Denisuca

Cât am stat în Iaşi, am tot încercat, pe unde-am mers, să beau câte un frappé. Nici o şansă! Chiar şi la terasele destul de scumpe, cu meniuri groase şi preţuri măricele, atunci când ceream un frappé mi se răspundea scurt: “N-avem” sau “Nu servim”.

Dacă nu serviţi, de ce dracu’ le mai aveţi în meniu? Ca să vă daţi mari? Pentru că “dă bine” să aveţi cât mai multe chestii în cărţulie?

În cele din urmă, am găsit, pe o terasă amărâtă, “Hello”, în Tudor, şi frappé. Doar că erau două guri de cafea şi o spumă [nu frişcă, spumă!] care se lăsa în două minute. Patru lei şi cincizeci de bani.

Şi problema asta nu e doar în Iaşi şi nu se limitează la frappé-uri. Sunt multe restaurante sau terase care au în meniu zeci de sortimente de… orice, dar care servesc doar jumătate dintre ele.

Foto © http://www.frappenation.com/

Pentru că o fotografie spune cât o mie de cuvinte…

Citeşte mai departe »

Din cauză de acces limitat la net şi mai ales lene, voi pune pozele făcute în Iaşi mai târziu. Măcar e cald şi soare [sper că nu prea cald, totuşi!].
See ya!

Am ajuns, am dormit ca porcu’, iar acum sunt în oraş. Nu ştiu ce are Iaşul cu mine, dar de fiecare dată când vin, plouă. Acum cică e cod galben [Marius, sâc! Am scris prima!]

Mufică încă-şi revine după călătoria cu trenul foamei, în care-a mâncat frig cu… aromă de urină, de la WC-ul de lângă compartimentul nostru. Dar despre asta şi altele, mâine.

P.S. La Yes, porţiile de mâncare sunt enorme.

Sebi şi Mufică au ceva treburi la Iaşi, aşa că s-au gândit să mă ia şi pe mine cu ei, dacă tot am nişte zile libere.

Mă întorc acasă în weekend. See ya!

Pe 6 iunie, Mufică va fi la Iaşi. [N-am vrut să zic nimic cu asta, doar să fac oţâră mişto de Tudor Chirilă, care îşi încheie fiecare postare pe blog cu “Pe 6 iunie, la Arenele romane, Vama lansează Vama”. Oare numai mie mi se pare că sună stupid? Mda, avea dreptate Iulian când le zicea Voma Veche. ]

Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, are blog. Blog creat în calitatea sa de candidat la funcţia de primar al Iaşului, nu de ministru al Educaţiei. Cred.

Nu cred că a anunţat niciunde, dar eu am primit un trackback şi mă gândeam că poate interesează şi pe alţii.

Păcat că n-a ţinut cont de sugestia mea, aceea de a-l intitula “Blog de 15 stele”. Da’ încă nu e târziu. Spor la blogging, domnu’ Adomniţei!

Aseară am ajuns acasă, după o “excursie” de trei zile la Iaşi. Am fost atât de obosită [şi-am mai băut şi vin de la Gicu Pisicu…], încât nici pozele nu mi le-am descărcat din aparat. Acum sunt la munci şi urmează [!] să mă uit la poze. Dacă reuşesc să le şi pun pe blog în seara asta, e mare lucru. Dacă nu, rămâne pe mâine.

În prima zi, aşa cum am scris şi pe blog, a plouat. În a doua zi, la fel. Şi tot aşa. Mi-ar fi plăcut să “prind” şi vreme însorită, pentru că am fost la releu, de unde s-ar fi văzut, dacă nu era ceaţă, tot oraşul. N-a fost să fie,

Vineri, după ce-am dormit ca porcii, am fost în recunoaştere, ca să vedem cum arată For Fun, birtul [club, mă rog, pentru mine toate-s birturi] în care s-a desfăşurat, sâmbătă, întâlnirea cea mare.

Sâmbătă, la întâlnire, am cunoscut câţiva bloggeri ieşeni, am reîntâlnit bloggeri pe care-i cunoşteam deja de la prima întâlnire, de anul trecut, iar seara a culminat cu un grătar absolut delicios la Gicu Pisicu [da, acelaşi].

Duminică ar fi vrut Sebi să-mi arate Iaşul de sus, în schimb a aranjat Gicu să vedem un mini-show enduro live. Foarte frumos. Înainte de asta, am fost la Restaurantul Select, unde ne invitase ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei. Băiat bun Adomniţei, n-aş fi crezut. Cred că e singurul PNL-ist care mi-e cu adevărat simpatic [mai sunt câţiva care nu-mi sunt chiar antipatici, că nu pot zice că mi-s dragi] şi deşi ştiu că o să se strâmbe toţi cititorii mei când vor citi ce-am scris mai sus, chiar vorbesc serios. Nu m-a “cumpărat”; dacă o cafea şi-un pahar de apă minerală înseamnă c-am fost cumpărată, mă las de blogging. Nu a făcut decât să vorbească foarte deschis despre el şi despre câteva lucruri pe care vrea să le facă. Şi să ştiţi că şi autoironia e un mare plus pentru oricine, iar pentru un ministru care îşi face timp să discute cu nişte bloggeri pe care nu-i cunoaşte e chiar un mare plus. Dacă n-ar fi adus în discuţie cele cinşpe stele de pe steagul UE, probabil că am fi făcut-o noi.

