Denisuca – nevastă de Coşmar

Este genul ăla de site pe care ai vrea să-l ţii doar pentru tine, de teama de a nu se “strica”. Eu l-am descoperit de vreun an, adică destul de târziu [au fost vremuri când trebuia să pun diacritice unor texte lungi şi nu era deloc distractiv].

Ce face Diacritice.com?

Diacritice.com, este un site utilitar, care, aşa cum îi spune numele, îţi poate transforma un text fără diacritice într-unul cu diacritice, adică scris corect în limba română. Există o limită de 3.000 de caractere, dar dacă ai nevoie să pui diacritice unui text mai lung, rezolvi problema “pe bucăţi”.

Pe lângă ajutorul dat în adăugarea diacriticelor în texte, site-ul mai are o secţiune de traducere în şi din 23 de limbi.

Cine a creat site-ul şi de ce?

Marian Ţarălungă, de profesie programator, absolvent al Facultăţii de Automatică din Bucureşti. Omul a făcut singur site-ul, pentru că avea nevoie de o astfel de “unealtă” în munca lui. Marian a dezvoltat o mică aplicaţie care a început să macine texte în căutare de cuvinte şi forme de cuvinte. A facut asta timp de vreo două luni (parcurgând inclusiv Biblia). Acum, dicţionarul are peste 650.000 de cuvinte, inclusiv nume proprii, şi continuă să “înveţe” formele corecte ale cuvintelor, pe măsură ce utilizatorii aleg variantele potrivite.

Marian are 30 de ani, lucrează şi locuieşte în Zürich [Elveţia], fiind plecat din ţară de mai bine de şase ani. Este singurul care acoperă costurile de întreţinere a site-ului, adică găzduirea domeniului şi îmbunătăţirea dicţionarului şi a funcţionalităţii. Veniturile din reclamă abia acoperă costul hostingului, munca de întreţinere este o investiţie care, deocamdată, nu-i aduce nici un profit.

Din partea mea, jos pălăria şi mii de mulţumiri pentru realizarea site-ului! [şi pentru interviul acordat prin e-mail unei necunoscute]

P.S. Mă bucur să văd că imaginea cu diacritice făcută de mine a avut atât de mult succes. E mai simplu să cauţi pe Google ce-ţi trebuie decât să creezi tu, nu? “Imitation is the Highest Form of Flattery”? Nu, toţi cei care mi-aţi furat poza sunteţi nişte papagali.

În urma apelului umanitar, fetiţa din Hunedoara despre care scriam aici a plecat la Belgrad. Tocmai am fost informată că s-au strâns banii necesari şi va primi tratamentul de care are nevoie.

Vă mulţumesc din suflet pentru ajutor, fie că aţi donat, fie că aţi preluat mesajul; important este că s-a propagat şi fetiţa va fi tratată.

Bineînţeles că fata are încă nevoie de bani, după tratament vor fi alte costuri de acoperit, dar nu vă mai cer nimic, aţi făcut cu toţii mai mult decât m-aş fi aşteptat. Mă înclin!

Julius & Co. au “scos”, împreună cu HP România, ziarul tipărit Daily Cotcodac.

Ziarul a fost tipărit în 10.000 de exemplare şi va fi distribuit gratuit oamenilor care se plimbă nevinovaţi prin parcuri şi alte locuri aglomerate, scopul Cotcodacilor fiind de a-i aduce pe aceştia pe calea cea bună, adică în faţa unui calculator, unde să-şi strice ochii cu folos.

Cu un click pe linkul de mai sus veţi ajunge acolo unde trebuie, mai ales dacă vreţi să descărcaţi PDF-ul şi să-l citiţi. Nu băgaţi prea mult de vină, am încercat şi eu şi deja cred că lui Julius îi pare rău că m-a cunoscut. Deci Verdana este un font OK, da?!

Orange România, în parteneriat cu Metrorex, lansează primul sistem de plată prin telefonul mobil al unui serviciu de transport în comun din România.

