RSS
 

Posts Tagged ‘funneh’

Crâmpei din viaţa de cartier

08 May

Tanti Anuţa, o femeie mică şi vizibil muncită [în fabrică, la agricultură sau orice fel de muncă fizică], la vreo 50 de ani şi cam tot atâtea kile, iese din micul magazin alimentar din cartier. Lipiţi de zidul magazinului, un grup de trei sau patru pierde-vară savurează o bere ieftină şi o poveste la fel.

Grupul de lowliferi bărbaţi aşteaptă ca tanti Anuţa să se îndepărteze, după care unul dintre ei o strigă.

- Ce faci, tu, Ană?
- Da, uite, mi-am luat pâine, că n-am bărbat.

Legătura dintre pâinea cumpărată de femeie şi lipsa bărbatului îmi scapă; bag seama că în casele în care există un bărbat, femeia nu trebuie să coboare după pâine la 9 sau 10 seara. Sau…?  Read the rest of this entry »

 
 

Cocoşul care stă prea mult printre găini ajunge să cotcodăcească

07 May

Filmuleţul de mai jos pote fi şi o metaforă. Un exemplu: ca blogger, dacă îţi pleci urchea la cotcodăcelile haterilor, ajungi să fii la fel de “găină” ca ei. De-aia e mai bine să laşi găinile să cotcodăcească şi să mergi pe drumul tău. Read the rest of this entry »

 
 

Alex şi baia de 50 de metri pătraţi

04 May

Ieri am avut o zi cum n-au mai fost altele. În loc să-mi fac somnul de frumuseţe de joi [după trei zile de lucru, joia sunt ca o legumă, tot ce vreau este să dooorm], am fost “detaşată” la Deva, ca să-i ţin locul unui amic care a fost internat în spital. Long story short, vorba americanului, m-am trezit dis de dimineaţă, adică pe la 12, şi mi-am luat zborul spre Deva. Ca să muncesc. sad

Când am mult de lucru, dacă îmi deschid messengerul fie îmi pun statusul “busy” sau “foarte busy”, fie stau “pe invisible”, ca să nu mă deranjeze prietenii care se plictisesc. Dar chiar şi aşa, sunt unele persoane [vreo trei, vă ştiţi voi] care s-au obişnuit cu asta şi îmi scriu şi atunci când nu mă văd online.  Read the rest of this entry »

 

Mere pădurețe

26 Apr

Cred că am auzit de mii de ori expresia “Sunt sătul de … ca de mere păƒdureţe”. Şi eu o mai folosesc din când în când, din cauză că n-am o variantă alternativă, dar cred că a venit vremea să o adaptăm zilelor noastre. Cine naiba mai mănâncă în ziua de azi mere pădureţe? Şi cât de flămând să fii încât să ajungi să te saturi de mere pădureţe?

Eu propun următoarele variante: Sunt sătul de bârfe ca de … Read the rest of this entry »

 
 

Primăvara, anotimpul dezaburirii

04 Apr

Nu cred că a fost iarnă, de când port ochelari, în care să nu fi avut vreo păţanie nefericită sau măcar amuzantă legată de aburirea lentilelor. Pentru că ochelarii sunt buni, dar nu pot fi purtaţi în orice condiţii – la sală, când e foarte frig afară, la înot etc., am decis să “trec” pe lentile. Numai că m-am dovedit a fi prea comodă ca să le pun şi să le scot în fiecare zi, mai ales că după o lungă perioadă în care nu le port, îmi ia câteva secunde să-mi pun o lentilă şi 10 minute să o fixez pe cealaltă. Bineînţeles că nu le pun pe acelaşi ochi, nu e asta cauza, ci lipsa de îndemânare şi faptul că atunci când vezi un deget apropiindu-se de ochi, ai tendinţa să-l închizi. Aşadar, lentilele de contact rămân o alegere potrivită atunci când merg la sală, la Zumba etc, iar în rest le rămân devotată ochelarilor mei.

