cu pleoapele pe jumătate lipite, şi te îndrepţi spre baie. Nici nu apuci să te dezmeticeşti când îţi dai seama: ai pierdut-o! Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta, cauţi în frigider, ba chiar arunci un ochi şi-n coşul de gunoi, dar apoca nu-i nicăieri. Apoca lipseşte! Apocalipsă!!! Read the rest of this entry »
Nu e meritul meu, un 9GAGger a descoperit că pe coperta single-ului “The Reincarnation of Benjamin Breeg”, al celor de la Iron Maiden, scrie în limba română: “Aici zace un om despre care nu se ştie prea mult”. Read the rest of this entry »
Pe vremea mea, portocalele se găseau – cu greu – numai iarna, în preajma Crăciunului. Acum avem mandarine, clementine, sweetie, pomelo, mineole şi-or mai fi şi altele.
Ei bine, de când au apărut clementinele pe piaţă, de fiecare dată când văd eticheta în magazine şi de fiecare dată când mănânc una, aud melodia de mai jos, “Clementine” a lui Mark Owen, pe care o ştiu dinainte de a fi mâncat clementine. Şi niciodată nu citesc “clementine”, ci “clementain”. Deh, vocile… Read the rest of this entry »
Eşti în bar, cu prietenii. Aceştia încep să discute despre “filmuleţul cu ţuica” făcut de Gaben.
Tu mărturiseşti că nu ai apucat să-l vezi. Unul sare cu tableta, altul îţi dă căşti, cel de-al treilea caută filmuleţul pe YouTube şi în câteva secunde eşti în rând cu lumea, ai văzut şi tu filmuleţul. Read the rest of this entry »
…sau ce mai primeşte românul cu datorii la bancă în ajunul Crăciunului: Read the rest of this entry »
Scările de bloc româneşti au ceva aparte. Sunt personalizate după chipul şi asemănarea locatarilor, mai ales a celor bătrâni. Aceştia au mult timp liber la dispoziţie şi nu înţeleg conceptul de simplitate. De ce să laşi goală casa scării, când o poţi împodobi cu un ghiveci, cu nişte tablouaşe care nu ţi-au mai încăput pe peretele balconului, cu fel şi fel de postere pe care ţi-e jenă să le lipeşti în casă, pe pereţi? Read the rest of this entry »
Revoluționarul de Twitter știe că este special. Chiar dacă n-ar fi revoluționar, tot s-ar simți special fie și numai pentru că are cont de Twitter, pentru că la cât de puțini twitteriști sunt în România, e clar că face parte dintr-un grup de speciali, așa, ca el.
A participat activ – pe Twitter, bineînțes – la revoluția din Republica Moldova, a ocupat Bucureștiul, a mers la mitingurile pentru salvarea Roșiei Montane [căci unde să salvezi Roșia Montană dacă nu în centrul Clujului, la mitingurile din București, ori prin barurile din alte orașe?] înainte să vorbească își gândește propozițiile în maximum 140 de caractere și trece prin viață nu etichetând oameni, situații, locuri, ci dându-le câte un #hashtag imaginar.
Revoluționarul de Twitter e pregătit oricând pentru o nouă revoluție: împotriva companiilor rele, împotriva politicienilor, împotriva… dar stai, că revoluționarul de Twitter participă și dacă mitingul, protestul ori revoluția n-au un scop foarte bine definit. El vrea să fie acolo*, să simtă că a făcut ceva pentru țara lui, pentru copiii lui nenăscuți, pentru viitorul lui!
* Totul e ca “acolo” să însemne un loc înconjurat de cafenele, unde să poată bea o cafea cu scorțișoară, un ceai fancy, să fumeze o țigară, dar – mai ales! – “acolo” trebuie să fie wireless sau măcar acoperire 3G, ca să-și poată da check-in pe Foursquare și să posteze tweeturi cu hashtag de la miting / protest / revoluție.
