Denisuca – nevastă de Coşmar

O vreme n-am mai avut probleme cu preţurile de la Kaufland; se “cuminţiseră” şi ce scria la raft apărea şi pe bon. Dar în ultimele săptămâni, de fiecare dată când cumpăr mai mult de 10 produse, unul sigur are alt preţ, de fiecare dată mai mare decât “povestea” de pe etichetă.

O dată am zis că e o scăpare, de două ori… se mai întâmplă, dar când eşti furat în mod repetat, cu zâmbetul pe buze şi cu explicaţia că “eu ştiu, dar n-am ce să fac”, nu eşti tu, clientul, vinovat că prost dacă îţi faci în continuare cumpărăturile de la magazinul care te fură?

Că nu ziceţi că inventez: Ghiocel a plătit 20 de lei şi 18 bani pentru o cutie de smântână de 400 de grame. Eu zic că e un preţ cam mare şi oricum, o cutie de 400 de grame  nu prea are cum să conţină un kil două sute de smântănă. N-are cum, zău!

Sunt curioasă care va fi răspunsul primit de Ghiocel de la Kaufland Tg. Jiu şi dacă şi cei de acolo sunt la fel de miserupişti cum sunt ăştia din Hunedoara: “s-a întâmplat, nu s-a actualizat lista de preţuri, nu e vina noastră, ne cerem scuze, poftiţi diferenţa”. Dacă nu ştiaţi, vă spun eu: orice problemă aţi avea, nu este vina celor cu care stai de vorbă. Întotdeauna este un şef invizibil şi rău care nu actualizează lista, un computer prost care măreşte preţurile – pentru că n-o să cumpăraţi vreodată de la Kaufland un produs mai ieftin decât face; mai scump, da, mai ieftin, niciodată! -, un coleg care nu şi-a făcut treaba şi nu a schimbat eticheta de preţ. Dar angajaţii care sunt plătiţi ca să dea explicaţii şi să facă frumos sunt tot timpul nevinovaţi. read more »

Se întreabă oamenii ăştia de ce mai primim şi acum portocale de Moş Nicolae şi tot ei îşi răspund că n-ar mai fi acelaşi lucru dacă n-ar mirosi a portocale în casă, de sărbători. Şi eu asociez mirosul portocalelor cu sărbătorile de iarnă; vara prefer să beau o limonadă decât să mănânc o portocală şi să aduc în jurul meu un miros “de iarnă”. Aşa s-au gândit şi cei de la Kaufland şi acum au o super ofertă “românească” – cel puţin în Hunedoara: cu 16 lei cumperi o găleată de plastic de 10 litri în care pui câte portocale poţi duce. Cam şapte kile de portocale “duce” găleata, deci preţul e bun.

Poate vă întrebaţi ce fac cu şapte kile de portocale: păi tata e mare amator, mama le pune în salata asta şi în rest, ne-om descurca noi. Important e că avem multe portocale şi în casă miroase a sărbătoare.

Bineînţeles, ceaiul cu scorţişoară face şi el parte din “decor”.

Uite cum îşi discriminează cei de la Kaufland clientele: pijamaua din imagine nu poate fi cumpărată decât de către femeile cu licenţă, dacă ne luăm după descrierea produsului din ofertă: “Disney – Pijama pentru femei cu licenţă, 100% bumbac, tricou şi pantalon cu imprimeuri, mărimi 36/38 – 48/50″. Mie mi-ar fi ruşine să fac astfel de greşeli, mai ales că toţi cei 11 responsabili pentru acest “ziar” sunt români [şi nu nemţi, logic]. read more »

Mi s-a întâmplat de multe ori, în supermarket-uri, să ajung la casă tocmai când se termina hârtia din casa de marcat. Normal, din moment ce casierele scanează fiecare produs în parte, chiar şi atunci când ai cinci sau 10 identice.

