Denisuca - Nevastă de Coşmar

Miercuri, la ora 7.30, se inaugurează magazinul PLUS din Hunedoara, pe care eu îl aştept de multă vreme. N-o să renunţ la a-mi face cumpărăturile din Kaufland, dar e bine că am o alternativă.
Şi chiar au preţuri bune la unele produse [unde mai găseşti musli cu fructe la 6,5 lei/kg?], iar prostioarele de tot felul apar mereu în ofertă. Yupee!

Polonezul care, la “raionul cu servire asistată”, costa 12,54 lei s-a scumpit până la casă cu un leu şi 25 de bani. Adică produs cântărit de o angajată a Kaufland, etichetă de preţ pusă de ea, cu două valori diferite.

Explicaţia lor?

Păi, e de la cântar, da’ n-avem ce face. Doar n-o să stăm acuma să le controlăm toată ziua pe toate! Asta este, vă dăm diferenţa înapoi.

Un leu şi 25 de bani de la câteva zeci sau sute de fraieri clienţi, la un produs pe care l-am “descoperit” eu. Şi nu e prima dată, am mai păţit-o.

Când se deschide Carrefour-ul ăla din Deva?

Am mai scris acum două luni despre aşa-numiţii “ţigani de supermarket”, adică acei cerşetori care se aciuează pe lângă câte un supermarket de-ăsta vest-european şi-i agasează pe clienţi până când aceştia-şi cam bagă picioarele şi aleg să cumpere din alte părţi. Sigur că mai există şi clienţi care îndrăznesc să-i ignore sau chiar să-i alunge, dar aceştia sunt prea puţini.

Ce face ţiganca din povestea noastră? Cu ce se ocupă ea?

Ei bine, am aflat că se numeşte Mirela şi îşi duce veacul în faţa supermarketului [sau hypermarket, cum şi-or zice] Kaufland din Hunedoara.

Cum merg destul de des pe-acolo, m-am obişnuit atât de mult cu prezenţa ei, încât de multe ori nă opresc din conversaţiile în care sunt, invariabil, angajată, pentru a-i spune că nu am de gând, pentru a mia oară, să-i dau coşul. Coşul la care mă refer este cel în care se pun cumpărăturile şi care nu poate fi obţinut fără o fisă de 50 de bani sau o chestie din plastic, cumpărată în prealabil de la Kaufland, iar Mirela, adică ţiganca fata din faţa Kauflandului, are ca ocupaţie principală agasarea clienţilor care ies din magazin. Nu cred că există persoană care să fi făcut cumpărături din acest magazin şi să nu fi fost “abordată” de ea.

Citeşte mai departe »

Leapşă de la Veveriţa.

1. Care este cel mai de rahat supermarket din oraşul tău?
Cam toate-s de rahat, dar Artima din Deva ia, detaşat, locul I pe “podiumul de c*c*t”.

2. Ce nu îţi place la respectivul supermarket?
Nu-mi place că produsele îşi schimbă preţul de la raft până la casa de marcat, că roşiile, castraveţii şi ardeii arată întotdeauna de parcă ar fi fost recuperate din gunoi, nu îmi plac multe…

3. De unde urăşti să faci cumpărături?

Irina Chiroiu le-a scris din nou şefilor de la Artima, povestindu-le întâmplarea cu bătrânelul. Răspunsul a venit pe mail:

Buna ziua,
Desi cele relatate de dumneavoastra nu sunt tocmai lucruri imbucuratoare, va multumesc pentru acest feedback.
Printre masurile pe care le-am stabilit pentru a fi implementate pana luni 17.03.2008, se numara si aceea ca toate preturile de la raft sa fie confruntate cu inregistrarile din sistem. Actiunea este responsabilizata pe fiecare persoana participanta, procesul este supervizat de catre directorul de magazin.
Incepand de luni, 17.03.2008, ora 8.00 orice reclamatie generata de diferenta de pret va fi analizata imediat de catre directorul de magazin, urmand ca obligatoriu problema sa fie solutionata (la momentul reclamatiei) in favoarea clientului.
Chiar astazi a fost indepartata din echipa Artima Deva o casiera care nu a inteles ca abordarea politicoasa este absolut necesara in relatia angajat Artima-client.
Echipa casierelor Artima va fi supervizata atent de un director adjunct al magazinului.
Imi voi intensifica si eu vizitele la magazinul din Deva. Daca situatia nu se va corecta urgent cu actuala echipa manageriala, solutia va fi schimbarea acesteia.
Va multumesc.
Cu respect,
Ion Savescu

Până-şi rezolvă ei problemele, eu zic că putem să ne facem cumpărăturile şi din alte magazine. În ce mă priveşte, deşi am avut multe nemulţumiri legate de Kaufland, prefer să cumpăr din acest magazin decât de la Artima.

Super-ofertă, luată din ziarul cu super oferte de la Kaufland. Grăbiţi-vă, oferta e valabilă doar până în 10 februarie!

Articol publicat pe hunedoreni.ro.

