Tag Archives: happy

Burgul medieval Volterra, din Toscana: Orașul de piatră

Pentru noi, românii, o cetate medievală încă locuită nu e un lucru chiar atât de ieșit din comun: doar avem Sighișoara, singurul oraș-cetate locuit din sud-estul Europei. Și e adevărat că Sighișoara este o cetate senzațională, cu care m-aș prezenta oricând cu mândrie, la orice târg internațional de turism.

Numai că Volterra e altfel. Continue reading

Astăzi ♪ e ziua în care ♪ » s-a deschis Shopping City Deva!

Astăzi se deschide, după ani și ani de așteptare, primul mall adevărat în Deva! Fostul meu șef, Cipri, râdea de mine că o să am unde să-mi cheltui tot salariul când urma să se deschidă un fel de centru comercial la Sântuhalm, în perioada când a izbucnit criza economică.  Continue reading

Wow. Aproape trei mii de like-uri!

Nu obișnuiesc să mă laud cu traficul sau like-urile, mai ales că până acum, cel mai apreciat articol al meu, Farmec a avut un an bun, a adunat 216 like-uri, în principal pentru că a fost share-uit distribuit de Farmec pe pagina lor. Dar acum… 2.925 de oameni au apreciat articolul despre cafeneaua Jos Pălăria și eu încă nu-mi pot reveni din șoc.  Continue reading

Experienţa mea cu IKEA FAMILY LIVE

Aştept din octombrie să public articolul ăsta! Atunci, am avut parte de o surpriză uriaşă de ziua mea: IKEA FAMILY LIVE, o revistă editată de IKEA despre care am aflat că are cel mai mare tiraj din lume, mi-a redecorat şi mobilat complet o cameră din apartament. Gratuit. Ba, au trimis şi două echipe, una de designeri din Suedia şi alta de fotografi din Marea Britanie, ca să fie totul ca la carte — sau, mă rog, ca la revistă.

Au fost vreo cinci zile de curăţenie generală, despre care am povestit şi aici. Iniţial, povestisem pe mail cu cineva de la revistă şi am căzut de acord că o să îmi apară toată casa într-o revistă online, în urma unei şedinţe foto improvizate [adică pozele urma să le fac eu]. Ce-i drept, am primit de la oamenii de la IKEA FAMILY LIVE nişte indicaţii destul de clare cu privire la lumini, la unghiuri, la ce să apară şi ce să nu apară în poze. Am făcut sute de poze, am ales “câştigătoarele” şi am completat chestionarul care venise împreună cu instrucţiunile.  Continue reading

Democracy

S-a dat democraţie!

Poate silly că sunt un pic instabilă emoţional, dacă până ieri eram supărată [aproape] definitiv pe [aproape] toţi românii, iar de aseară încoace sunt, din nou, mândră că sunt româncă. Eram supărată pentru că în adâncul sufletului meu, deşi speram, nu credeam că suntem în stare, ca popor, să ne alegem un lider curat, nepătat, un neamţ în adevăratul sens al cuvântului, deşi este un neamţ născut şi crescut în România*.

Dacă Ponta ieşea preşedinte, astăzi ar fi fost ziua în care mi-aş fi dat demisia şi aş fi început să-mi caut de lucru într-o altă ţară. În schimb, astăzi am urmărit la Digi24 imagini din culisele maratonului făcut de echipa televiziunii de ştiri Digi24. Ei spun că, potrivit măsurătorilor proprii, au fost lideri de audienţă. Eu îi cred. De mai bine de un an, de când au intrat pe nesimţite şi fără tam-tam în grila noastră TV, este postul de ştiri pe care îl urmărim non-stop. Sunt imparţiali, sunt echilibraţi, au foarte mult bun simţ – exact ca noul preşedinte al României, Klaus Iohannis.  Continue reading

Iohannis preşedinte. E bine!

În urmă cu câteva zile, nu eram foarte convinsă că luna decembrie avea să mă “prindă” în ţară. Acum, sunt sigură că voi fi aici cel puţin încă vreo câţiva ani. Mărturisesc că am sperat că Iohannis va fi preşedintele României, dar nu credeam că va fi aşa.

Nu când am văzut că bieţii români din diaspora stăteau la cozi kilometrice ca să voteze. Nu când am văzut pe Facebook zeci de sesizări, o grămadă de maşini care duceau turiştii electorali prin diferite sate din Olt. Sper că toţi oltenii care şi-au vândut voturile pe 50 de lei vor fi nevoiţi să muncească ore multe şi grele pentru aceiaşi bani, de-acum încolo.

– Dar de ce ies oamenii abia acum în stradă?, mă întreba o prietenă. De ce acum şi de ce după un program bine stabilit?  Continue reading

Big smile, via Shutterstock

De ce nu zâmbim?

Ne plângem că în alte ţări vedem oameni zâmbitori pe stradă, în timp ce în România, oamenii sunt mai mereu încruntaţi, îngânduraţi, cu o atitudine defensivă. Pe undeva, e normal: nu zâmbim pentru că suntem prea apăsaţi de griji.

Când nu ai facturile plătite şi ameninţarea fiscului că-ţi pune poprire pe conturi te apasă greu pe umeri, când nici azi nu-ţi permiţi un kilogram de carne, aşa că familia ta va trebuie să mănânce din nou fasole sau cartofi într-o fiertură altfel foarte sănătoasă, dar nu prea gustoasă, când după 12 ore de muncă ajungi acasă rupt în gură şi singura zi din lună în care simţi că nu ai muncit degeaba e ziua de salariu, parcă nu-ţi mai vine să le zâmbeşti străinilor de pe stradă.  Continue reading

Şosetele, ca simbol al faptelor bune

Astăzi se împlinesc 40 de ani de la deschiderea primei Case Ronald, un loc în care părinţii copiilor bolnavi pot locui împreună pe perioada internărilor de lungă durată.  Şi la noi în ţară există două Case Ronald: în Bucuresti şi Timişoara. Părinţii nu plătesc nimic şi sunt astfel alături de copiii lor, fiind dovedit efectul de bine pe care îl are această apropiere părinte-copil.  Continue reading

Deva s-a făcut frumoasă

Deva a fost dintotdeauna cel mai cochet oraş din judeţul Hunedoara. Fiind şi “capitala” judeţului, era de aşteptat. Eu ţin minte că şi pe vremea comuniştilor, în centru erau rondouri cu flori, cei care locuiau la bloc, la parter, aveau grijă de grădinile din faţa blocului, spaţiile verzi erau mereu îngrijite şi în general îţi era mai mare dragul să te plimbi prin Deva.

Astăzi, Deva este un orăşel drăguţ, cel puţin centrul, vizitat “la picior” sau urmărit de sus, de pe terasa Dublin Irish Pub, merită o după-amiază din viaţa voastră, dacă aveţi drum pe-acolo. Eu de când mi-am luat maşină îmi tot propun să merg şi tot prin alte părţi ajung, numai în centrul Devei, nu. Dar divaghez.Mai bine să vă arăt cât de frumoasă e fântâna arteziană din “buricul” Devei.  Continue reading