Mâine și pioimâine suntem la Iași. N-am mai fost de juma’ de an și îmi era dor de Iași, așa că niște prieteni s-au gândit că trebuie să facă ceva ca să ne determine să mergem încolo. Prin urmare, au decis să se căsătorească. ![]()
Posts Tagged ‘Iaşi’
La Iași
Cum mi-am petrecut prima zi din 2010
Doar nu era sa stau si sa cujet la neimplinirile din 2009 sau sa imi pun pe hartie planul pentru 2010. Nu, asa ca am mers intr-o scurta vizita la mama soacra, dupa care Sebi mi-a propus sa mergem la Curtea Berarilor Timisoreana [din Iasi, bineinteles]. In primele minute, m-am chinuit sa-i “iau” lui Sebi scorul la Solitaire-ul de pe telefon – si am reusit! -, iar la un moment dat, Sebi a zis ca ar fi fost fain sa avem un pachet de carti.
Dintr-un ghiozdan au aparut cartile magice si am incins un joc de Rentz ca-n vremurile bune. Nu mai jucasem de mai bine de 10 ani, asa ca i-am stresat otara pe oameni pana cand am reinvatat care-i treaba cu Whist, Levate si asa mai departe. Si uite-asa am stat cateva ore bune in birt, pana cand am terminat doua jocuri de Rentz.
Despre cum am platit patru ceaiuri in loc de trei si mai multa bere decat ar fi putut sa bea trei oameni mi se pare ca o sa scrie Sebi.
Concediu pe repede-înainte
Aşa cum am tot relatat [pe scurt, ce-i drept], săptămâna trecută am fost în concediu, împreună cu Sebi, Alina şi Dani. Am intenţionat să vedem cât mai mult din Maramureş, mănăstirile din nordul Moldovei, apoi să facem o baine sărată la Ocna Sibiului, dar nu a fost nimic bătut în cuie.
Ziua I
În prima zi, adică luni [22 iunie], am pornit la drum, cu o primă oprire la Cluj, unde ne-au aşteptat Adi Hădean şi Andrei Crivăţ. Am “nimerit” la Irish Pub a doua zi după introducerea salatelor în meniu, da’ pentru aia tot am luat şi-un sandwich O’Ceapă la pachet, vorba ardeleanului, poate-mi trăbă. “Escala” la Cluj a fost, cum spuneam, scurtă, pentru că ne grăbeam să ajungem la Ocna Şugatag, în Maramureş. Read the rest of this entry »
Ziua a patra – dare de seamă din Iaşi
În seara asta am ajuns la Iaşi, unde este incredibil de cald. Şi că-i aşa cald n-ar fi bai, dar e şi umezeală. N-am bifat decât o pizza la Mopseria
Magic Pizza şi un vin bun, mâine avem iar program de colindat intensiv.
Şi tot mâine plecăm spre Sovata şi / sau Ocna Sibiului, aşa că dacă ştie cineva cum se prezintă cele două staţiuni, orice informaţie este binevenită. Azi nu-mi mai salut colegii, pentru că deja au terminat ziarul şi-şi văd de ale lor.
Posturile astea telegrafice sunt aşa cum sunt din cauză că şi eu sunt tot pe fugă şi fooaaarte privată de somn. Sper să recuperez când ajung acasă. ![]()
Ziua 3: în judeţul Suceava
Ne-am oprit în Câmpulung ca să mâncăm şi bineînţeles că a început să plouă. În seara asta ajungem la Iaşi şi atunci o să scriu mai mult şi [probabil că] o să pun şi pozeleee.
“Promtitudine” de la Tipografia Rodotex
Promtitudine, eficienţă, calitate. Sau, în traducere: tipăriţi la noi, dar nu vă putem garanta că tipărim cuvintele întregi. Mai mâncăm şi noi o literă – două, că e foame mare.
Răsplata divină
În mijlocul complexului studenţesc Tudor [Vladimirescu] din Iaşi trona o ditamai biserica încă neterminată. Trecătorii sunt îndemnaţi să contribuie şi ei la zidirea bisericii, urmând să primească mulţumire în împaraţia lui Dumnezeu. Oare propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu, acele persoane curate şi pure – preoţii, n-au avut suficiente diacritice?
Şi nu pot să nu mă întreb: dacă dai bani pentru construirea bisericii, în loc de chitanţă primeşti garanţia că ţi se va mulţumi după ce mori? Este legal? Read the rest of this entry »
Chillout
Un bar frumuşel, aflat vizavi de Iulius Mall [Iaşi].
