Denisuca – nevastă de Coşmar

Logorama, un filmuleţ prea scurt pentru cât e de fain. Auzisem de el dar mi-a fost lene să-l caut şi uite că mi-a dat Raluxa mură-n gură, punându-l pe blogul ei. Nu ştiu când au trecut cele 15 17 minute! Mie mi-a plăcut prea mult să nu-l văd măcar de două ori; oricum, dacă ai clipit, ai ratat cel puţin trei logo-uri dintr-un total de peste 2.500! Enjoy!

Sherlock Holmes, filmul. Cam asta este şi părerea mea – n-are rost să mai scriu ceva, când doamna asta cu nume greu de reţinut a scris deja.

Un film care merită văzut. Trailer aici.

Filmul anului, cel mai grozav, cel la care James Cameron a lucrat ani buni, pentru care am auzit ca a creat o noua tehnologie etc: Avatar. L-am vazut nu pentru ca as fi eu ahtiata dupa tot ce inseamna filme noi, ci pentru ca Sebi cumparase deja biletele, asa ca n-am prea avut de ales.

Nu m-a impresionat deloc. Am avut locul 2 din randul 1, deci am stat cam chinuita ca sa-l vad, dar nu mai conteaza. Importante erau efectele speciale pe care trebuia sa le observ. Marturisesc ca nici aste nu m-au impresionat.

Ca sa nu mai spun ca povestea mi s-a parut lame de tot. Probabil ca datorita buzz-ului creat in jurul lui, Avatar a devenit – sau este pe cale sa devina – filmul “must see” al anului viitor. Eu nu vi-l recomand decat daca va plac povestile simple prezentate complicat. Nu va stric “surpriza”, daca vreti sa-l vedeti, mergeti si vedeti-l. Mie mi-ar fi placut sa am posibilitatea de a-mi primi banii inapoi, pentru ca nu mi-a placut filmul [dar na, nu suntem in America, deci nu se face].

Astept cu nerabdare Sherlock Holmes, pe care o sa-l vad sambata – adica la anul. Sper din tot sufletul sa fie macar mai putin lame decat Avatar. read more »

Trebuie să încep prin a-mi cere scuze acelora dintre voi care au mai intrat pe aici în speranţa că am mai scris ceva. Am răcit, m-am uitat la filme şi am cugetat. Nu la nemurirea sufletului, ci la ce voi face de la anul, dacă rămân făr’ de job. Nu m-am stresat însă prea tare, pentru că am auzit că nu face bine la ten.

Ziceam că m-am uitat la un serial. Weeds. M-a fascinat nu povestea în sine, ci genericul de început: o melodie superbă – Malvina Reynolds – Little Boxes – şi imagini care promiteau întâmplări dintr-o suburbie americană. Din sezonul 2 al serialului, fiecare episod avea aceeaşi melodie în intro, intrepretată de altcineva, o idee foarte faină. Până la urmă, m-a “prins” şi povestea, altfel nu m-aş fi uitat la toate sezoanele. Din sezonul 4, au scos introducerea cu Little Boxes, pentru simplul motiv că acţiunea nu se mai petrece într-o suburbie, traficanta de droguri se mută şi în cele din urmă se îndrăgosteşte şi… sezonul 5 e deja telenovelă. Nu mă credeţi pe cuvânt, eu mai spun doar că se vorbeşte foarte mult în spaniolă, acţiunea se mută la graniţa cu Mexic, iar personajul negativ este interpretat de Kate del Castillo, cunoscută actriţă de telenovele. Brr! Sunt curioasă ce mai născocesc în sezonul următor. În fine, concluzia după cele cinci sezoane este că de acum încolo voi citi pe IMDB despre orice film pe care vreau să-l văd şi voi evita toate filmele în care joacă Kevin Nealon sau Justin Kirk. Ce-i prea mult strică, mi-am luat porţia de idioţenie pentru viaţa asta! read more »

Am văzut, pentru a CENZURAT oară, serialul Sex And The City, cap-coadă. De data asta, cred că a fost pentru ultima dată, pentru că, exceptând Seinfeld, ce-i prea mult strică. Deja nu mai aveam răbdare să văd toate fazele trase de păr, în care cele patru femei [mai mult] singure făceau sex cu hainele pe ele, în poziţii absolut imposibile, ori cele în care deveneau isterice din diverse motive. read more »

Am văzut azi prima parte a filmului românesc “Amintiri din epoca de aur”. Bestial film, dacă mai aveţi unde să-l vedeţi, ar trebui s-o faceţi.