Au şi ochelarii ăştia un bai major: cum se face un pic mai frig afară, lentilele se aburesc şi eu nu mai văd nimic. Nu o dată mi s-a întâmplat să-mi chem o prietenă sau colegă cu mine la cumpărături, pentru că nu vedeam preţurile produselor aflate pe raft, iar raftul dincolo de tejghea.  Read the rest of this entry »

 

Articol fără titlu

23 Feb

Nici nu ştiu cum să-i zic. Am râs aseară de m-a durut burta şi încă m-aş mai uita la filmuleţ, dacă aş avea timp.

Prezentarea casei lui Vasile Ţintaş a apărut prima dată la TV, cu ditamai watermark-ul CanCan, de parcă ei l-ar fi vizitat în Arizona. Dup-aia l-am găsit la Camionagiu, dar n-am avut răbdare să-l urmăresc. Abia când l-a pus Dollo pe blog şi a scris “dizainţ” şi “she worthătă” am zis că nu trebuie să ratez o astfel de capodoperă.

Vasile Ţintaş este un maramureşean stabilit în SUA. Recunosc că n-am auzit de el până ieri, alaltăieri. Am văzut pe cele două bloguri că românii au sărit să-l critice, că-i “ţăran în America” şi că vai, a uitat limba română.

Fraţilor, eu am râs copios la filmuleţul de mai jos. Şi am o teorie în ce priveşte romgleza lui: în primul rând, unul dintre cei care-l filmau erau americani, de-aia a amestecat româna cu engleza. În al doilea rând, aşa cum recunoaşte şi el, în România era sărac. Nu cunoştea termeni precum parchet din lemn masiv, dulapuri de bucătărie, camera maşinii de spălat, duş, dulapuri de baie şi aşa mai departe. Pentru că s-a îmbogăţit în America, a învăţat acele cuvinte direct în limba română engleză. Şi dacă nu le-a învăţat în şcoală, nu ştie cum se scrie “design” – el a înţeles “dizainţ”, aşa că îi zice dizainţ.  Read the rest of this entry »

 

Aveţi un foc?

21 Feb

În viaţa mea de om care munceşte într-un colectiv, unitatea de măsură pentru nefumător este Remusul. Un Remus este cel mai înverşunat nefumător, care nu-şi lasă colegii să fumeze în redacţie, într-o altă încăpere decât cea în care stă el, pe motiv că fumul de ţigară intră pe sub uşă şi-i face hainele să miroasă urât.

Cât au fost temperaturi cu “mulţi minuşi”, era o adevărată plăcere să stai pe holul îngheţat ca să fumezi. Remus a rămas neînduplecat. Bineînţeles că atunci când el nu-i în redacţie, ne facem de cap, că doar n-o să stăm în frig de frica lui.

Azi, şeful meu m-a anunţat că-i bolnav şi nu vine la redacţie, aşa că a rămas şi colegul Remus acasă, pentru că putem să comunicăm şi să ne transmitem poze şi prin messenger. “Poţi s-o aprinzi”, mi-a zis Remus atunci când l-am întrebat dacă vine azi la redacţie. Hehehe! O să fumez în redacţie, like a boss, mi-am zis.  Read the rest of this entry »

 

Bling-bling, dar până unde?

20 Feb

Am văzut filmul In Time, în care timpul era singura monedă de schimb. Lumea era împărţită în mai multe zone – “timezones” nu prea poate fi tradus ca “fus orar”, în cazul ăsta – iar cei din ghetou nu puteau ajunge în zonele mai scumpe decât plătind cu foarte mult timp. Problema era că nu aveau atâta timp la dispoziţie – ca să treci din ghetou în zona bogaţilor trebuia să plăteşti cu aproape un an, timp pe care nu îl aveai pentru că toţi cei din ghetou trăiau, la propriu, de pe o zi pe alta. Se speteau muncind în fabrici şi la sfârşitul zilei câştigau cât să-şi plătească facturile şi să mănânce. Restul erau mofturi şi de multe ori nici măcar timpul câştigat muncind din greu nu le ajungea ca să supravieţuiească. Sună cunoscut, aşa-i?