La Chillout am văzut nişte tablouri faine de tot pe pereţi. Read the rest of this entry »
Prima zi din 2009 este pentru lenevit
Ziua in care activitatea se opri, ziua in care somnul invinse, ziua in care pana si magazinele se inchisera, ziceti-i cum vreti, este ziua in care nu am facut nimic si nici nu intentionez sa schimb asta acum, seara.
De fapt, sa nu mint: am iesit din casa pentru o bere, o cafea si-o Dorna, dar ma simteam prea rau [fara nici o legatura cu vinul baut azi noapte] ca sa o mai lungim prin oras; pana si Iulius Mall e inchiiis.
Asa ca mi-am citit feedurile, mailurile, o sa ma uit la un film si ma culc. Ce viata grea am!
Countdown: 0 zile
Iasi, 31 decembrie 2008
Buna dimineata!
Acum plecam sa “colindam” ce-a mai ramas de colindat, iar dupa-masa voi actualiza postul asta sau voi face, in sfarsit, bilantul pe 2008. Ultima zi dintr-un an frumusel… parca-mi pare rau ca se termina. Dar sper ca 2009 sa fie si mai reusit.
Countdown: 1 zi
Iasi, 30 decembrie 2008
In gara frig, in masina cald.
Afara frig, acasa cald.
Afara frig, in redactia Iasi Plus cald.
Afara frig, la GicuPisicu acasa cald.
Afara frig, in Kaufland cald.
Afara ger, in BamBoo [decoratiuni interioare, nu fite de mii de euro] foarte cald.
Afara si mai frig, in Chillout cald.
Afara inghetau pietrele, acasa cald si bine.
Cam asta ar fi rezumatul. Acum, detalii:
Pe tren am dormit ca animalu’, pentru ca la cuseta a fost curat, cald si bine, iar nasu’… despre nasu’ o sa scrie Sebi, cert este ca e primul nas de treaba, deci probabil ca era angajat de curand la CFR, altfel nu-mi pot explica. Ba mai mult, trenul a ajuns la timp. Nici daca m-as chinui n-as avea ce sa bag de vina CFR-ului pentru drumul asta.
In Kaufland [unul dintre ele, nu stiu care, dar sunt trei in Iasi], la carne proaspata era gol. Rafturi intregi curatate de ieseni. Am facut si poze, dar cu telefonul. Actualizez postul cand ajung acasa si dau de Bluetooth.

La iesire, am cumparat tigari de la inmedio. Numai ca pana sa ajungem sa le cumparam, vaca cu cabina care trebuia sa serveasca acolo era ocupata sa vorbeasca la telefon. N-as fi avut nici o problema cu asta, daca n-as fi auzit ca vorbea cu un necunoscut care ii trimisese un SMS [presupun ca incepea cu "Fie ca..."] si incerca sa se lamureasca de ce i-a dat mesajul cu pricina. Si asta in timp ce, din priviri, m-a intrebat ce vreau si mi-a luat din mana cei 12 lei pe care Sebi mi-i daduse pentru tigarile lui. I-am zis ca vreau doua pachete de Marlboro rosu scurt si doua de Winston Blue, apoi a pus mana pe langa pachetele de Marlboro si m-a intrebat din nou de care, i-am repetat, dupa care a grait, in soapta: “Si mai ce?”.
“Doua Winston Blue”, spun, deja satula de asteptat. “De care?” “Albastru… Blue!”. “Douasnoua de lei. Da’ mi-ati dat 12 lei. Pentru ce?”
Mai aveam putin si incepeam sa strig, dar i-am cerut banii inapoi, i-am platit cu bani “potriviti” si-am plecat. Jita dracului!
