Denisuca – nevastă de Coşmar

La Cristina am văzut un link către articolul ăsta. Prima dată m-am enervat, apoi am citit comentariile şi m-am mai răcorit. Între timp, m-am luat cu altele şi am uitat, dar am zis să-mi scriu şi eu părerea, ca să rămână aici.

Sunt născută în Timişoara, am crescut în Orăştie până la 12 ani, apoi am stat în Deva până la 18 ani şi ceva, iar de  pe la 19 ani m-am mutat în Hunedoara. Între timp, am mai stat în Timişoara vreo trei luni şi în Cluj cinci luni. Ce sunt?

Păi în primul rând sunt ardeleancă. Atunci când eram mică, spuneam cu mândrie că-s “bănănană”, pentru că aşa mă învăţaseră ai mei – părinţi sau bunici, nu ştiu exact. Mi-a trecut imediat ce am realizat că nu cunosc pe nimeni în Timişoara şi, mai grav, nu ştiam mai nimic despre oraşul pe care îl tot numeam “al meu”. read more »

Carevasăzică, în Hunedoara a plouat. A fost o ploaie frumoasă, de vară, care n-a ţinut prea mult, dar se pare că a căzut prea multă apă, mai multă decât poate “duce” canalizarea oraşului. Şi la câteva minute după ce ploaia s-a oprit, a venit prăpădul. Ultima dată când strada mea s-a inundat în halul ăsta, apa a adus cu ea un container mare de gunoi. De data asta, am avut parte doar de scânduri, paleţi, vreo doi buşteni şi multe PET-uri de bere. Deh, gunoaie de oameni civilizaţi, aruncate pe stradă sau pe trotuar ori luate de apă direct din gunoi.

read more »

Magazinul din imagine se numea “Fitze” şi era situat în Hunedoara, pe lângă gară. Pe hârtia din vitrină scrie: “Încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii – Toate noi – de la 15 ron”. Nici măcar pentru fitzele de 15 lei n-au avut hunedorencele bani? read more »

Văzut în vitrina magazinului Altex din Hunedoara. read more »

De când am aflat că Leonardo, marele lanţ de magazine de încălţăminte, e cu un picior în groapă, ori de câte ori am ocazia, intru în magazinele lor. Nu neapărat ca să jubilez [mint], ci să văd cât au mai redus preţurile umflate artificial ale articolelor de încălţăminte.

Până pe la sfârşitul lunii martie, au avut o promoţie “nebună”, cizmele de piele costau maximum 89 de lei etc. Eu am tot aşteptat să cumpăr o pereche de ghete al căror preţ a început să scadă de la 240 de lei şi s-a oprit pe la 130. Nu s-au ieftinit la 80 de lei, cât am zis eu că aş fi dispusă să dau pe ele, aşa că ne-am văzut de vieţile noastre. Mă rog, eu mi-am văzut de viaţa mea, că Leonardo nu cred că mai are mult de trăit. Of, of.

Şi dacă preţurile “incredibil de mici” n-au sensibilizat populimea, au aplicat false reduceri la încălţămintea de primăvară. Se înţelege, chiar şi pe raftul pe care stă “noua colecţie” sunt tot papuci din anii trecuţi, că doar cine-i nebun să le mai dea marfă când ei n-au cu ce-şi plăti chiriile şi sunt nevoiţi să reducă din spaţii şi cheltuieli? Spun că au aplicat false reduceri pentru că am cumpărat chiar eu, în toamna anului 2009, o pereche de opincuţe din piele, exact ca astea din imagine, cu nu mai mult de 25 de lei. Nu mai ştiu exact cât m-au costat [oricum, au fost cel mult 25 de lei], pentru că la preţuri atât de mici nu mai păstrez bonul şi nici nu-mi place să îmi încarc memoria cu toate prostiile. read more »

În fiecare an, în duminica de Florii, nişte oameni de bine – care-şi spun “noi, cetăţenii hunedoarei” – întind, în faţa clădirii Teatrului din Hunedoara, pânză albă pe care oamenii [hunedorenii] sunt invitaţi să depună câte o floare. Tradiţia Crucii de flori a început ca un proiect artistic, iar acum, în fiecare an sunt depuse flori pe pânza albă în formă de cruce. read more »

