N-o să discut despre jandarmii care au fost prezenţi la datorie în Piaţa Universităţii, la mascarada pe care televiziunile de scandal au numit-o “revoluţie”. Read the rest of this entry »
Posts Tagged ‘muzică’
“The Reincarnation of Benjamin Breeg”, Iron Maiden: copertă “românească”
13
Jan
Nu e meritul meu, un 9GAGger a descoperit că pe coperta single-ului “The Reincarnation of Benjamin Breeg”, al celor de la Iron Maiden, scrie în limba română: “Aici zace un om despre care nu se ştie prea mult”. Read the rest of this entry »
Clementine
07
Jan
Pe vremea mea, portocalele se găseau – cu greu – numai iarna, în preajma Crăciunului. Acum avem mandarine, clementine, sweetie, pomelo, mineole şi-or mai fi şi altele.
Ei bine, de când au apărut clementinele pe piaţă, de fiecare dată când văd eticheta în magazine şi de fiecare dată când mănânc una, aud melodia de mai jos, “Clementine” a lui Mark Owen, pe care o ştiu dinainte de a fi mâncat clementine. Şi niciodată nu citesc “clementine”, ci “clementain”. Deh, vocile… Read the rest of this entry »
Muzică: Adele – Someone Like You
27
Dec
Nu-s sigură dacă-mi place mult sau doar am ascultat-o de prea multe ori şi a ajuns să-mi placă. 
Read the rest of this entry »
BCR Sperante: Ionut Cibotariu
18
Dec
Daca va mai amintiti, in urma cu doi ani l-am infiat [virtual], in cadrul campaniei BCR Sperante, pe un tanar de 14 ani, Florin Corpodean. Florin era o tanara speranta a muzicii romanesti, iar BCR i-a oferit sansa de a inregistra o melodie pentru CD-ul pe care l-a lansat.
Maine are loc Gala BCR Sperante 2011, iar eu il sustin pe Ionut Cibotariu. Read the rest of this entry »
Faină-i viaţa ge club, când stau cu pretinii mei…
22
Nov
Când stăm toţi la masă
Suntem nişte grei!
Cosmin Tudoran şi Sorel au lansat azi Viaţa ge club, pe care vă invit s-o ascultaţi mai jos. Read the rest of this entry »
Muzică: Reckless Love
13
Nov
Trupă “descoperită” de Winnie, rockstarul nostru local şi personal. Îmi place Reckless Love, probabil pentru că seamănă destul de mult cu Bon Jovi. OK, măcar prima melodie. Vouă? Read the rest of this entry »
David Guetta: Nothing but the beat
15
Sep
Zilele trecute, am primit acasă poate cel mai elegant cadou care mi-a fost făcut vreodată: un iPod Shuffle [deci o chestie foarte mică] “ambalat” într-o cutie mai mare decât DEX-ul. Era un cadou din partea Burn, care anunţă lansarea filmului Nothing but the beat, realizat împreună cu David Guetta.
Pe mine nu mă pasionează în mod deosebit muzica house, cu toate astea, ştiu cel puţin o melodie de-a lui David Guetta – pentru că este atât de bun. Îmi plac, în schimb, oamenii care pun pasiune în ceea ce fac şi de aceea apreciez încăpăţânarea artistului de a ajunge printre cei mai buni.
Povestea lui David începe în adolescenţă, când le-a spus părinţilor şi profesorilor că vrea să devină DJ, iar reacţia lor a fost: “Cum crezi tu că ai putea să trăieşti făcând asta?”. Nu s-a lăsat descurajat şi a început prin a pune muzică în cluburi micuţe din Parisul anilor ’80. Douăzeci de ani mai târziu, mixa pe Stade de France în faţa a 40.000 de fani, a câştigat un Grammy în 2010 şi a fost desemnat cel mai bun DJ de muzică house în 2008, la DJ Awards.
Nothing but the beat este o producţie Burn împreună cu What A Music, Deviant Ventures şi producătorii Partizan, cunoscuţi pentru Eternal Sunshine of the Spotless Mind şi Be Kind Rewind. Filmul se lansează la Paris în 17 septembrie, urmând a fi lansat în cinematografe. Odată cu lansarea sa online, Nothing but the beat va fi disponibil şi în România, pe Facebook.com/BurnEnergy. Până atunci, puteţi urmări teaserul tot pe Facebook.
Burn şi David Guetta s-au aliat pentru a încuraja şi inspira tinerii talentaţi, cu visuri ambiţioase care nu rămân la stadiul de vis. Parteneriatul Burn şi David Guetta nu se reduce însă la lansarea filmului; pentru proiectele viitoare, staţi cu ochii pe pagina Facebook Burn International şi Burn România.
Asta-i melodia la care mă gândesc eu când spun “David Guetta”: Read the rest of this entry »
Best. Summer. Ever.
31
Aug
Astăzi e ultima zi de vară. Am simţit apropierea toamnei încă de luni seară, când a trebuit să mă îmbrac cu haine ceva mai groase înainte de a mă culca – mi se făcuse frig.