Revoluționarul de Twitter habar n-avea, până acum câțiva ani, de existența localității Roșia Montană, așa cum nu știa exact care-i situația politică în Republica Moldova. Dacă-l întrebi, n-o să știe să-ți spună în ce județ sau măcar în ce parte a țării se află Roșia. Și poate că nici cine-i acum la putere în Republica Moldova nu știe. Daaar, să fim serioși, astea-s mici detalii! El a participat activ, a fost acolo, pe Twitter, i-a susținut pe oamenii care aveau nevoie de ajutorul lui!
Activitatea favorită a revoluționarului de Twitter este să urmărească ce se discută despre subiectele lui preferate: #Occupy, #RosiaMontana etc. Cum prinde pe cineva care nu-i de aceeași părere cu el, cum l-a ars! Read the rest of this entry »
Super ideea celor de la Romtelecom – sau a celor de la agenţia care a făcut reclama – de a asocia Romtelecom cu o colindă veche şi foarte cunoscută. Pun pariu că şi la anul ne vom gândi tot la reclama asta atunci când vom auzi “Domn, domn să-nălţăm”. Read the rest of this entry »
Când stăm toţi la masă
Suntem nişte grei!
Cosmin Tudoran şi Sorel au lansat azi Viaţa ge club, pe care vă invit s-o ascultaţi mai jos. Read the rest of this entry »
Mamei i s-a spart găleata de la mop [de fapt, de mopuri, că avem vreo patru numai într-una dintre băi]. Găleata verde, asortată cu gresia, faianța și 90 la sută dintre obiectele din baie, are o crăpătură – nu sunt responsabilă pentru ea și nu-mi explic cum poate să se crape o găleată care a stat în același loc toată “viața” ei și singurele “plimbări” pe care le-a făcut au fost până la chiuvetă și înapoi. Foarte supărată, mama mă întreabă cu ce ar putea să înlocuiască găleata verde.
- Cu aia roșie, îi spun.
- CARE?
- Aia roșie, care are fix aceeași formă și pe care o ții în balcon.
- A, dar aia e roșie! Cum s-o pun în baia mea verde?! Nu-i așa că o să-mi cumperi o găleată verde sau măcar una portocalie?
- Nu.
Read the rest of this entry »
Un catolic, un protestant, un musulman şi un evreu discutau la masa de prânz.
“Am o avere mare, voi cumpăra Citibank!”, zice catolicul.
“Sunt foarte, foarte bogat, aşa că voi cumpăra General Motors”, anunţă şi protestantul.
Musulmanul zice: “Sunt prinţ, sunt extrem de bogat, aşa că intenţionez să cumpăr Microsoft”! Read the rest of this entry »
Îi cunoaşteţi? Sunt oamenii care au veșnic ceva de obiectat la orice şi cărora nu li se întâmplă niciodată nimic bun.
Într-un grup sau grupuleţ de persoane vesele, apare el, Nemulţumitul pământului, cu problemele lui. Fie că i s-a rupt o unghie, fie că i s-a restartat telefonul, fie că nu-i place cum îi merge fermoarul de la haină, el întotdeauna are o problemă minoră pentru alţii, dar majoră pentru el [genul de Read the rest of this entry »
Textul de mai jos NU este creaţia mea, l-am primit într-un .doc, l-am editat şi l-am trimis în lume. E stupizel, dar are câteva elemente-cheie. După ce-l citiţi, o să vă gândiţi la cu totul altceva atunci când veţi vedea acronimele LOL, PLM sau OMFG. Read the rest of this entry »
on Jerry Seinfeld vrea sa fie primul pe lista de asteptare
on Ziua Z – Ziua Zonga, o petrecere nebună marca Trilulilu on Bijucăria săptămânii IV: mărţişoare din Fimo on Ziua Z – Ziua Zonga, o petrecere nebună marca Trilulilu on Omuleţi de zăpadă: grab them while they’re… cold!
