Brioşe, muffins, madeleines, cupcakes. Oricum le-ai zice, sunt la fel de delicioase.
Nu aş fi fost de aceeaşi părere în urmă cu câteva săptămâni – am evitat sistematic brioşele până când le-am tot văzut într-un serial [2 Broke Girls]. Le văzusem de nenumărate ori pe blogul lui Mazi, apoi am văzut că le-au introdus şi în meniul McDonald’s, după care m-am lovit de ele în restaurantele Viva din benzinăriile OMV. Hmm, cupcakes everywhere! Read the rest of this entry »
Până să vină frigul ăsta, mai ieşeam din casă – sau din redacţie, în drum spre casă – la orele amiezii. Într-una din zile am văzut o fetiţă de vreo şapte-opt ani, împreună cu mama ei, genul de muncitoare în fabrică, fără prea multă educaţie [nu judec pe nimeni, dar sunt unele muncitoare cărora li se citeşte pe faţă lipsa de educaţie]. Fetiţa îi spusese mamei ei ceva despre ciocolata amăruie. Reacţia mamei:
- Nu, dragă, nu ciocolată amăruie! Tu nu ştii că aia nu-i bună deloc?!
Câteva zile mai târziu, o altă fetiţă, de mână cu mama ei. Am auzit doar atât: Read the rest of this entry »
Am primit o leapşă de la Raluxa, care m-a întrebat dacă cer sau nu resturile de mâncare la pachet, atunci când merg la restaurant.
De conceptul de “doggy bag” am auzit când eram mică, de la un unchi care stătuse mulţi ani în SUA. Mi s-a părut o chestie din altă lume, pentru că la noi nu prea era la modă nici mersul la restaurant, ca să nu mai zic de căţei ţinuţi în apartament – erau foarte rari.
Între timp, ne-am mai civilizat şi noi, căţeii – şi animalele de casă, în general – primesc propria mâncare, cumpărată din “pet shop”, iar cei de la restaurante nu se uită la tine ca la “maşini străine” dacă le ceri să-ţi pună la pachet mâncarea pe care nu ai putut s-o consumi. Read the rest of this entry »
N-o să înţeleg niciodată de ce lucrurile bune vin în ediţie limitată. Twix White e foaaarte bun [un picuţ cam dulce, dar bun], dar dacă vreţi să-l încercaţi, grăbiţi-vă. Read the rest of this entry »
În ultima săptămână mi-am impus un regim sănătos: am consumat în fiecare dimineaţă biscuiţii BelVita, singurii biscuiţi pentru micul dejun. Recunosc că nu am făcut-o din proprie iniţiativă, ci pentru că oamenii de la Kraft Foods au venit cu această propunere – noroc cu blogul, aşa mai mănânc şi eu sănătos şi, mai ales, mănânc micul dejun!
Am primit cele patru cutii în care sunt ambalaţi biscuiţi BelVita Start: cu patru cereale şi lapte, cu cereale şi ciocolată, cu cereale şi fructe şi cu cereale, miere şi alune de pădure. Surprinzător, dar preferaţii mei s-au dovedit a fi cei cu cereale, miere şi alune de pădure. De ce surprinzător? Păi că, o dată în viaţă, am ales altceva decât ciocolata, apoi pentru că am ales ceva cu miere [până de curând, eu şi mierea eram cele mai mari duşmance!]. Read the rest of this entry »
Despre laptele condensat şi dulce DeLatte am mai scris aici. Este ideal dacă vrei să faci un desert rapid şi dacă nu te deranjează faptul că e foarte dulce.
DeLatte poate fi amestecat cu orice fruct, dar cu cât e mai acrişor fructul, cu atât va fi mai bun desertul. De exemplu, nişte căpşuni provenite din grădina proprie, care încă nu s-au copt, dar pe care mama le-a cules pentru că-i era poftă. Nu le-am putut mânca goale, pentru că erau mult prea acre, dar nici n-am vrut să le amestec cu zahăr, aşa că am ales varianta de mijloc: le-am mixat cu DeLatte şi mi-a ieşit o îngheţată numa’ bună. Read the rest of this entry »
Adi Hădean m-a fericit cu două cutii de lapte condensat – şi foarte dulce – DeLatte, când ne-am întâlnit la Rimetea, cu ocazia bootcamp-ului pe care l-am povestit aici.
În mod normal, aş fi folosit laptele ăsta dulce ca să-mi fac cafeaua mai bună, dar cum nu mai beau cafeaua cu zahăr, o cutie i-am pasat-o mamei, iar din cealaltă am improvizat o îngheţată de casă foarte bună. Am folosit cam jumătate de cutie de lapte condensat, pe care l-am amestecat cu două banane mari şi câteva linguriţe de Nutella. Pentru a omogeniza crema, am folosit un mixer vertical [un fel de blender]. Read the rest of this entry »
Micul dejun, gustare frugală de dimineaţă. În cazul meu, de multe ori e alcătuit din două căni de cafea, “cuiele” aferente şi un pufulete, o banană, un măr sau ce mai prind pe lângă laptop. Ruşinos de-a dreptul. Dar nu procedez întotdeauna aşa, uneori iau micul dejun: musli cu lapte, musli cu iaurt şi bucăţi de fructe “presărate” în tot amestecul…
Cine ia micul dejun în fiecare dimineaţă, eventual şi la o oră fixă, poate să dea primul cu piatra. Cu toţii avem măcar câte o zi în care nu ne ajunge timpul pentru toate, aşa că tăiem de unde-i mai important: principala masă a zilei.
