Denisuca

Mufică a venit acasă din excursie. Unde a fost aflaţi de pe blogul lui. Are şi poze, normal. Multe!

Vineri, 13 iunie, mare întâlnire la Arad.

Bloggeri din câteva oraşe ale ţării se întâlnesc la o bere rece şi discuţii aprinse despre pasiunea comună, blogurile, şi multe altele. Mufică deschide întâlnirea, dorind să-l cunoască pe Gheorghe Falcă, primarul Aradului, care a fost invitat la eveniment. Aşadar, vă aşteptăm pe toţi, vineri (13.06.08), începând cu ora 17, în Arad, la terasa Il Padrino.

Organizatori: 2/2, VisUrât, cu sprijinul lui Mufică.

Am ajuns, am dormit ca porcu’, iar acum sunt în oraş. Nu ştiu ce are Iaşul cu mine, dar de fiecare dată când vin, plouă. Acum cică e cod galben [Marius, sâc! Am scris prima!]

Mufică încă-şi revine după călătoria cu trenul foamei, în care-a mâncat frig cu… aromă de urină, de la WC-ul de lângă compartimentul nostru. Dar despre asta şi altele, mâine.

P.S. La Yes, porţiile de mâncare sunt enorme.

Mufică organizează un concurs ce are ca premiu un tricou cu poza şi adresa blogului său. Tricoul este oferit de sheepses.ro.

Vedeţi la Mufică pe blog ce şi cum. Mult succes!

Nu mai plouă, iar noi o să încercăm, pentru a doua oară, să-l întâlnim pe ministrul Adomniţei. Poate de data asta ne iese. Zi de umblătură prin tot oraşul, iar nu apuc să scriu mai mult, mai ales că mi-am uitat aparatul foto la Ionel! Wow! E prima dată când doarme departe de mine, sper că nu s-a speriat prea tare.

Mufică e în siguranţă. Are multe poze, da’ mai durează până le pune pe blog.

La minutul 1:40, Tom Hanks [Victor Navorski] spune “I am delayed, long time”. Cam aşa mă simt şi eu, parcă n-apuc să mai fac nimic în ultima vreme, deşi am timp, nu reuşesc să-l organizez cum trebuie. Aşa se explica lipsa mea de pe blog şi întârzierea cu care am pus pozele lui Mufică pe blogul său.

Dar tot e bine că am reuşit, în cele din urmă, să le pun. Enjoy!

Până la încetarea conflictului din Krakozia, sper să-mi revn şi eu.

Dacă vrei să ştii pe unde-s amplasate radarele în judeţul Hunedoara, vezi la Mufică. Bonus, o poză simpatică.

S-a distrat şi el cu noi, ieri. Două poze aici.

Să nu îmi săriţi iar în cap că a dispărut Mufică! Nu de alta, dar celebritatea lui m-a depăşit, aşa că l-am trimis în lume, să-şi câştige singur pâinea.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, vă prezint www.mufica.com! Enjoy!

O surpriză mare, mare!

Deseară…

Postul acesta le este dedicat tuturor celor care mi-au sărit în cap când am schimbat tema blogului şi l-am scos pe Mufică din header.

Ei bine, dragilor, se pare că Mufică a fost, înainte de a se pensiona şi a se retrage la Hunedoara, mare sculer-matriţer. Mai exact, este [deci nu a fost, este] mascota firmei Würth [îl găsiţi în colţul din dreapta sus, stă şi trage cu ochiul, ca un şmecher ce se află]. Aşa… îl cheamă Fasty, nu Mufică, şi îl puteţi vedea în acţiune aici, aici sau aici. Arată aşa cum arată, cu capul pătrăţos, pentru că trebuie să semene cu o cheie franceză, zic eu, deşi Fasty vine, probabil, de la fastener [închizător, zăvor; închizătoare, agrafă; clamă pentru hârtie].

No, acu’, dacă mă dă Würth în judecată, veniţi să mă susţineţi? Îl mai vreţi pe Mufică aşa de tare?

Omul meu din Sibiu vine cu informaţii noi: se pare că nu a fost Mufică cel văzut de el în Sibiu, marţi. Ieri dimineaţă, Ovidiu s-a dus în staţia de autobuz unde-l văzuse pe fake Mufică, l-a aşteptat pe om şi l-a luat la întrebări. Culmea e că fake Mufică nu mai era agăţat de geamul maşinii cu pricina, iar proprietarul i-a explicat lui Ovidiu că l-a băgat la spălat, pentru că era foarte jegos.

Ca un jurnalist de investigaţii adevărat, Ovidiu s-a interesat de unde provine fake Mufică şi cum îl cheamă. Cică se numeşte Draculino şi a fost luat dintr-un second hand, cu 3 lei. Mie povestea îmi pare cusută cu aţă albă, aşa că l-am luat pe Mufică la întrebări. Coincidenţa e prea mare, iar lunişi marţi chiar nu i-am acordat prea multă atenţie lui Mufică, drept urmare, putea fi chiar el cel văzut în Sibiu. Abia după câteva ore la interogatoriu, Mufică m-a convins că n-a fost el.

Acum îmi pare rău că i-am spus lui Mufică, printre altele, că, în medie, e un ursuleţ de doi lei [eu am dat 1 leu pe el, iar omul din Sibiu, 3 lei pe Draculino]. Şi mi-a mai zis Ovidiu că proprietarul lui Draculino a fost dezamăgit să afle că mai există un ursuleţ ca al lui, pentru că-l credea unicat. Oh well…

Eu m-am trezit destul de târziu azi, aşa că nu pot şti pe unde a umblat Mufică de dimineaţă. Totuşi, am fost şocată să aflu că a fost văzut prin Sibiu, agăţat de geamul unei maşini! Când amicul Ovidiu Dugulan mi-a arătat, însă, şi pozele pe care i le-a făcut, a trebuit să-l cred!

Va să zică, fie nemernicul are o viaţă de noapte mai palpitantă decât a mea, fie are vreun frate geamăn prin Sibiu! Merci mult pentru poze, Ovidiu!

Dacă ar avea bască, pe Mufică al meu l-ar durea la ea. Dar nu are bască, are doar norocul să se plimbe peste tot pe unde mă plimb şi eu şi să mai fie şi fotografiat ca o mare vedetă ce se află.

Uite ce viaţă de mascotă de blog are el:

Gabriela: mă, nu îmi place de ursu’ tău de pe blog
Gabriela: îmi dă fiori faţa lui
Eu: de ceeeeeeeeeeeeeeeeee?
Eu: cum să nu îţi placă de mufică?
Gabriela: zici că are un zâmbet criminal
Gabriela: sadic
Eu:
Gabriela: cam aşa, ca măscăriciu’ ăla
Gabriela: caută altul pls pls  că de câte ori deschid să citesc îl acopăr cu ceva