Tanti Anuţa, o femeie mică şi vizibil muncită [în fabrică, la agricultură sau orice fel de muncă fizică], la vreo 50 de ani şi cam tot atâtea kile, iese din micul magazin alimentar din cartier. Lipiţi de zidul magazinului, un grup de trei sau patru pierde-vară savurează o bere ieftină şi o poveste la fel.
Grupul de lowliferi bărbaţi aşteaptă ca tanti Anuţa să se îndepărteze, după care unul dintre ei o strigă.
- Ce faci, tu, Ană?
- Da, uite, mi-am luat pâine, că n-am bărbat.
Legătura dintre pâinea cumpărată de femeie şi lipsa bărbatului îmi scapă; bag seama că în casele în care există un bărbat, femeia nu trebuie să coboare după pâine la 9 sau 10 seara. Sau…? Read the rest of this entry »


on 