La Kaufland se întâmplă mai rar, or fi având role mai groase de hârtie. Dar se întâmplă, că de-aia-s bunuri consumabile. S-a întâmplat azi, între cumpărăturile mele şi ale mamei. Şi-am numărat cât i-a luat casierei să schimbe rolad e hârtie: 7 [şapte] secunde! Eheeei, dragii moşului, să vă ferească ăl de sus să nimeriţi schimbarea rolei de hârtie la un Carrefour Express! Rişti să stai mult şi… bine!? Totul începe cu un strigăt către “bază”: “Caaaaaaasa ciiiinci!”. Casiera aşteaptă, docilă, superiorul care, dacă-i pe fază, vine încetişor să-i deblocheze cu o cheiţă casa de marcat, după care scoate din sertăraş rola de hârtie, o desigilează, scoate suportul pe care stă rola, pune rola veche în sertăraş, aşează rola nouă pe suport, după câteva – de obicei mai multe – încercări reuşeşte să fixele suportul la locul lui, închide casa, aşteaptă blocarea cu cheiţa, bagă nişte enter-uri, ca noua rolă de hârtie să se deruleze puţin, apoi continuă să scaneze, încetişor, produsele de pe bandă.

De vreo două – trei luni, casierii de la Kaufland sunt obligaţi – că altfel nu văd de ce ar face-o – să te întrebe dacă “a fost totul în regulă”, probabil rezultatul unei idei creţe exprimate într-o doară în cadrul vreunei şedinţe. Şi turuie, săracii: “Bună seara, haideţi, vă rog, cu coşul în faţă”, îţi comunică suma, încasează, îţi dau rest până la ultimul bănuţ, după care mai recită puţin: “a fost totul în regulă? Vă mulţumim, o seară plăcută în continuare!”. Asta pe lângă faptul că trebuie să stea măcar opt ore în ţiuitul pe care-l produce scannerul ăla la fiecare obiect cumpărat. Aşa că îi înţeleg de ce nu mai pun şi în vorbire semnul întrebării după “a fost totul în regulă”. Nu au timp de pauze, nu prea au timp nici să respire.

Şi totuşi, şapte secunde!

Vreun client supărat pe vânzătoarea de la cofetărie s-a gândit să facă o glumă. Eu am primit poza de la prietena unei prietene, aşa că nu ştiu cui să acord credit pentru ea. Da’ e tare de tot faza, orş’cât. read more »

Nu ştiu dacă e de la neoane sau nu, dar mie mi se pare că la Kaufland se vinde carne… cam verde, aşa. Bănuiesc de ceva timp că porcul din care cumpăr eu câteva felii nu a murit tocmai în Hunedoara, în spatele magazinului Kaufland, cu câteva minute înainte de a-l cumpăra. S-a întâmplat de mai multe ori să nu cumpăr de la Kaufland carnea pentru grătar pentru că are o tentă verzuie. Şi dacă mai sunt şi alţii care nu o cumpără, pentru că pare veche şi stricată, atunci unde ajunge carnea aia?

“Marfă stricată şi spălată, asta cumpăraţi!”

Păi… hai să vedem ce-a mai comentat lumea la articolul “Kaufland îşi fură clienţii”, scris pe acest blog în 29 mai 2008:

da de sefii de raioane de ce nu se ia care fura si vinde marfa expirata si carne spalata si mezeluri la fel numa sa nu aiba perderi mari asta cumparati romani marfa sticata si spalata asta se vinde in kaufland alba iulia domnilor dela opc daca vati face treaba bine si nu at-i mai lua spaga a-m fii mai protejati de multe boli cre viin din cauza ce se vinde in magazinele kaufland mai ales la cel din alba iulia ca sa nu ai\ba pierderi mari sefa de departament asta face domnilor de la opc dar astea nu le vedetuiiiii…?????

Dacă n-aţi înţeles, vă traduc eu: şefii de raioane de la Kaufland Alba Iulia* îşi pun angajaţii să spele carnea ca să pară proaspătă. Carnea care nu se cumpără la timp se va strica, iar să o arunci ar însemna să pierzi bani. Decât să pierzi aceşti bani, mai bine speli carnea şi încerci din nou să o vinzi.

