Sigur vă aduceţi aminte de serialul The Net, titlu tradus la noi “Reţeaua”, în care juca Sandra Bullock. Nu cred că are vreo legătură cu ceea ce urmează să scriu eu aici [
], am împrumutat doar titlul filmului, pentru că mi se pare potrivit pentru “reţeaua” sau “pânza de păianjen” pe care urmează să o descriu eu.
M-a fascinat teoria “Six degrees of separation” încă de când am auzit prima dată de ea, tot într-un film, de data asta cu un Will Smith foarte tânăr. Read the rest of this entry »
Anul ăsta n-am mai fost invitată, dar mi-ar fi plăcut să “bifez” câteva filme din program.
Lume, lume, vineri, 14 octombrie 2011, a început ediţia a treia a festivalului filmului de comedie Comedy Cluj! Timp de zece zile, Clujul stă iarăşi bine, merci pe harta culturală a ţării, de parcă n-ar fi avut destule evenimente cu care să se mândrească şi destui oameni faini care să-l anime!
Dacă sunteţi departe, aşa, ca mine, urmăriţi cu încredere hashtag-ul #ComedyCluj, blogul oficial, precum şi blogurile invitaţilor: Nebu, RăzvanBB şi Cristina Bazavan, vară primară de-a lu’ Groparu.
Pentru acest articol, numitul Bogdan Beşliu mă va “plăti” cu trei buc. autocolante rotunde cu Comedy Cluj, aşa cum am văzut în baie la “Le General”. Că de nu.
Cu toții am urmărit serialul M*A*S*H. Era pe la mijlocul sau chiar sfârșitul anilor ’90, PRO TV era printre puținele televiziuni existente în România [parcă eram mai puțin nefericiți ca acum, fără atâția analiști de tot felul care se perindă prin studiourile televiziunilor "de știri"] și M*A*S*H era unul dintre puținele seriale cu adevărat vizionabile. Și ce comedie bună! Ce umor fain! Apropo, pentru ăștia mai mici, MASH vine de la Mobile Army Surgical Hospital.
Dup-aia au apărut Vacanța Mare la PRO TV, Bendeac, nu știu de-astea, ori suntem golani, ori nu mai suntem… Noroc că avem MASH pe DVD!
Ca să nu las doar un link într-un comentariu, îi răspund aici Cristinei. Dacă aş fi o rochie, probabil că aş fi dintr-un material foarte moale şi uşor – adică aş fi o rochie comodă, pentru că şi eu sunt cam comodă de felul meu; atenţie, am zis comodă, nu o piesă de mobilier şi nici easy. Just comfy.
Dintre imaginile cu rochii colorate şi înflorate găsite pe Google, cel mai mult mi-au plăcut cele de mai jos. Read the rest of this entry »
E un serial apărut în 2010, care a ajuns deja la sfârşitul primului sezon. Cathy, personajul principal, este o profesoară de ~40 de ani care descoperă că are cancer, de unde şi titlul serialului – cancerul este cuvântul greu de pronunţat. Aşa cum “the F word” este unul ofensator, “the C word” devine şi el greu de pronunţat, mai ales atunci când suferi chiar tu de boala asta oribilă.
Cathy are un soţ cu care nu se mai prea înţelege şi un fiu la vârsta imposibilă a pubertăţii, aşa că decide să nu mai dea nimănui vestea cea proastă. O alegere neinspirată, zic eu, pentru că în momentele alea e bine să ai un umăr pe care să plângi. Nu vreau să vă spun prea multe despre serial, pentru că n-aş vrea să vă stric plăcerea de a-l viziona. Pe mine m-a impresionat până la lacrimi felul în care personajul principal a ales să-şi poarte crucea în formă de “C” mare. Am avut emoţii că serialul nu va continua, dar după ce Laura Linney a primit Globul de aur pentru prestaţia din acest serial, filmarea celui de-al doilea sezon se impunea. Aşa că din august vom avea şi cel de-al doilea sezon! 
Fiecare sezon al serialului va reda câte un sezon din viaţa personajului principal. Astfel, primul sezon a prezentat vara lui Cathy, cel de-al doilea ne va arăta, evident, toamna următoare. În total, vom avea şase sezoane, adică 18 luni din viaţa lui Cathy. [sursa]
Julie e curioasă, așa că să vedem ce iese.