Ai mei îmi tot spuneau: micul dejun nu-l împarţi cu nimeni, prânzul îl împarţi cu prietenii, iar cina, cu duşmanii. Dacă aş fi fost mai înţeleaptă, i-aş fi ascultat. Dar când vine seara, ah, vorba cântecului, când vine seara, îmi este teamă să aprind lumina şi-n odaia mea să deschid uşa frigiderului. Dacă rezist eroic, după ce mă întind în pat mă apucă toate poftele posibile: salată de boeuf, sarmale, salam nu-ştiu-de-care, ciocolată, îngheţată, cartofi prăjiţi… ce mai, toate felurile greţoase de mâncare se aşează la coadă în mintea mea, ca nişte pitici nervoşi, care bat din picioare aşteptând să fie băgaţi în seamă. Eu încerc să-i păcălesc dându-le câte un bon de ordine, dar uneori cedez. Read the rest of this entry »
Dacă nu le importăm din Bulgaria, suntem liberi să le cumpărăm din piaţă sau de la colţul blocului [iarăşi era să scriu "blogului"], de la ţăranii care le vând la preţ de aur alb. Read the rest of this entry »
Cele mai bune sandwich-uri din România se găsesc în Timişoara, în Piaţa Unirii, la Lucas Super Sandwich.
Robert mi-a spus secretul ăsta pe care timişorenii par să-l ţină pentru ei. 
Dacă ajungeţi pe acolo şi vă place mâncarea picantă, recomand Read the rest of this entry »
De curând, Sebi a fost la Iaşi şi s-a întors cu nişte Covridogi. Covridogul este un hot dog puţin diferit, adică nu e un cremwurst într-o pâine lunguiaţă, ci un fel de virşlu într-un covrig lunguieţ. Pare complicat, dar vă asigur că e foarte bun.
La Simigeriile Petru din mai multe oraşe găsiţi, pe lângă alte bunătăţi: Covridog, Covridog picant, Covricheese şi Covriking. Covridogul are un cârnat, Covridogul picant are unul picant, Covricheese e umplut cu caşcaval – sau mozzarella sau ceva, iar Covriking este Regele, aşa cum îi spune şi numele, conţinând şuncă şi caşcaval. Foaaarte bun! Preţurile sunt între 2 lei şi 3,5 lei.
După ce le-am mâncat pe cele aduse tocmai de la Iaşi, am căutat pe net şi aşa am aflat că franciza Simigeria Petru s-a “împrăştiat” prin toată ţara, ajungând chiar şi la Timişoara. Din fericire, n-a trebuit s-o căutăm prea mult, pentru că micuţul stand e situat chiar în Piaţa Operei. Aceleaşi produse, acelaşi gust. Între timp, eu aştept cu interes deschiderea unei astfel de simigerii în Deva sau Hunedoara.
Poze: Read the rest of this entry »
De sărbătoare, la ştirile de la TV nu vezi altceva decât reportaje despre aglomeraţia din pieţe, din supermarket-uri, bătaia pe ouă, miei şi alte alimente “absolut necesare” pentru a pregăti drob, pască, cozonac şi ouă roşii. Toate mâncăruri tradiţionale, pe care “se cuvine” să le ai pe masă de Paşte.
Pentru că părinţii mei s-au mutat în Casa Piticilor de la ţară, iar bunică-mea s-a dus şi ea, pentru toată vara, la nişte neamuri de la ţară, am rămas doar eu cu Sebi. Şi să nu vă imaginaţi că în familia Bârgău Read the rest of this entry »
“The Big Fat Truth About Low Fat Foods” este titlul unui documentar realizat de BBC [știți, în alte țări există televiziuni care fac documentare, nu se mulțumesc să difuzeze doar știrile venite de la agențiile de presă. Este modul lor de a se diferenția de televiziunile-leecher, adică așa cum sunt și majoritatea celor de la noi].
Ce au făcut cei de la BBC? Au luat o Biancă de-a lor [ceva mai "răsărită", totuși], cu un metabolism pentru care multe femei ar ucide, și au băgat-o la regim. Zoe Salmon mânca aproape orice, își încheia ziua cu o pizza “sănătoasă” și totuși nu se îngrășa. Timp de o lună, au privat-o de mâncarea cu care era obișnuită și au forțat-o să mănânce semipreparate cu conținut scăzut de grăsimi. În România n-a ajuns încă revoluția asta a semipreparatelor la caserolă, pe care le încălzești la microunde, sau cel puțin nu e atât de la modă ca în alte țări cu oameni prea ocupați ca să mănânce sănătos. În Marea Britanie, în schimb, industria mâncărurilor cu puține grăsimi valorează, conform BBC, două miliarde de lire sterline anual, iar în ianuarie se vând cele mai multe produse de acest tip, motivul fiind că toată lumea își propune să înceapă anul mâncând sănătos. Read the rest of this entry »
Via IQads am dat peste imaginea de mai jos. E un Salam de Sibiu special, cu aromă de şampanie, dar cel mai mult mă amuză că pe cutia [!] în care este ambalat scrie “Ediţie de colecţie”. Astfel, după cărţi, DVD-uri şi băuturi fine, a venit vremea lansării unui salam pe care să-l pună tot românul în vitrină de sărbători. Read the rest of this entry »
Întrucât programul nu ne permite să luăm prânzul în oraș [de fapt, cred că nici orașul nu ne oferă prea multe posibilități, n-am stat să analizez], eu și colegii de redacție mâncăm care pe unde-apucă.
on Jerry Seinfeld vrea sa fie primul pe lista de asteptare
on Ziua Z – Ziua Zonga, o petrecere nebună marca Trilulilu on Bijucăria săptămânii IV: mărţişoare din Fimo on Ziua Z – Ziua Zonga, o petrecere nebună marca Trilulilu on Omuleţi de zăpadă: grab them while they’re… cold!