Şi toată lumea-i fericită!

La Kaufland nu se raportează pierderi, cei de la OPC sunt pe-o mână cu ei, clienţii nu comentează, pentru că-i complicat să dai în judecată un magazin pentru că ţi-a vândut carne verde, iar dacă mergi la OPC ai intrat deja în cercul vicios. Pentru că OPC nu se sesizează. Să citim şi cel de-al doilea comentariu lăsat de o fostă angajată Kaufland:

asa este cu carnea,mezelurile si mai sunt multe altele.am lucrat 3 ani la firma asta si credeti-ma sunt satula de astea.nu te chiunui sa anunti opc pentru ca sunt mituiti de ei.au mai incercat si altii si in zadar.sau anuntat intre ei si sa facut” ordine” inainte sa vina opc-ul.pana si directorii de magazin stiu de lucrul acesta si nu se iau masuri.asta e poate asteapta sa se imbolnaveasca careva si sa-i dea in judecata, pana atunci tot asa o sa fie.mie sincer imi este rusine acum cand le spuneam la oameni ca sunt proaspete produsele iar eu cu 5 min inainte le-am adus din spalator.

Ta-daa! Sincer, m-am gândit că aceste comentarii pot veni de la concurenţa Kaufland, dar aproape că aş băga mâna în foc pentru autenticitatea lor, mai ales că aveam bănuielile mele referitoare la prospeţimea cărnii pe care o vinde Kaufland la raionul cu servire asistată. Zilele trecute am cumpărat nişte ceafă de porc şi am refuzat o felie pentru că arăta ciudat, de-acum înainte cred că o să cumpărăm carnea din altă parte.

Ştiţi cum zic unele femei? “Dacă o speli, e ca nouă!”.

• Azi dimineaţă m-am trezit la 11 jumate ca să plec la muncă la 12 şi am aflat că nu mai plecăm până la 4. Ăsta da început de săptămână!
• Mă întreb de ce casieriţele de la Kaufland trebuie să treacă fiecare produs prin faţa cititorului de coduri de bare, asta în condiţiile în care eu cumpăr câte şase sticle de apă minerală, patru iaurturi de acelaşi fel sau trei pungi de ceva, identice. E mai simplu şi mai eficient să apese pe 6x sau 2x sau 3x, ba chiar consumă şi mai puţină hârtie şi nu mai trebuie să-i facă pe clienţi să aştepte până schimbă rola de hârtie, de cine ştie câte ori pe zi.
• Desperate Housewives s-a transformat într-o veritabilă telenovelă, sau ca să mă exprim mai soft, într-un soap opera. La început era mai amuzant serialul, fără atâtea crime şi trădări, dar asta nu înseamnă că n-o să mă uit în continuare. Sunt pe sfârşitul sezonului 3.
• Azi scot la plimbare, pentru prima dată, geanta de la Crumpler.
• Citiţi la Zoso despre Spămulescu…
• …şi nu uitaţi să completaţi RoTwitterSurvey, aici.

Iasi, 30 decembrie 2008

In gara frig, in masina cald.

Afara frig, acasa cald.

Afara frig, in redactia Iasi Plus cald.

Afara frig, la GicuPisicu acasa cald.

Afara frig, in Kaufland cald.

Afara ger, in BamBoo [decoratiuni interioare, nu fite de mii de euro] foarte cald.

Afara si mai frig, in Chillout cald.

Afara inghetau pietrele, acasa cald si bine.

Cam asta ar fi rezumatul. Acum, detalii:

Pe tren am dormit ca animalu’, pentru ca la cuseta a fost curat, cald si bine, iar nasu’… despre nasu’ o sa scrie Sebi, cert este ca e primul nas de treaba, deci probabil ca era angajat de curand la CFR, altfel nu-mi pot explica. Ba mai mult, trenul a ajuns la timp. Nici daca m-as chinui n-as avea ce sa bag de vina CFR-ului pentru drumul asta.