Îmi place somnul la fel de mult cum îmi place cafeaua, poate chiar mai mult, deși se anulează una pe celălalt: când dorm, nu pot să beau cafea, iar dacă beau prea multă cafea, nu mai pot să adorm. În cercul ăsta vicios îmi trăiesc eu viața, dar nu mă plâng; poate că ar fi sănătos să dorm mai mult noaptea decât ziua, dar până mai rezist așa, e bine. Read the rest of this entry »
De azi, la chioşcurile de ziare, timp de… multe săptămâni [probabil 60] puteţi cumpăra Adevărul împreună cu serialul Seinfeld pe DVD. Dacă nu v-aţi grăbit să luaţi primul număr sau dacă n-aţi ştiut că astăzi, primul DVD este oferit gratuit, singura şansă este caravana Adevărul care mai vine prin oraşele măricele.
Nu ştiu dacă toate DVD-urile vor avea câte trei episoade, dar primul, cel oferit gratuit, doar atâtea are, iar dacă facem un calcul simplu; 180:3=60 de săptămâni în care trebuie să cumpăr ziarul. Mno, asta e, facem să fie bine.
Update: Pe site-ul Adevărul scrie că doar primele trei sezoane vor fi vândute împreună cu ziarul. Pff.
Văzând DVD-urile în oferta eMag, mi-am amintit că n-am mai scris de mult despre filmele pe care le-am văzut. A trecut atât de mult timp, încât s-a depus praful de un deget pe tag-ul Muviz.
Iată, deci, patru comedii uşurele, de urmărit într-un week-end friguros, în care îţi simţi IQ-ul “slăbit” şi n-ai chef să găteşti decât un castron de popcorn Mogyi la microunde. Read the rest of this entry »
Din presa locală, despre filmările pentru Ghost Rider 2, care se vor întâmpla și pe aici, la Castelul Corvinilor/Corvineștilor/Huniazilor [whatever] și prin ruinele fostului Combinat siderurgic:
Din nefericire pentru fanii hunedoreni ai actorului principal al peliculei, Nicolas Cage, acesta nu va fi prezent la filmări, ci va fi înlocuit de dublura sa, susţine directorul general al ECO SID, Gheorghe Cical. [Mesagerul Hunedorean, 19 octombrie]
După ce s-a tot zvonit că celebra vedetă hollywoodiană Nicolas Cage va filma în județul Hunedoara câteva cadre din continuarea filmului “Ghost Rider”, reprezentanţii Castle Film [sic!] confirmă că starul va poposi la Castelul Corvinilor. Cel puțin, pentru că în discuții este și combinatul din Hunedoara, platou pe care regizorul și producătorul îl au în vedere ca scenă pe care se va duce lupta dintre personajul interpretat de Cage și veșnicul său dușman, Diavolul. [Ziarul Hunedoreanului, 19 octombrie]
După cum se poate vedea, informațiile diferă în funcție de sursele de la care au fost obținute. Totuși, mi-ar plăcea dacă ziarele locale ar cădea de acord asupra informației esențiale: Nicholas Cage vine sau nu la Hunedoara?
Cu o mică întârziere, câștigătoarea primelor două bilete la film este Mirunika, adică cea care a lăsat primul comentariu. Îți trimit acum un mail cu detaliile.
Puteți participa în continuare, lăsând un comentariu la același post. Succes!
Se spune că atunci când ești în Roma, e bine să te porți ca romanii. “When in Rome, do as the Romans do”. În cazul de față, povestim despre comedia When in Rome, care are premiera astăzi. Unii mai norocoși decât mine au văzut deja filmul, eu mai trebuie să aștept cel puțin până deseară, când ajung în Timișoara și o s-o pot vedea la Cinema City. Din ce am văzut în trailer, sunt convinsă că o să-mi placă.
Pe site-ul creat special pentru filmul When in Rome, fântânadragostei.ro, puteți vedea trailerul și puteți afla mai multe despre acest film. Eroina principală, Beth, este o tânără ambițioasa din New York, dezamăgită în dragoste. Aflată într-o călătorie la Roma, Beth pescuiește câteva dintre monedele aruncate în “Fântâna Dragostei” și se trezește peste noapte că bărbații care au aruncat monedele se îndrăgostesc de ea. Vocea actriței Kristen Bell îmi amintește de Carrie Bradshaw [Sex And The City], unde mai pui că Beth este și ea din New York și a trebuit să meargă tocmai în Europa ca să-și găsească marea dragoste. Sună cunoscut? Considerați-o superstiția mea, dar când o comedia romantică este despre o femeie din New York, sunt convinsă că o să-mi placă!
