Aceia dintre voi care îi citesc blogul lui Sebi ştiu deja că de ceva timp îl pasionează gătitul. Şi nu se limitează la cartofi prăjiţi cu ketchup, piept de pui Sadia prăjit în ulei închis sau parizer prăjit, nu, soţul meu iubit găteşte chestii tot mai complicate şi super gustoase. A început cu ciorbe de legume cu multă ţelină [ţelina is yum!], apoi nişte senzaţionale şniţele din piept de pui, cu fistic şi tot felul de mirodenii şi…
Ieri, de exemplu, Sebi s-a gândit să-mi facă aripioare de pui picante, read more »
Cumpărăm de câţiva ani, din pieţe şi supermarketuri, ouă de găină ştampilate, dar ştim ce înseamnă cifrele ştampilate pe ouă? Ştiam că prima cifră este importantă şi că spune ceva despre calitatea ouălor, dar nu eram sigură ce înseamnă. Azi am aflat de aici că pe ouăle de calitate, prima cifră este 0 sau 1, iar ouăle ştampilate cu 2 şi 3 provin de la găini chinuite, crescute în condiţii improprii. Deci 0 şi 1 = da, 2 şi 3 = nu.
Problema apare când în supermarketuri nu găsim decât ouă de calitate slabă, pentru că alea bune sunt automat mai scumpe. Dacă nu aş primi ouă de la bunica mea, care îşi creşte găinile la ţară şi nu în “baterii” minuscule, probabil că aş căuta să le cumpăr din piaţă, de la ţărani, ori aş găsi o femeie care să mi le vândă fără să le mai ducă “la ştampilat”. Am mai multă încredere în ţărani decât în supermarketuri sau Direcţia Sanitar-Veterinară [sau Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, whatever], aşa că aş prefera să cumpăr ouăle direct de la sursă.
În altă ordine de idei, am aflat care este motivul morţii lui Toni Tecuceanu. Felicitările mele cretinilor celor care s-au isterizat şi s-au grăbit să se vaccineze.
Foto: Piotr Bizior
Unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus nu doar pentru 2010, ci pentru viitor, este să încerc să mănânc mai sănătos. Evit prăjelile, deşi nu-i nimic mai bun decât o porţie nesănătoasă de cartofi prăjiţi bine în ulei, iar dacă ele nu mă evită pe mine, încerc să nu abuzez, la un moment dat o să încetez să mă îndop cu zahăr – dacă nu ştiaţi, uitaţi-vă pe eticheta salamului din frigider: conţine şi zahăr. Mai toate alimentele pe care le consumăm conţin zahăr şi ăsta n-are cum să fie un lucru bun.
Când am fost prima dată la Iaşi, în vizită la soacra mea, a fiert cartofii la abur, într-o maşinărie creată special pentru aşa ceva. Cică ar fi mai sănătos să fierbi legumele – şi probabil că nu numai legumele, ci şi carnea – la abur decât să le fierbi în apă. Aşa că mă gândesc să-mi cumpăr un steamer care face treaba asta, fierbe alimentele în abur.
Folosiţi aşa ceva? Dacă da, cum se comportă şi – mai ales – ce gust are mâncarea?
Caut de juma’ de oră un magazin online care să aibă în stoc wasabi sub formă de pastă şi nimic. În Kaufland n-am văzut, în Real cred că n-am căutat, dar nu sunt sigură, în magazinul de la parterul mall-ului din Timişoara nimic… acum am aflat de pe net că la Cora s-ar găsi, doar că de la mine până la cea mai apropiată Cora este cale lungă.
În momentele astea mi-e ciudă că nu am în jur magazine adevărate, aşa cum sunt cele din oraşele mari. La noi în “sat” de-abia am găsit Eros Pista, o pastă de ardei iute delicioasă şi foarte picantă. Când o să pot cumpăra şi wasabi o să mă declar mulţumită.
Pentru cine nu ştie, wasabi este hreanul japonez, a cărui rădăcină rasă se consumă sub formă de pastă – şi are culoarea verde! Este foaaarte iute, sunt puţine şanse să nu-ţi dea lacrimile instantaneu. Mie-mi plac mâncărurile foarte picante, ergo îmi place wasabi. Am mâncat în toamna asta sushi, la Iulius Mall-ul din Cluj, doar pentru că aşa puteam să gust pasta de wasabi. Peşte crud! Am mâncat peşte crud! ![]()
Prima dată am mâncat alune “trase” în praf de wasabi, cumpărate de Sebi de printr-o benzinărie austriacă. L-am simţit până-n creier şi tot mi-a plăcut.
Spuneam că nu găsesc pastă de wasabi în nici un magazin online românesc. Eu voi continua să sap, dar nu prea cred că am şanse să şi găsesc ceea ce caut. Are cineva idee de unde pot cumpăra wasabi? Şi vă rog să nu-mi spuneţi că din Bucureşti; zilele astea n-am drum.
În primul rând, nu ar trebui să-i spunem popcorn, ci floricele din proumb, nu? Corn = porumb, to pop = a crăpa, a pocni, deci popcorn = porumb pocnit.
Mă întreb de ce s-a împământenit obiceiul de a molfăi floricele de porumb de fiecare dată când mergem la cinematograf. De ce nu alune prăjite, biscuiţi săraţi, mămăligă cu brânză sau fursecuri? De ce tocmai popcorn? Ce, o gustărică din slăninuţă, brânză şi ceapă n-ar fi la fel de bună? read more »
Făcut de Sebi, cu foaaarte multă ceapă roşie. read more »
Dani are un concurs de reţete culinare sponsorizat de site-ul reţetedeprăjituri.info la care vreau să particip pentru că tocmai am convins-o pe mama să-mi spună reţeta ei pentru cea mai bună ciorbă de legume din lume. Poate că par subiectivă când spun că e cea mai bună, dar nu e deloc aşa; cele mai bune ciorbe le-am mâncat în copilărie, acasă la naşa mea, făcute fie de ea, fie de soacra ei, aka buni Lola. Acasă nu mâncam aproape deloc, iar când mergeam la neamuri, o trăgeam pe buni Lola de halat şi urlam: “Mi-i ţoameee, tu!”. Buni Lola a murit de mult, dar în casa aia încă se mai fac ciorbe delicioase, aşa că mama şi-a adaptat reţetele de ciorbe după cele ale naşei şi acum le face şi mai bune decât originalele.
Acum am şi eu reţeta pentru cea mai bună ciorbă de legume şi o puteţi încerca şi voi. E foarte uşor de făcut şi nu “cade” greu la stomac. Spor la gătit şi poftă bună!
Ingredientele pentru cea mai bună ciorbă de legume ever: read more »
Patruzeci [şi una]. Am nimerit o cutie cu multe bomboane mov, preferatele mele. Pe lângă cele 40 mai era una care nu se încadra în decor, aşa că am mâncat-o. read more »
Only in Cluj: read more »