N-am spus că aproape fiecare zi petrecută în Iaşi a inclus şi-un drum la mall, nu pentru c-aş fi eu foarte fiţoasă, da’ noi aci la ţară n-avem Bam Boo, iar pe ploaia aia, de unde era să-i cumpăr ceva mamei, dacă nu din mall?

Una peste alta, chiar dacă pe Sebi l-a deranjat absenţa multor bloggeri ieşeni şi a majorităţii oamenilor politici care fuseseră invitaţi la blogmeet[ing], eu zic că orice întâlnire de genul ăsta e benefică pentru bloggeri. Până şi lui Mufică i-a plăcut. Are şi poză cu ministrul Adomniţei, s-a scos!

Şi mai e ceva ce n-am spus: mulţumirile de final, c-aşa se face până şi la decernarea Oscarurilor:

Deci:
Mulţumesc, tata, pentru că ne-ai cărăuşit până la Iaşi şi înapoi, în ciuda drumului de kkt dintre Reghin şi Topliţa şi a gropilor de peste tot [acum să te văd că scrii pe blog mai des]. Mulţumesc, Mama Doina, pentru papa şi pentru găzduire. Am cea mai de treabă soacră din lume! Şi cumnatului trebuie să-i mulţumesc pentru nişte maimuţe simpatice pe care i le-am cam cerşit.

Acum gata, back to poze. Mai vreau la Iaşi.

Am ajuns acasă, dar cum eu n-am dormit pe maşină, ca alţii :D, acum mai am puţin şi-mi pică ochii-n gură. Şi-o să văd printre dinţi. Aşa că mâine promit măcar impresii, dacă nu cumva şi poze. Nici măcar putere să le dau jos de pe aparat nu mai am. Şi nici loc pe hard.

Nu mai plouă, iar noi o să încercăm, pentru a doua oară, să-l întâlnim pe ministrul Adomniţei. Poate de data asta ne iese. Zi de umblătură prin tot oraşul, iar nu apuc să scriu mai mult, mai ales că mi-am uitat aparatul foto la Ionel! Wow! E prima dată când doarme departe de mine, sper că nu s-a speriat prea tare.

Mufică e în siguranţă. Are multe poze, da’ mai durează până le pune pe blog.

Dar nu-i bai, că mie-mi place ploaia.
La ora 17.00 mergem cu căţel, cu Mufică în For Fun, unde se întâmplă întâlnirea bloggerilor cu unii politicieni. Acu’ mi-e somn. Tot somn. Iaşul e “simpatic” că m-a aşteptat cu atâta ploaie; o fi ştiind că-mi place.

Sunt in mall, stau la o cafea Lavazza si bloghez de pă [sau dupe] laptop, iar in fata mea, la aceeasi masa, se afla un domn de 50 de ani. E tata.
Lururile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi.

Plouă foarte mişto, păcat că eu mi-am luat doar o pereche de păpucei.

Acum ne-am trezit şi, după ce mai bem câte o cafea, mai ales eu, plecăm în oraş.

Ciripelile de ieri:

• 04:44 Joi plec spre Iasi! Painting the town - and my hair, for that matter - red. #
• 10:33 Neata. Mi-ar fi placut sa am trei maini in dimineata asta. #
• 16:06 Gata, plec spre Iasi. Sa fiti cuminti, Twittersilor! #

Automatically shipped by LoudTwitter

De curând am aflat că azi, adică joi, voi pleca şi eu cu Sebi la Iaşi, unde organizează cea de-a doua întâlnire a bloggerilor ieşeni cu o parte din candidaţii la Primăria Iaşi - adică aceia dintre ei care vor să participe. Se pare că va participa şi ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, deci întâlnirile astea devin tot mai serioase. Şi e bine că oamenii politici vor să discute cu bloggeri, dar şi că bloggerii se implică în problemele comunităţii lor.
Eu vreau s-o întâlnesc pe Irina Schrotter, în rest, sper să fie fain.

În funcţie de oaierlesuri, ne citim în week-end-ul ăsta sau luni, când mă întorc.

Da, vine şi Mufică. Şi va poza iar cu toată lumea bună.

Azi dimineaţă ne-am întors de la Iaşi, după o călătorie de 13 ore cu trenul accelerat cunoscut şi ca Trenul foamei. Aşa că am pus doar poze, explicaţiile şi detalii despre scurta excursie la Iaşi urmând să apară pe-aci după ce m-oi trezi. Până atunci, puteţi să mai băgaţi un ochi şi pe fotoblog, cine ştie ce noutăţi or mai fi şi pe-acolo.

Restul pozelor sunt aici.

Ce Elodia, ce alte rahaturi? O ştiţi pe Jeleasca, nu-i aşa? Dacă nu o ştiţi, daţi fuga aici şi citiţi frumos toate episoadele serialului. Dacă o ştiţi, băgaţi degrabă un ochi mai jos.

Am fost în blocul în care Sebi şi prietenii lui erau terorizaţi şi o terorizau pe madam Jelescu…
…şi-am făcut şi-o poză:

Citeşte mai departe »