Singura superstiție legată de dragoste pe care am avut-o, în copilărie, era aceea că dacă cineva îmi atingea picioarele cu mătura, nu aveam să mă mai mărit. Prin urmare, ori de câte ori vedeam pe cineva măturând, hop și eu, cu picioarele sub mătură. Credeți că am “scăpat”? Din fericire, nu. 
Despre superstițiile în dragoste puteți citi tot pe site-ul fântânadragostei.ro. De altfel, și pe blogul meu, și pe site există bănuți virtuali care așteaptă să fie aruncați în fântână. Încercați-vă norocul; dacă nu vă găsiți jumătatea, măcar bifați o superstiție ca fiind “nefuncțională”. Și acum vin veștile bune: puteți câștiga o invitație de două persoane la filmul When in Rome dacă îmi povestiți despre superstițiile voastre în dragoste. Comentariile trebuie trimise până în 27 aprilie, la ora 18 trecute fix, câștigătorul urmând să fie anunțat pe 28 aprilie. După aceea, dintre comentariile lăsate între 28 aprilie și 5 mai, voi mai premia unul, tot cu o invitație pentru două persoane. Puteți participa și la concursul de pe fântânadragostei.ro, nu mă supăr. Iar după ce ați văzut filmul, biletele cumpărate vă pot aduce o cină romantică: întoarceți-vă pe site și înscrieți-vă la concurs! În plus, pe fântânadragostei.ro vă puteți distra cu superstițiile și puteți alege o zi norocoasă în care să invitați pe cineva la film. Read the rest of this entry »
În săptămânile trecute am fost foarte ocupată, am descoperit că-mi place enorm serialul LOST. Pentru cei doi cititori ai mei care nu s-au uitat la acest serial: un avion pleacă din Sydney, Australia către Los Angeles, dar se prăbuşeşte pe o insulă aparent nelocuită. Ca în bancul ăla cu adulterinele pe care Dumnezeu s-a chinuit să le adune pe acelaşi vas de croazieră, fiecare dintre supravieţuitorii zborului Oceanic 815 are nişte schelete în dulap şi aproape toţi se află într-un moment crucial din existenţa lor. Read the rest of this entry »
Logorama, un filmuleţ prea scurt pentru cât e de fain. Auzisem de el dar mi-a fost lene să-l caut şi uite că mi-a dat Raluxa mură-n gură, punându-l pe blogul ei. Nu ştiu când au trecut cele 15 17 minute! Mie mi-a plăcut prea mult să nu-l văd măcar de două ori; oricum, dacă ai clipit, ai ratat cel puţin trei logo-uri dintr-un total de peste 2.500! Enjoy!
Filmul anului, cel mai grozav, cel la care James Cameron a lucrat ani buni, pentru care am auzit ca a creat o noua tehnologie etc: Avatar. L-am vazut nu pentru ca as fi eu ahtiata dupa tot ce inseamna filme noi, ci pentru ca Sebi cumparase deja biletele, asa ca n-am prea avut de ales.
Nu m-a impresionat deloc. Am avut locul 2 din randul 1, deci am stat cam chinuita ca sa-l vad, dar nu mai conteaza. Importante erau efectele speciale pe care trebuia sa le observ. Marturisesc ca nici aste nu m-au impresionat.
Ca sa nu mai spun ca povestea mi s-a parut lame de tot. Probabil ca datorita buzz-ului creat in jurul lui, Avatar a devenit – sau este pe cale sa devina – filmul “must see” al anului viitor. Eu nu vi-l recomand decat daca va plac povestile simple prezentate complicat. Nu va stric “surpriza”, daca vreti sa-l vedeti, mergeti si vedeti-l. Mie mi-ar fi placut sa am posibilitatea de a-mi primi banii inapoi, pentru ca nu mi-a placut filmul [dar na, nu suntem in America, deci nu se face].
Astept cu nerabdare Sherlock Holmes, pe care o sa-l vad sambata – adica la anul. Sper din tot sufletul sa fie macar mai putin lame decat Avatar. Read the rest of this entry »
on 