In Kaufland [unul dintre ele, nu stiu care, dar sunt trei in Iasi], la carne proaspata era gol. Rafturi intregi curatate de ieseni. Am facut si poze, dar cu telefonul. Actualizez postul cand ajung acasa si dau de Bluetooth.

La iesire, am cumparat tigari de la inmedio. Numai ca pana sa ajungem sa le cumparam, vaca cu cabina care trebuia sa serveasca acolo era ocupata sa vorbeasca la telefon. N-as fi avut nici o problema cu asta, daca n-as fi auzit ca vorbea cu un necunoscut care ii trimisese un SMS [presupun ca incepea cu "Fie ca..."] si incerca sa se lamureasca de ce i-a dat mesajul cu pricina. Si asta in timp ce, din priviri, m-a intrebat ce vreau si mi-a luat din mana cei 12 lei pe care Sebi mi-i daduse pentru tigarile lui. I-am zis ca vreau doua pachete de Marlboro rosu scurt si doua de Winston Blue, apoi a pus mana pe langa pachetele de Marlboro si m-a intrebat din nou de care, i-am repetat, dupa care a grait, in soapta: “Si mai ce?”.
“Doua Winston Blue”, spun, deja satula de asteptat. “De care?” “Albastru… Blue!”. “Douasnoua de lei. Da’ mi-ati dat 12 lei. Pentru ce?”
Mai aveam putin si incepeam sa strig, dar i-am cerut banii inapoi, i-am platit cu bani “potriviti” si-am plecat. Jita dracului!

Buuun. In BamBoo, unde Sebi n-a avut curaj sa intre cu mine, am stat vreo jumate de ora, poate 45 de minute, dar nu mai mult de o ora, oricum. BamBoo pe care il stiam eu, in Iulius Mall, a fost coborat la parter, intr-un spatiu mult mai mare. Yupee, mi-am zis, sa vezi cate noutati, poate reduceri la produsele tematice cu Merii Crizmas si Hepii Niu Ir. Cand colo… da, spatiul este mai mare, marfa parca e mai multa, dar o groaza de produse nu aveau preturile lipite pe ele, multe erau pline de praf, semn ca stau in magazin sau prin cine stie ce depozit de multa vreme. Produsele de Craciun erau la pret intreg, nici vorba de reduceri; de ce as da 8 lei pe niste piscatori cu Mos Craciun pe care nu le mai pot folosi decat peste un an? Dar tot am lasat niste bani acolo, iar cel mai important, am gasit un tablou superb, cu o fotografie din New York. Alte magazine din mall nu m-au interesat, eram deja obosita dupa ce-am facut “inventarul” la BamBoo si plasa pe care trebuia s-o car dupa mine era prea mare.

Apoi, in Chillout, un birt in care am mai fost si care mi-a placut, cand i-am cerut nota, blonda care ne-a servit a dat din cap si apoi a inceput sa vorbeasca la telefon. Si-a vorbit, si-a vorbit, apoi a luat comanda de la alti clienti, a debarasat vreo doua mese, cred ca s-a dus si pe la buda, iar de noi a uitat. Sebi s-a dus la bar sa-i plateasca si i-a atras atentia ca a chemat-o de ceva vreme. Ce i-a raspuns blonda? “Da’ nu v-am vazut cand mi-ati facut semn!”. Sigur, nu ne-ai vazut, de-aia ai dat din cap ca vii. Eu le-as interzice vanzatorilor care lucreaza singuri intr-un magazin sau bar sa vorbeasca la telefon. Vorbeste in timpul tau liber, nu in al meu!

Din Chillout ne-am carat acasa, prin ger si vant si atat, am mancat papa bun si acum ne culcaaam. Over and out.

Va urma [peste cateva ore, poate chiar un "bilant" plictisitor, de data asta fara poze].

Distractie faina de Revelion si La multi ani!

La case, cozi.

Casele, închise. Că doar şi la ei sunt sărbători. read more »