Altfel, am răcit, dar stau la terasă cu tata, Ovi Sîrb – de pe al cărui laptop scriu acum, Sebi, Nebuloasa, Siropel, Alex Blogu şi Casandra. Link-uri pun mai târziu, că e destul de mică masa.
read more »

Am rămas datoare cu nişte poze făcute la Cluj uichendu’ trecut. N-o să povestesc prea multe, nu degeaba se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, iar aparatul meu de fotografiat… aproape o mie trei sute de lei. Na bine, ştiu că pe întuneric nu face el cele mai grozave poze, dar când dă de lumină şi culoare, nici un altul nu-l întrece!

Cei care n-au ajuns la prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj pot vedea câştigătorii de anul acesta aici, iar alte informaţii, pe site-ul festivalului. read more »

La jumătatea unii octombrie, eu, Sebi şi Mufică suntem invitaţi la Cluj, la un nou festival de film. De data asta nu e TIFF, ci Comedy Cluj. Festivalul se desfăşoară în perioada 10-18 octombrie, ceea ce înseamnă că nu voi putea vedea chiar toate comediile înscrise, dar în cele două sau trei zile cât voi sta în Cluj, sigur o să râd destul, mai ales că mie-mi plac comediile atât de mult, încât le-aş unge pe pită, dimineaţa, la micul dejun [bine, dacă aş mânca micul dejun dimineaţa!].

Festivalul are site şi blog şi un video de promovare foarte mişto. Şi dacă v-am făcut poftă şi vă grăbiţi, puteţi câştiga un card all-acces[s?] ce vă permite să vă plimbaţi liberi prin tot festivalul. Bună idee. read more »

Am văzut de curând Wag the Dog [1997], un film care mă mir ca a ajuns pe ecrane fără ca vreun actor, regizorul sau producătorul să “dispară” sau să se îmbolnăvească subit.

Foarte pe scurt, trebuie să vedeţi filmul ăsta ca să înţelegeţi cum funcţionează manipularea în masă. Un gest nesăbuit făcut de preşedintele Statelor Unite ale Americii şi dezbvăluit de presă în plină campanie electorală l-ar fi putut costa pe acesta alegerile. În scenă intră însă un tip care deturnează atenţia publicului inventând o boală a preşedintelui, un bombardier care nu există şi un război cu Albania. De ce Albania? Păi cine-s albanezii? Ce fac ei? Ai auzit vreodată despre albanezi că ar fi făcut ceva pentru SUA? Nu. Deci nu fac nimic pentru noi, dar au o bombă pe care se pregătesc s-o introducă în SUA prin Canada. read more »

No, m-am uitat la cele două seriale despre care am scris aici. Concluzia? Prea multe reclame, frate! Nici nu apuci să pricepi despre ce-i vorba în film, că gata, ai parte de 10 minute de reclame.

Da, ştiu că din asta trăiesc televiziunile, dar eu prefer să văd un serial care are 30 de minute în 30 de minute, nu într-o oră. Pur şi simplu mi-am “ieşit din mână” şi nu mai am răbdare. Poate că dacă reclamele ar fi realizate în aşa fel încât să nu-mi insulte inteligenţa, ar fi altceva. Dar când văd reclame cu oameni isterici, cu gospodine al căror singur scop / ideal în viaţă este să-şi hrănească familia sănătos şi cu copii tâmpiţi, mă cam enervez. read more »