Sigur aţi observat că fiecare supermarket din judeţ are proprii ţigani aciuaţi pe lângă el. Artima din Hunedoara avea, la un moment dat, cea mai enervantă ţigancă, la 20 şi ceva - 30 de ani, care te întâmpina de fiecare dată când ieşeai din supermarket şi îţi cerea bani. Asta până când în Hunedoara s-a deschis Kaufland, iar odată cu el au apărut şi coşurile cu monedă de 50 de bani. Asta a însemnat pentru ţiganca respectivă o noua modalitate de câştig - prin urmare, s-a “mutat” la Kaufland, unde nu mai cerşeşte bani, ci vine în parcare, lângă maşină, şi-ţi cere coşul. Ducându-l la intrarea în magazin, câştiga 50 de bani. Dacă nu vrei să-i laşi coşul şi ai tupeul să-l duci chiar tu înapoi, pentru a-ţi recupera banii, vei avea parte de înjurături ca la uşa cortului. Cum adică, te zgârceşti la cinci mii de lei vechi?

Situaţia este aceeaşi la mai toate supermarketurile. Fiecare cu ţiganul sau ţiganii lui. Mă gândesc că reprezentanţilor magazinelor le convine situaţia, pentru că, în felul ăsta, nu mai trebuie să-şi trimită angajaţii să aranjeze coşurile.

Bineînţeles că la clienţi nu se gândeşte nimeni. La faptul că sunt agasaţi de aceşti cerşetori, că pensionarilor le este frică să nu li se fure banii, să nu fie îmbrânciţi…

Toate supermarketurile au contracte cu firme de pază, dar agenţii de pază par să aiba şi ei, la rândul lor, o înţelegere cu ţiganii. Şi uite-aşa, toată lumea-i fericită! Mai puţin clienţii.

Cred că voi crea, în curând, o categorie specială pentru Kaufland [LATER EDIT: done!]. Am tot zis că n-o să mai cumpăr de la ei, aşa cum şi porcul zice că nu mai mănâncă …, dar nu mă liniştesc nicicum. Azi, spre exemplu, am avut parte de program de manele. Care urlau în tot magazinul, timp de mai bine de o oră. Le puseseră ăia de la Domo, care au un magazin în incinta Kaufland Hunedoara. Manele! Cu micii care se vând afară, la intrarea în magazin, şi cu manelele dinăuntru, ai toate şansele să te simţi ca la piaţă. Mai sunt şi nişte ţigani care cerşesc la intrare, aşa că atmosfera de bâlci e asigurată.
Aşa că eu nu cred că greşesc când compar Kaufland-ul din Hunedoara cu o piaţă jegoasă.

MUCH LATER EDIT [oct. 2007]: de atunci, am observat un mare afiş în interiorul magazinului, lângă POS-uri, pe care scrie - ce credeţi? - KAUFLAND = PIAŢĂ. Pe cuvânt!

Prietenii mei de la Kaufland au deschis, de ceva vreme, şi în Constanţa un magazin. “Reporterul” denisuca.ro* a descoperit că oamenii de acolo nu se prea pricep la traduceri din limba germană. Ia uitaţi ce zice banner-ul din poza de mai jos:

Cât pot fi de tari!

În altă ordine de idei, săptămâna asta m-au sunat ca să-i lămuresc cu privire la o plângere pe care o făcusem. Am apreciat promptitudinea, aş vrea să văd şi rezultatele. Mda, sunt un client aproape imposibil, dar e dreptul meu.

* Foto: © valenttin

Am fost în Kaufland azi. Pe când mă uitam la roşii, a venit un nene şi le-a luat. Nu erau stricate, deci bănuiesc că aveau de gând să le schimbe preţul fără să se prindă clienţii. Le ascunzi o juma’ de oră, până se mai mişcă din clienţii care au fost acolo, apoi le aduci ca şi cum ar fi “proaspete” şi măreşti puţin preţul.
Mama l-a întrebat pe nenea care le-a luat de ce le ia, iar răspunsul lui a fost “pentru că aşa am primit ordin”. Îmi imaginez ce “fain” trebuie să fie să lucrezi la Kaufland şi de câtă apreciere se bucură angajaţii, dacă sunt puşi să execute ordine fără ca măcar să aibă habar de mersul lucrurilor în magazinul la care lucrează. Eu, una, n-aş fi putut să plimb roşiile alea [destul de multe cutii] fără să am habar care e scopul. Sau poate ştia şi n-a vrut să zică, mă rog…

Kauflandu’ din Hunedoara s-a deschis in iulie.

Mi-a plăcut că erau foarte civilizaţi şi diferiţi faţă de ce aveam înainte în minunatul oraş de pe Cerna (Profi, Artima şi cam atât). Şi mi-a mai plăcut că aveau şi nişte frumoase cartonaşe pe care puteai să scrii ce produs nu ai găsit în oferta lor şi ei vor repara greşeala în scurt timp. Ce nu am găsit eu este uleiul din germeni de porumb. Prin urmare, am profitat de existenţa acelor cartonaşe şi am scris, detaliat, frumos, ce aş vrea să găsesc la Kaufland. Am făcut asta de fiecare dată când mi-am făcut acolo cumpărăturile. În ultima vreme, am lăsat-o baltă, pentru că m-am convins că respectul lor faţă de clienţi este doar o “politică” trâmbiţată prin reclame şi-n presă. Şi azi, surpriză! Au desfiinţat şi cutia în care se depuneau cartonaşele. Au dreptate, la urma urmei, de ce să consumăm hârtia degeaba, că pe ei şi-aşa îi doare-n fund de noi?