Buuun. In BamBoo, unde Sebi n-a avut curaj sa intre cu mine, am stat vreo jumate de ora, poate 45 de minute, dar nu mai mult de o ora, oricum. BamBoo pe care il stiam eu, in Iulius Mall, a fost coborat la parter, intr-un spatiu mult mai mare. Yupee, mi-am zis, sa vezi cate noutati, poate reduceri la produsele tematice cu Merii Crizmas si Hepii Niu Ir. Cand colo… da, spatiul este mai mare, marfa parca e mai multa, dar o groaza de produse nu aveau preturile lipite pe ele, multe erau pline de praf, semn ca stau in magazin sau prin cine stie ce depozit de multa vreme. Produsele de Craciun erau la pret intreg, nici vorba de reduceri; de ce as da 8 lei pe niste piscatori cu Mos Craciun pe care nu le mai pot folosi decat peste un an? Dar tot am lasat niste bani acolo, iar cel mai important, am gasit un tablou superb, cu o fotografie din New York. Alte magazine din mall nu m-au interesat, eram deja obosita dupa ce-am facut “inventarul” la BamBoo si plasa pe care trebuia s-o car dupa mine era prea mare. ![]()
Apoi, in Chillout, un birt in care am mai fost si care mi-a placut, cand i-am cerut nota, blonda care ne-a servit a dat din cap si apoi a inceput sa vorbeasca la telefon. Si-a vorbit, si-a vorbit, apoi a luat comanda de la alti clienti, a debarasat vreo doua mese, cred ca s-a dus si pe la buda, iar de noi a uitat. Sebi s-a dus la bar sa-i plateasca si i-a atras atentia ca a chemat-o de ceva vreme. Ce i-a raspuns blonda? “Da’ nu v-am vazut cand mi-ati facut semn!”. Sigur, nu ne-ai vazut, de-aia ai dat din cap ca vii. Eu le-as interzice vanzatorilor care lucreaza singuri intr-un magazin sau bar sa vorbeasca la telefon. Vorbeste in timpul tau liber, nu in al meu!
Din Chillout ne-am carat acasa, prin ger si vant si atat, am mancat papa bun si acum ne culcaaam. Over and out.
Va urma [peste cateva ore, poate chiar un "bilant" plictisitor, de data asta fara poze].
Distractie faina de Revelion si La multi ani!
Am plecat [să colindăm] la Iaşi
Până anul viitor, s-ar putea să nu mai scriu nimic pe blog, pentru că o să fiu la Iaşi şi… Ha! M-aţi crezut? Ne “vedem” când ajung şi dau de net. Până atunci, să fiţi cuminţi şi să nu petreceţi prea mult. Mai lăsaţi şi pentru Revelion ceva. ![]()
Îmi pasă. Not!
Se găsesc, în ultima vreme, tot mai mulţi idioţi care să mă muşte de fund. Unii pe la ziarul la care lucrez, alţii pe blog, cei mai mulţi pe blogurile lor. Pe unu’ îl… roade grija că scriu în Iaşi Plus, ziar care apare în Iaşi. Iar eu nu sunt din Iaşi. Mare tragedie! Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Da, nene, scriu pentru că pot. Ai scrie şi tu… dar nu poţi? Te doare că VisUrât îşi permite să aibă în jurul său mai mulţi “sateliţi”, iar tu rămâi cu blogul şi cu dorinţa de a scrie cândva într-un ziar adevărat? Îmi pasă de tine şi de durerile tale. Zău. Uite cât de mult:

Apoi, a descoperit şi Badea că sunt nevasta lui VisUrât şi sunt “şi eu bloggeriţă”. Şi-a scăpat o mică răutate la adresa mea. De ce, imbecilule? Cu ce te-am deranjat eu? Am scris cumva că o ai mică [leafa, desigur]? Nu. Atunci stai naibii în banca ta şi citeşte acolo frumos din ziare. Şi de tine îmi pasă. Vezi în poza de mai sus.
Cât despre alte “personaje” mai mult sau mai puţin importante care mi-au provocat nervi şi/sau diverse supărări în ultima vreme… şi de voi a început să îmi pese la fel de mult. Adică puţin spre deloc. Pe cuvântul meu că am lucruri mult mai importante la care să mă gândesc şi treburi mult mai importante de făcut. V-am acordat prea multă atenţie… e timpul să schimbăm priorităţile.
De exemplu, sâmbătă fac zacuscă. Now cry, bitches!
Je suis frappé
Cât am stat în Iaşi, am tot încercat, pe unde-am mers, să beau câte un frappé. Nici o şansă! Chiar şi la terasele destul de scumpe, cu meniuri groase şi preţuri măricele, atunci când ceream un frappé mi se răspundea scurt: “N-avem” sau “Nu servim”.
Dacă nu serviţi, de ce dracu’ le mai aveţi în meniu? Ca să vă daţi mari? Pentru că “dă bine” să aveţi cât mai multe chestii în cărţulie?
În cele din urmă, am găsit, pe o terasă amărâtă, “Hello”, în Tudor, şi frappé. Doar că erau două guri de cafea şi o spumă [nu frişcă, spumă!] care se lăsa în două minute. Patru lei şi cincizeci de bani.
Şi problema asta nu e doar în Iaşi şi nu se limitează la frappé-uri. Sunt multe restaurante sau terase care au în meniu zeci de sortimente de… orice, dar care servesc doar jumătate dintre ele. ![]()
Foto © http://www.frappenation.com/







on 