Cu ajutorul telefonului mobil, clienţii Orange îşi pot cumpăra bilet pentru călătoria cu metroul. Este suficient să solicite biletul printr-un mesaj scris la un număr scurt, apoi să scaneze, la dispozitivul special instalat în staţiile participante în acest program pilot, codul de bare pe care îl primesc pe telefon printr-un mesaj multimedia. Pentru a solicita un bilet de o călătorie cu metroul, clienţii Orange trebuie să trimita mesajul scris la numărul 801 (tarif 0,36 euro), pentru a solicita un bilet cu două călătorii trebuie să trimită mesajul la numărul 802 (tarif 0,63 euro), iar pentru 10 călătorii incluse – la numărul 810 (tarif 1,83 euro). read more »

Nu-mi place că trebuie să pun pe blog atâtea filmuleţe unul după altul [da, o să mai existe şi texte pe blogul ăsta, lăsaţi-mă doar câteva zile, ca să-mi revin, că m-a lovit căldura], dar când e atâta frumuseţe în lume*, nu pot să nu vă arăt şi vouă. Măcar atât, dacă texte deştepte n-am mai prea produs. read more »

Câteva exemple de civilizaţie…

Într-un restaurant oarecare, să-i spunem Nordsee, sub mese existau cârligele astea pentru ca doamnele să nu-şi agaţe poşetele de scaun sau să le lase pe jos. read more »

Pe site-ul Norc.ro, despre care am mai scris eu de câteva ori, imaginile fotografiate la nivelul străzii [street view] pot fi văzute acum şi în 3D. Trebuie să ai ochelari 3D cu o lentilă roşie şi una albastră ca să vezi imaginile în 3D; eu nu le pot vedea aşa, am o problemă [şi] cu ochii, dar dacă vă place ceea ce vedeţi, să-mi spuneţi şi mie.

Plimbare virtuală plăcută!

P.S. Şi pentru că mai multe persoane m-au întrebat cum se numeşte site-ul ăla ca Google Street View, l-am pus în sidebar, la Links. Sper să fie mai uşor de găsit.

• “Problemele presei locale sunt bine ascunse sub pres. Dar duhnesc a faliment”. Un articol de Liviu Alexa.
• Cătă caută donatori de sânge din Târgu Mureş şi împrejurimi. Aveţi chef să faceţi o faptă bună? Dacă da, detaliile sunt aici.
• Adi Hădean ne prezintă primul episod al emisiunii “Cook’n Rolla”. Delicios, ca de obicei [stilul lui Adi şi ceea ce-i iese din blide].

Evenimentul caritabil organizat la Timişoara pentru Daniel Răduţă a fost fără cusur. Spun asta din cauză că nu ştiu ce cuvinte mari să mai folosesc, pentru că bloggerii care au ajuns acasă înaintea mea le-au folosit deja pe toate. S-au vândut la licitaţie aproapte toate produsele puse în vânzare [pixurile mele le-a cumpărat Mihai Morar - îţi mulţumesc, Mihai], plătind pentru ele vreo 500 de lei, adică mai mult decât licitase], s-au strâns peste 30.000 de lei din “taxa” de intrare, donaţii şi din vânzarea produselor licitate, s-au mâncat delicatese a la Hădean, s-a socializat, l-am văzut pe Ovidiu Lipan Ţăndărică, aparent l-am şi deranjat pe Cosmin Contra de vreo două ori, tot venind la şi plecând de la masă [am stat la aceeaşi masă, dar cum pe mine nu mă pasionează deloc fotbalul...], am revăzut Oameni dragi şi am cunoscut Oameni noi.

read more »

La propriu!

De la Bro, via Capital*, am aflat de ea: are 26 de gigapixeli, a fost făcută în octombrie 2009 de pe Casa presei din Dresda, iar eu de mai bine de o oră o studiez. Sunt mii de detalii de observat, în primul rând curăţenia tipică Germaniei, apoi clădirile frumoase şi curate, maşinile – în marea lor majoritate, noi şi… oamenii puţini. Era ora 2 PM, probabil că erau cu toţii la muncă, nu o lălăiau ca… est-europenii.

Detalii tehnice

Imaginea a fost făcută cu un Canon 5D Mark II şi un obiectiv de 400 mm. Este compusă din 1.665 de fotografii a câte 21,4 megapixeli fiecare, făcute de un roboţel, în 172 de minute. Aşa se explică de ce o maşină roşie are faţa neagră a altei maşini şi un microbuz nu mai are fund. Au rezultat 102 giga de informaţie care a fost procesată, timp de 94 de ore, de un computer cu 16 procesoare. Poza are rezoluţia de 297.500 x 87.500 pixeli, lucru care o face cea mai mare din lume.

Detalii amuzante

Două maşini tăiate “a la Google Street View” şi o clădire superbă, despre care tata a zis aşa: read more »