Denisuca – nevastă de Coşmar

Era titlul cărţii mele preferate din copilărie. O carte de acţiune, de care-mi amintesc cu drag. Nu ştiu de unde apăruse în biblioteca mea, din păcate, nu mai ştiu nici cine a scris-o… noroc cu Google, aşa mi-am amintit: Petre Sălcudeanu.

Păcat că nu a fost reeditată, cred că i-ar plăcea oricărui copil.

Postul ăsta este un răspuns la o leapşă primită de la Amalia. Ea a scris un post mult mai lung, pe care vi-l recomand. Atenţie! Poate provoca nostalgie!

Înainte de orice, cine nu ştie asta despre mine află acum: nu sunt ceea ce americanii numesc “a morning person”. Oricât de mult aş dormi, dimineaţa nu funcţionez bine decât la minimum o oră de la trezire. Pentru un om normal – cu un job normal, chestia asta ar fi foarte presantă. Pentru mine e aşa şi-aşa, pentru că am marele privilegiu de a-mi face singură programul de lucru [să nu credeţi acum că mă duc la redacţie numai când am eu chef, că nu-i nici chiar aşa], dar cu toate astea, îmi ia mult timp să mă pregătesc pentru orice. read more »

Leapşa merge mai departe la Tomata şi la oricine vrea s-o preia. Dacă răspundeţi pe blogul Editurii Trei, puteţi câştiga un bilet la IMAX Cotroceni.

Nu că n-aş mai fi primit demult o leapşă, dar e de la Tomata şi nu se face s-o refuz, cu două zile înainte de ziua noastră!

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
28, cred, poate 29. Am 27 fără două zile.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să-ţi fie lene să încerci, dar numai dacă ştii că poţi să duci treaba până la capăt. Să eşuezi, dacă treaba respectivă nu-i de tine.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru bani şi pentru armonia sufletească. Ori pentru că ne săturăm repede de prea mult bine.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
De cele mai multe ori, da.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Nu pot să fiu ipocrită, aşa că trebuie să recunosc că aş fi mai “sus” decât middle-class.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Ar trebui să zâmbească mai des, chiar şi fără motiv.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Aproape ceea ce am visat. Când eram mai tânără, nu ştiam că voi putea face ceea ce fac acum, aşa că da, dacă aş fi ştiut, asta aş fi visat. read more »

Dani mă întreabă ce cadou i s-ar potrivi cel mai bine dintre cele existente pe cadoul.com. Eu m-am gândit la mai multe, pentru că niciodată nu mă pot limita la o singură “jucărie”, în cazul de faţă cu atât mai puţin, că-i gratis!

Aşadar, ţi s-ar potrivi sticla cu busolă, ca să nu te rătăceşti şi să fii tot timpul hidratat, drăcovenia asta pentru masaj, care chiar face minuni – am şi eu şi ştiu ce spun, halba de bere ca să aibă Sebi ce fura din ce să bea bere când venim la Arad, şi ceasul flexibil, ca să am şi eu ce fura.

Ei, ce zici, te-am nimerit? Şi pentru că-i leapşă, o dau mai departe. Ţie, cetitorule, fie că ai blog sau nu. Să vă văd, ce cadou credeţi că mi s-ar potrivi?

De la Marie-Jeanne am primit o leapşă cu un subiect despre care am tot scris: eu şi prietenele mele.

Prietenele mele adevărate sunt atât de puţine, încât… o pot număra pe un singur deget – şi nu mă refer la degetul mijlociu! Se numeşte Dana [eu îi zic Dănuţa] şi este aşa cum şi-ar dori orice femeie să fie o prietenă: frumoasă, deşteaptă, răbdătoare, săritoare, iubitoare, cuminte când trebuie, rea când e nevoie, înţelegătoare şi… da, foarte deşteaptă. Pe Dana am cunoscut-o în liceu, când, prin clasa a X-a, în urma unor scandaluri şi bătăi demne de o veritabilă mahala, unele colege au trebuit să fie despărţite, aşa că eu şi Dana am ajuns colege de bancă. read more »

Am ramas uimită… când pe zidul unei case am citit “Hoţi Bandiţi”. Eram convinsă că prin zona aia sunt hoţi şi bandiţi, dacă aşa scria. Asta până când am mai crescut şi mi-a spus tata bancul cu babele şi magazia de lemne şi atunci m-am liniştit.

Mi se părea fantastic… să fii mare şi să poţi face ce vrei tu.

Îmi plăcea… să umblu prin casă cu mâinile pline cu pixuri şi creioane şi cu un caiet la subraţ.

Credeam că… învăţătoarea pe care am cunoscut-o în clasa I o să-mi fie învăţătoare toată viaţa. De-asta cred că m-am cam strâmbat când am văzut-o prima dată. Era cam bătrână…

N-am înţeles… multe lucruri, dar aşa-i când eşti copil.

Nu înţelegeam… de ce trebuie să port numărul matricol cusut pe haină. Pentru comunişti, eram doar un şir de numere. Pentru mine, eram Denisa.

Leapşă de la BlindGirl. Merge mai departe la toată lumea. Să vă văd!

Am primit o leapşă de la Dragoş. Şi dacă tot vorbim despre o izolare ipotetică pe o insulă pustie, atunci obiectele pe care le voi lua cu mine vor fi… fermecate. Adică or fi ele obiecte, dar nu se termină/consumă niciodată. Şi-atunci iau cu mine:

• un pliculeţ de Nescafé 3 în 1 [cafea + zahăr + lapte]
• cutia mea cu FIMO, scule şi accesorii pentru bijuterii
• un laptop mereu conectat la net [sper să fie curent pe insula pustie!]
• un sac fără fund, plin cu cartofi
• un cuţit rezistent

Aşa… cred că aş putea supravieţui. Tu ce ai lua cu tine pe o insulă pustie? Atenţie: am întrebat ce, nu pe cine; cică nu ai voie să iei cu tine alte persoane, doar obiecte.

de la Maria

Familie – toţi pentru unul, unul pentru toţi.
Greşeli majore – facem cu toţii, dacă învăţăm ceva din ele e bine, dacă nu, sigur vom învăţa din următoarele.
Hobby-uri – bijuterii, mărţişoare, briz-briz-uri din FIMO sau ceramică, blogurile, fotografia.
Intimitate – de-aia se numeşte aşa, ca să nu povestim despre ea.
Jeans – cam singurii pantaloni cu care mă îmbrac, una dintre cele mai faine invenţii ale omenirii. read more »

leapşă găsită pe unul din multele bloguri vizitate

sunt uneori prea bătrână pentru lumea asta, alteori prea “verde”; o balanţă tipică

aş vrea să fiu mai organizată şi mai responsabilă

păstrez prea multe lucruri şi prea puţine amintiri

mi-aş dori sănătate pentru mine şi pentru ai mei read more »