Denisuca – nevastă de Coşmar

Azi s-a lansat Ziarul Deschis, o publicaţie online în care poate să scrie oricine.

Ziarul Deschis este un proiect independent care caută, educă şi promovează autori amatori, pasionaţi de jurnalismul de opinie. Este un mijloc de afirmare pentru toţi românii cu viziuni, cu opinii şi cu teorii interesante.

Ca să scrii la Ziarul Deschis nu trebuie să ai studii de specialitate sau experienţă în domeniu. Odată înscrişi, jurnaliştii amatori ai publicaţiei au responsabilitatea de a contribui cu cel puţin două articole pe lună, cu subiecte la libera lor alegere. Am văzut şi văd tot mai mulţi ziarişti care habar nu au pe ce lume trăiesc, aşa că ideea unui ziar “deschis”, scris de jurnalişti de ocazie, dar care au ceva de spus, mi se pare foarte bună.

Autorii ZD beneficiază de read more »

Șeful și colegul meu Ciprian Iancu a căutat și găsit fețele celor două… voci din softul iGo pentru GPS, adică pe doamna Ioana și pe domnul Marcel.

Doamna Ioana, vocea suavă care ne însoțește în mai toate călătoriile cu mașina, se numește Mihaela Popa și locuiește în Boston. Marcel stă în Ungaria și se numește Kovacs Hunor. Reportajul a fost publicat în Evenimentul Zilei şi în săptămânalul Replica – da’ pe site-ul săptămânalului apare doar joi.

Citiţi-l, că-i tare fain.

…am văzut caşcaval!

La radio – probabil Europa FM, că e singurul care se aude peste tot, dacă nu luăm în considerare Trinitas şi Radio România Actualităţi – am auzit o ştire în care redactorul vorbea despre “autorităţile chiliene”, deci chiliene, nu ciliene. E fain la radio, că poţi să zici ce vrei, nu stă nici un Cârcotaş să înregistreze toate prostiile pe care le debitezi spui. La Radio România Actualităţi, un nene care sigur avea o vârstă venerabilă se chinuia din răsputeri să citească toate ştirile pe care le avea în faţă, dar n-a prea reuşit. Din cinci cuvinte, unul era stâlcit. Pentru ăştia plătesc eu taxă radio-TV? Frumos!

La Realitatea TV se tot prescurtează Poiana Braşov, devenind Poiana Bv. Ca să încapă toate pe o coloană. read more »

Am scris “jurnalişti vs. bloggeri” şi nu invers pentru că eu, ca bloggeriţă, nu văd sensul războiului dintre aceste două tabere. De fapt, nu văd nici un război.

Jurnaliştii sunt depăşiţi de tehnologie

Războiul e în mintea jurnaliştilor care se simt depăşiţi de “fenomenul online”. Aceştia nu ştiu ce-i ăla HTML, n-au auzit în viaţa lor de PHP, tags, hyperlinks etc. Ani la rând şi-au scris articolele în Microsoft Word sau Wordpad, iar Wordpress, deşi este format din cuvintele “Word” şi “press”, nu prea are nici o legătură cu presa ori cu Microsoft Word. Ziaristul de print le ştie pe ale lui: documentarea se face cu pixul şi cu agenda, reportofonul – digital sau cu casetă – este doar soluţia de backup. După documentare, te duci în redacţie, îţi scrii articolul, alegi pozele, aştepţi să-ţi “iasă” pagina de la tehnoredactare şi corectezi eventualele greşeli. Nu tu Wordpress, nu tu bătaie de cap cu parole, link-uri de logare, publicare, fotografii de dimensiuni mici, ca pentru web, filmuleţe uploadate pe YouTube… Sunt prea multe detalii, prea multe lucruri noi de învăţat, iar unii jurnalişti care toată viaţa au scris articole pentru ziare şi reviste sau au redactat ştiri pentru radio şi TV se simt depăşiţi de situaţie. read more »

Lenea are acum o denumire ştiinţifică. Vreau concediu medical!

Dacă te muţi toată ziua de pe un fotoliu pe altul, dacă stai mai tot timpul la televizor şi te simţi mereu sfârşit, psihiatrii americani îţi vor spune că ai putea avea o tulburare tempo-cognitivă. Este denumirea ştiinţifică pentru lene şi apare în proiectul noii ediţii a Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor psihice.

Adevărul

• De ce ne sperie data expirării?
• Din EvZ, un articol bun, cu un titlu prost, despre revista Salut. Şi-o mai aminteşte cineva sau sunt cea mai bătrână de pe aici? Eu îmi amintesc cu drag revista Liceenii, păcat că a sucombat la câţiva anişori de la apariţie.
• De două zile mă joc cu laptopul primit de la HP şi intenţionam să scriu în seara asta despre el, dar o las pe mâine. BRB.

Pe Discovery Travel & Living se difuza un show despre fetiţele care participă la concursuri de frumuseţe. Se numeşte Toddlers and Tiaras* şi n-am mai văzut nici un promo, ceea ce ar putea să însemne fie că în România show-ul n-a avut succes, fie că e [doar] pauza dintre sezoane.

Mi-am amintit de el când am văzut pozele de aici, în care fetiţe de câţiva ani sunt îmbrăcate şi machiate ca nişte femei. Oribil! read more »

E foarte uşor să tipăreşti 13.000 de exemplare dintr-o ediţie şi apoi să te duci la advertiseri cu cifre ca “483 de mii de cititori pe apariţie”. read more »

N-am mai criticat de mult reclamele de la TV, pentru că nu m-am mai prea uitat la TV. Logic. Dar când spui că nu te prea uiţi, înseamnă că te uiţi din când în când, măcar câte puţin; suficient cât să vezi  de mai multe ori o reclamă la ceva cremă [pentru bărbaţi] de la Nivea, reclamă care se sfârşeşte cu afirmaţia: “Ce vor bărbaţii”. Am spus afirmaţia, pentru că nu este rostită ca o întrebare.

Or când spui “ce vor bărbaţii” înseamnă că întrebi sau te întrebi, nu că faci o afirmaţie. Afirmaţia ar fi cerut încă un cuvânt: “Ceea ce vor bărbaţii” sau “Ceea ce-şi doresc bărbaţii”. Nu, nu este corect nici “Nivea este ce vor bărbaţii”, ci “Nivea este ceea ce vor bărbaţii”. Chiar şi fără semnul întrebării, e cam aiurea să-ţi închei spotul publicitar pentru a cărui difuzare ai plătit bani grei, cu o întrebare.

Noi îţi arătăm aci un produs, dar întrebarea este: Ce vor bărbaţii?

O altă chestie enervantă, read more »

Am trecut, ieri, pe la magazinul Vodafone din Deva, ca să-mi iau revista ON, pentru că ultimul număr pe care l-am citit era de prin toamna anului trecut. În magazin, plin de reviste, doar că… acelaşi număr 8/2009 pe care-l am şi eu. Oare nu se mai tipăreşte revista? [între noi fie vorba, mă-ndoiesc că nu şi-ar mai permite Vodafone s-o editeze!].

ON era o revistă OK şi – mai ales – era gratuită.