Pentru că nici anul ăsta n-am avut un concediu adevărat, în care să plec de-acasă pentru cel puţin o săptămână şi să mi se facă dor de patul meu, de calculatorul meu, de baia şi de bucătăria mea, parcă simt că vara asta ar fi trecut degeaba. Numai că n-a fost deloc aşa! Read the rest of this entry »
Pe vremea mea…
29
Aug
În urmă cu 10-15 ani, mă uitam cu plăcere la posturile TV muzicale MTV, MCM, Viva şi mai ales VH1. Nu erau emisiuni cu adolescenţi retardaţi, Justin Bieber nu era twitterist oficial al premiilor MTV, televiziunea nu fusese adusă în România – şi deci stricată – de către trustul PRO, iar emisiunile “strecurate” printre videoclipuri erau realmente interesante.
Îmi amintesc The Fridge, emisiunea cu cel mai mişto decor pe care l-am văzut vreodată într-un studio TV. Îmi mai amintesc o altă emisiune cu decor neobişnuit – un scaun imens pe care stătea prezentatoarea, iar pe peretele din spate era o bibliotecă uriaşă. Şi-or mai fi şi altele, adânc îngropate într-un sertar al memoriei mele. MTV-ul cu care am crescut eu era de o mie de ori mai fain decât postul ăla trist de televiziune cu care creşte generaţia actuală de tineri consumatori de muzică. Read the rest of this entry »
Diferențe: Scorpions vs. Bon Jovi
29
Aug
Sunt unele trupe care pot să cânte orice melodie, în orice limbă, și să sune la fel de bine. Și sunt alte trupe cărora nu le “stă bine” decât atunci când cântă în limba maternă. La concertul Bon Jovi din iulie, l-am auzit pe Jon cântând melodiile altora și au sunat bine, dar nu poate să-mi placă nicicum versiunea în spaniolă a melodiei This Ain’t A Love Song. Pur și simplu, nu îmi sună bine.
Klaus Meine, în schimb, cred că poate să cânte și în japoneză și să sune la fel de bine. Sau poate că-l ajută foarte mult faptul că-i european. Chiar, Scorpions n-are nici o melodie în germană?
Read the rest of this entry »
I wanna be like Cosmo Kramer – ZOB
20
Aug
Nici nu ştiam că ZOB mai cântă! Noroc cu noul Youtube.com/music, care mi-a recomandat unul dintre videoclipurile lor. Mai ţineţi minte “Telenovele”? No, în stilul ăla e. Doar că mult mai fain!
Read the rest of this entry »
A murit Amy Winehouse
25
Jul
Disclaimer: cred că a curs destulă cerneală virtuală pe tema asta ca să nu mă bănuiţi că scriu pentru SEO.
Prima dată când i-am ascultat muzica eram în Cluj, cu Sebi, Andrei Crivăţ, Arhi şi doamna lui, la restaurantul pensiunii DejaVu. Mi se părea că ascultăm o cântăreaţă necunoscută mie, din anii ’70. Apoi am aflat că se numeşte Amy Winehouse şi că lui Sebi îi cam place muzica ei, prin urmare, am ascultat albumul “Back to Black”* până când a început să-mi placă. Ştiţi cum e, asculţi de douăzeci de ori o melodie care te enervează şi, după o pauză de câteva zile, când auzi primele acorduri ai senzaţia că-i o melodie care-ţi place. Şi după ce o mai asculţi de câteva zeci de ori, chiar îţi place, că na, deja ţi-e întipărită în minte.
Am mai auzit una, alta despre Amy, dar nu m-a prea interesat, pentru că, aşa cum am spus, nu eram fana ei. Îmi plăcea muzica, ba chiar am două melodii de-ale ei pe cardul din telefon, dar cam atât. Mi-a părut rău de ea când citeam că alcoolul şi drogurile o distrug încet, dar sigur. Şi când am văzut înregistrarea de la Belgrad, mi-a fost milă de ea şi, în acelaşi timp, ciudă. Ciudă pentru că şi-a bătut joc de talentul cu care s-a născut, de vocea care ar fi putut să se audă în şi mai multe ţări, în cadrul şi mai multor concerte. Read the rest of this entry »
E important să-ţi faci bine treaba, dar sunt la fel de importante şi “sculele”
22
Jul
Nu poţi să faci performanţă dacă lucrezi cu scule proaste. Sigur, poţi scoate o fotografie artistică şi care să fie foarte lăudată şi dacă foloseşti o “săpunieră”, dar pun pariu că folosind o cameră foto DSLR îţi ies mai multe fotografii şi mai puţine poze. Când poţi să ajustezi tu toate setările, eşti mai sigur pe tine.
Ca DTP, poţi face un ziar şi pe un monitor de 19″ mai vechi decât meseria ta, dar cu un monitor mai mare şi mai bun te mişti mai repede şi observi mai uşor ce nu-i în regulă cu pagina la care lucrezi. Ei bine, eu încă mai fac ziarul pe un monitor CRT de 19 inch. Nu-i un capăt de lume, dar nu m-aş supăra dacă firma m-ar “dota” cu unul mai mare şi care să nu-mi strice ochii. Read the rest of this entry »
on 
on 