Ideea filmului e foarte faină şi pe mine m-a făcut să mă gândesc la toate lucrurile inutile pe care probabil că nu le-aş mai cumpăra dacă ar trebui să le plătesc cu timp şi nu cu bani. Dar, de fapt, timpulul meu nu înseamnă bani? Dacă ai tot ce-ţi trebuie şi lucrezi doar pentru surplus, ce faci cu surplusul ăla? Cu siguranţă nu poţi să-ţi cumperi timpul pierdut, dar măcar poţi să trăieşti experienţe frumoase în timpul care ţi-a mai rămas, dacă tot nu trăieşti de pe o zi pe alta.  Read the rest of this entry »

 

Laif iz greit

18 Feb

Se dă filmuleţul de mai jos, în care actriţa Maria Dinulescu ne arată viaţa ei minunată din America. Well, ne arată ce face ea dimineaţa şi cum cujetă la nemurirea sufletului.

Trei luni mai târziu, după ce s-a mai încălzit vremea, băieţii au început cu parodiile. Mi-am început ziua cu o cafea tare pe care era s-o scuip în repetate rânduri pe tastatura şi ecranul laptopului. This is the good life, aşa ar trebui să înceapă fiecare zi, nu cu mailuri în care ţi se cer chestii, nici cu scandaluri de tot felul, ci cu filmuleţe care te fac să “LOL” – laugh out loud, dar nu să zici “LOL”, ci să râzi cu adevărat. Read the rest of this entry »

 

O reducere roz de la Cartuşel.ro

13 Feb

Dintre toate ofertele şi reducerile de Valentine’s, asta mi se pare cea mai simpatică: reduceri consistente la cartuşele roz [magenta] pentru imprimantă. “Ca să-i scrii de Valentine’s cât de muuuuult îl/o iubeşti!”.  Read the rest of this entry »

 

Uneltele supravieţuitorului

20 Jan

Ce faci dacă într-o bună zi constaţi că-ţi lipseşte apoca

Te trezeşti, te ridici din pat, cu pleoapele pe jumătate lipite, şi te îndrepţi spre baie. Nici nu apuci să te dezmeticeşti când îţi dai seama: ai pierdut-o! Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta, cauţi în frigider, ba chiar arunci un ochi şi-n coşul de gunoi, dar apoca nu-i nicăieri. Apoca lipseşte! Apocalipsă!!! Read the rest of this entry »

 
 

“The Reincarnation of Benjamin Breeg”, Iron Maiden: copertă “românească”

13 Jan

Nu e meritul meu, un 9GAGger a descoperit că pe coperta single-ului “The Reincarnation of Benjamin Breeg”, al celor de la Iron Maiden, scrie în limba română: “Aici zace un om despre care nu se ştie prea mult”.  Read the rest of this entry »

 

Clementine

07 Jan

Pe vremea mea, portocalele se găseau – cu greu – numai iarna, în preajma Crăciunului. Acum avem mandarine, clementine, sweetie, pomelo, mineole şi-or mai fi şi altele.

Ei bine, de când au apărut clementinele pe piaţă, de fiecare dată când văd eticheta în magazine şi de fiecare dată când mănânc una, aud melodia de mai jos, “Clementine” a lui Mark Owen, pe care o ştiu dinainte de a fi mâncat clementine. Şi niciodată nu citesc “clementine”, ci “clementain”. Deh, vocile… Read the rest of this entry »

 
 

Watch ALL the Gaben videos!

31 Dec

Eşti în bar, cu prietenii. Aceştia încep să discute despre “filmuleţul cu ţuica” făcut de Gaben.

Tu mărturiseşti că nu ai apucat să-l vezi. Unul sare cu tableta, altul îţi dă căşti, cel de-al treilea caută filmuleţul pe YouTube şi în câteva secunde eşti în rând cu lumea, ai văzut şi tu filmuleţul.  Read the rest of this entry »

 

Un cadou unic de la Top Factoring, de sărbători

28 Dec

…sau ce mai primeşte românul cu datorii la bancă în ajunul Crăciunului: Read the rest of this entry »