E foarte uşor să tipăreşti 13.000 de exemplare dintr-o ediţie şi apoi să te duci la advertiseri cu cifre ca “483 de mii de cititori pe apariţie”. read more »

Ieri, în Deva n-a curs apă de nici un fel. Nu că în clădirea în care lucrez eu ar fi apă caldă, dar zic doar aşa… Firma care distribuie apa prin satele noastre, Apa Prod, n-a prea anunţat că efectuează nu-ştiu-ce lucrări pentru implementarea proiectelor ISPA sau ceva de genul ăsta.

De dimineaţă, am citit pe blogul lui Dan Terteci că s-a trezit “cu faţa la cearceaf” din cauză că n-a avut apă, dar eram atât de somnoroasă, încât n-am percutat. Şi-am ajuns la serviciu, unde-am constatat pe nasul meu că degeaba avem “budă la veceu” dacă nu curge apa. O zi fără apă rece nu-i o tragedie prea mare, mai ales când eşti la lucru şi nu te gândeşti să faci duş cu apă rece într-o baie care nu este prevăzută cu duş. Dar când afli că distracţia se mută la Hunedoara începând din seara zilei în care la Deva nu ai avut apă, parcă începi să te îngrijorezi. read more »

Era linişte şi pace ieri, în Hunedoara. Mai multe maşini de poliţie decât am văzut vreodată în oraşul ăsta se plimbau pe centru. Sutele de afişe electorale au fost dezlipite de pe majoritatea stâlpilor şi copacilor din centrul municipiului şi doar câteva afişe, majoritatea roşii, le scăpaseră celor care le-au dezlipit. Pe lângâ miile de beculeţe cu care a fost decorat centrul oraşului, politicienii ar fi arătat urât.

Totuşi, sâmbătă seara, la ora 21, cu doar câteva ore înainte de turul doi al alegerilor prezidenţiale, panoul enorm din centrul Hunedoarei încă îl mai înfăţişa pe Crin Antonescu, care-i îndemna pe alegători să-i ofere votul lor la primul tur. Parcă exista o lege care interzice publicitatea electorală cu o zi înainte de vot, sau mă înşel?

Candidaţilor care mi-au murdărit oraşul lipindu-şi afişele pe unde au apucat le-am oferit un vot… altfel: read more »

Am citit azi “dimineaţă” ieri zilele trecute despre supărarea lui Maddy. Cică Aradul ar fi naşpa, că se lucrează tot timpul şi-i plin de praf… dar mai bine citiţi la ea pe blog. Şi aşa am început să mă gândesc la lucrurile bune şi rele din Hunedoara. Prima chestie care mi-a venit în minte: castanii de pe faleză, căci Hunedoara, spre deosebire de celelalte oraşe care nu au ieşire la mare, are faleză.

Nu ştiu de unde i se trage denumirea de faleză bulevardului Dacia şi nici nu prea contează. Uimirea de pe chipurile vizitatorilor atunci când aud că hunedorenii se pot plimba pe faleză “face toţi banii”. Am vizitat Hunedoara de trei ori înainte de a mă muta aici, deci nu prea ştiam nimic despre oraşul ăsta; nu ştiu, deci, nici cine a fost geniul care a avut ideea să planteze castani pe “faleză”. Dacă l-aş întâlni, mi-ar plăcea să-i dau vreo două… castane după cap – şi cred că nu sunt singura. În fiecare toamnă, aşa cum e normal, copacii îşi leapădă veşmântul de frunze; castanii care produc castane [doh!] le lasă să cadă. Şi unde ar putea acestea să cadă dacă nu pe trotuarele pe care umblă oameni şi pe marginea drumului, acolo unde sunt parcate maşini? Geniu, vă spun, adevărat geniu!

Mi se atrage atenţia că am încurcat bulevardele, Corvin este cel cu “faleza”, nu Dacia. Merci, man!

Lăsăm castanii de pe faleză, pentru că oricum e o problemă care apare doar toamna, şi trecem la ştrandul din Hunedoara. read more »