blog my mind
on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5 on Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul 5
Poate că oamenii… normali au altfel de poveşti despre momentele cele mai intese trăite de ei, momente care le-au schimbat gustul unei zile. În ce mă priveşte, pot spune cu mâna pe inimă că momentele cele mai intense din viaţa mea sunt cele dinaintea şi din timpul şedinţelor cu şefa mea.
La Cristina am văzut un link către articolul ăsta. Prima dată m-am enervat, apoi am citit comentariile şi m-am mai răcorit. Între timp, m-am luat cu altele şi am uitat, dar am zis să-mi scriu şi eu părerea, ca să rămână aici.
Sunt născută în Timişoara, am crescut în Orăştie până la 12 ani, apoi am stat în Deva până la 18 ani şi ceva, iar de pe la 19 ani m-am mutat în Hunedoara. Între timp, am mai stat în Timişoara vreo trei luni şi în Cluj cinci luni. Ce sunt?
Păi în primul rând sunt ardeleancă. Atunci când eram mică, spuneam cu mândrie că-s “bănănană”, pentru că aşa mă învăţaseră ai mei – părinţi sau bunici, nu ştiu exact. Mi-a trecut imediat ce am realizat că nu cunosc pe nimeni în Timişoara şi, mai grav, nu ştiam mai nimic despre oraşul pe care îl tot numeam “al meu”. read more »
Este genul ăla de site pe care ai vrea să-l ţii doar pentru tine, de teama de a nu se “strica”. Eu l-am descoperit de vreun an, adică destul de târziu [au fost vremuri când trebuia să pun diacritice unor texte lungi şi nu era deloc distractiv].
Diacritice.com, este un site utilitar, care, aşa cum îi spune numele, îţi poate transforma un text fără diacritice într-unul cu diacritice, adică scris corect în limba română. Există o limită de 3.000 de caractere, dar dacă ai nevoie să pui diacritice unui text mai lung, rezolvi problema “pe bucăţi”.
Pe lângă ajutorul dat în adăugarea diacriticelor în texte, site-ul mai are o secţiune de traducere în şi din 23 de limbi.
Marian Ţarălungă, de profesie programator, absolvent al Facultăţii de Automatică din Bucureşti. Omul a făcut singur site-ul, pentru că avea nevoie de o astfel de “unealtă” în munca lui. Marian a dezvoltat o mică aplicaţie care a început să macine texte în căutare de cuvinte şi forme de cuvinte. A facut asta timp de vreo două luni (parcurgând inclusiv Biblia). Acum, dicţionarul are peste 650.000 de cuvinte, inclusiv nume proprii, şi continuă să “înveţe” formele corecte ale cuvintelor, pe măsură ce utilizatorii aleg variantele potrivite.
Marian are 30 de ani, lucrează şi locuieşte în Zürich [Elveţia], fiind plecat din ţară de mai bine de şase ani. Este singurul care acoperă costurile de întreţinere a site-ului, adică găzduirea domeniului şi îmbunătăţirea dicţionarului şi a funcţionalităţii. Veniturile din reclamă abia acoperă costul hostingului, munca de întreţinere este o investiţie care, deocamdată, nu-i aduce nici un profit.
Din partea mea, jos pălăria şi mii de mulţumiri pentru realizarea site-ului! [şi pentru interviul acordat prin e-mail unei necunoscute]
P.S. Mă bucur să văd că imaginea cu diacritice făcută de mine a avut atât de mult succes. E mai simplu să cauţi pe Google ce-ţi trebuie decât să creezi tu, nu? “Imitation is the Highest Form of Flattery”? Nu, toţi cei care mi-aţi furat poza sunteţi nişte papagali.
În urma apelului umanitar, fetiţa din Hunedoara despre care scriam aici a plecat la Belgrad. Tocmai am fost informată că s-au strâns banii necesari şi va primi tratamentul de care are nevoie.
Vă mulţumesc din suflet pentru ajutor, fie că aţi donat, fie că aţi preluat mesajul; important este că s-a propagat şi fetiţa va fi tratată.
Bineînţeles că fata are încă nevoie de bani, după tratament vor fi alte costuri de acoperit, dar nu vă mai cer nimic, aţi făcut cu toţii mai mult decât m-aş fi aşteptat. Mă înclin!
Episodul 10 din Cook’n Rolla nu-i filmat la mall, nu-i cu foarte multe aripicante, dar e cu Adi Hădean [serios!], Cosmin Tudoran şi cu un concurs. Enjoy!
Când eram mică, ori de câte ori treceam cu maşina pe lângă câte un grup de măturători nocturni, părinţii îmi spuneau:
Uite, Denisa, aşa o să ajungi şi tu dacă nu înveţi!
Am citit la Criserb postarea în care se întreabă de ce nu mai spunem “mulţumesc” la fel de des ca înainte şi mi-am dat seama că are dreptate. Nu m-am mai “lovit” de multă vreme de cuvântul ăsta în afara casei mele. Eu am fost educată să rog frumos atunci când cer ceva şi să mulţumesc după ce primesc ceea ce am cerut. Aşa că la telefon, la piaţă, la supermarket, salut întotdeauna, cer ce-mi trebuie ["Daţi-mi, vă rog, un kil de mere"], mulţumesc după ce mi se oferă kilul de mere şi salut la plecare. read more »
Poate îşi găseşte jobul căutat cu ajutorul meu şi-atunci voi fi bifat o faptă bună. Succes!
Concursomanul de România este tipul de om care nu stă pe net ca să afle ce s-a mai întâmplat în lume [el îşi ia toate informaţiile de la televizor, că ăia ştiu ce spun şi oricum "Băşinescu e un comunist împuţit!"]. Concursomanul intră pe net ca să-şi pună poze pe Neogen şi Hi5, să “îşi aducă” filme şi muzică, să se joace şi să participe la toate promoţiile, dar mai ales concursurile existente.
Când şi-a terminat “treaba” pe messenger şi pe Hi5, concursomanul intră pe site-urile care anunţă toate concursurile noi din Internetul românesc. Comentează negativ la cele unde trebuie să şi faci ceva ca să câştigi premiul pus în joc, după care le ia la rând. În fiecare săptămână apare câte un concurs nou, iar concursomanul se înscrie, pe rând, la fiecare.
Are convingerea că el trebuie să câştige toate premiile, iar dacă asta nu se întâmplă, e clar: concursul a fost mânărit. read more »
