Denisuca

Post pentru mama, că nu mă lasă inima s-o sun la ora asta.

Deci în primul rând merci pentru sandwich-uri, am vrut să te sun la 2 jumate ca să-ţi spun “Săru’mâna pentru masă”, dar am zis că mai bine nu.

Am ajuns la Bucureşti, suntem la Marriot [da, da] şi tocma’ bem cafea. Sunt cuminte, nu dau cu picioru’-n pietre şi nu înjur. Încă.

Salutări de la Sebi, Orădeanul, DeCe, 2/2, Marius Sescu şi Cristian de la

Blogatu se va întoarce de la Londra ca şef al lui Bobby Voicu în cadrul Yahoo!.

Ieşeam din cimitir, unde-am fost să-l mai văd o dată pe “S.S.”, adică dirigu’. Pe aleea dintre morminte am văzut un bătrânel care, la un moment dat, s-a oprit lângă un mormânt şi, foarte vesel, în timp ce aşeza un buchet de flori [zambile, cred], a început să vorbească: “Bună seara, draga mea!”.

A spus-o pe tonul pe care-mi imaginez că o spuneau tinerii din poveştile de altă dată iubitelor lor. Dacă să-l văd fără suflare şi aproape de nerecunoscut pe omul care, timp de doi ani, mi-a fost diriginte a fost dureros, scena de mai sus a “umplut paharul” şi m-a făcut să plâng… nu ştiu exact de ce, dar m-a impresionat seninătatea cu care bătrânelul îşi saluta iubita.

Când mi-am făcut primul blog, mi-a murit căţeluşa şi am renunţat să mai scriu, o vreme.

Anul trecut, chiar înainte de Revelion, am primit o veste foarte proastă: murise Vecinu’, un prieten drag.

În seara asta am aflat că s-a dus fostul meu diriginte, Sorin Suciu. Avea cancer…

M-am cam săturat de veşti proaste.

Tot sâmbătă şi tot de dimineaţă, m-a sunat Ghiocel, care mi-a făcut un mare favor: a făcut rost de medicamentul de care scrisesem pe blog, pentru mama. Aşa că a venit, împreună cu soţul ei, Ionel [încă o dată LA MULŢI ANI fericiţi!], la Hunedoara şi ne-am întâlnit ca să-mi dea cutia cu medicamente.

N-am stat prea mult la poveşti, i-aş fi invitat la o cafea, dar mi-a fost ruşine, nu ştiu de ce. Cu ăştia mai tineri mi-e mai uşor [vezi Dragoş din Orăştie]. Dar poate data viitoare… ne-om întâlni în Petroşani [ei de acolo sunt]. Oricum, în cele câteva minute, dar şi din ce am văzut pe blogurile lor, pot spune sunt nişte oameni foarte de treabă, iar pentru faptul că au bloguri şi scriu constant pe ele nu pot decât să-i felicit.

Deci încă o dată, mulţumiri pentru “drog”, rămân datoare.

Read the rest of this entry »

Sâmbătă m-am trezit indecent de dimineaţă, la 9, ca să ajung la Deva la ora 11. Drăguţa de Anca mi-a adus ciocolată cu chilli - pe care încă n-am desfăcut-o, că pic de somn şi vreau s-o savurez aşa cum se cuvine. Numa’ bine, ne-am mai întâlnit cu o fostă colegă de la zear şi-am fost la o cafea.

Am văzut cel puţin trei feţe cunoscute prin Deva, iar oraşul, deşi nu foarte aglomerat, mi-a părut plin de viaţă. Dacă n-aş fi fost mahmură şi dacă nu m-ar fi durut capul, mi-ar fi plăcut să stau pe o terasă toaaată ziua. Am pozat şi iepuroiul, arată la fel de urât în realitate ca şi în poze. Şi e cu atât mai urât cu cât am aflat că a costat nu mai puţin de 7.180 de euro. Dacă nu mă credeţi, vedeţi în EvZ. Revin cu poze…

O altă treabă interesantă: în centrul oraşului, în faţa Casei de cultură, erau aşezate câteva tarabe la care se vindeau tot felul de zorzoane şi obiecte de artă populară… chineză. De obicei, oamenii care vând astfel de chestii apăreau în Deva doar când era vreo sărbătoare, acum văd că îşi instalează “corturile” aproape săptămânal. Şi asta îmi place.

Ca o concluzie, lăsând la o parte piaţa centrală mutată în mijlocul drumului, iepuroiul urâţel şi ouăle oribile, mi-a plăcut Deva de dimineaţă. Poate că ar trebui să repet “experienţa”, să mă trezesc devreme şi să explorez şi oraşul meu, Hunedoara. Cine ştie ce minunăţii o să descopăr!

EDIT 1: Între timp am gustat şi ciocolata cu chilli. Hmmm… pişcă! Altfel, trebuie să mai mănânc vreo două “pătrăţele” ca să mă lămuresc.

Săru’mâna, Anca!

EDIT 2: Ea este Anca. Dacă eram mai “trează”, poate o fotografiam şi cu ochii deschişi…

Ioan Inişconi, candidatul PD-L la Primăria Deva, are blog. E un lucru bun şi exemplul lui ar trebui urmat şi de ceilalţi candidaţi. Asta dacă i-ar interesa câtuşi de puţin să fie transparenţi. Din păcate, unii - ştim noi cine! - preferă să finanţeze câte-un ziar - ştim noi care! - care să-i reflecte activitatea şi realizările măreţe, în loc să dea dovadă de transparenţă şi să le permită celor care i-ar vizita blogul să comenteze “la liber” ce nu le convine.

Mai e mult până departe… totuşi, felicitările mele lui Inişconi pentru intrarea în blogosferă!

He be showin us hiz gud lookz of cool man.

This be pamphlet, Nicodim not be suing me, ktkxbye.

De curând am aflat că azi, adică joi, voi pleca şi eu cu Sebi la Iaşi, unde organizează cea de-a doua întâlnire a bloggerilor ieşeni cu o parte din candidaţii la Primăria Iaşi - adică aceia dintre ei care vor să participe. Se pare că va participa şi ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, deci întâlnirile astea devin tot mai serioase. Şi e bine că oamenii politici vor să discute cu bloggeri, dar şi că bloggerii se implică în problemele comunităţii lor.
Eu vreau s-o întâlnesc pe Irina Schrotter, în rest, sper să fie fain.

În funcţie de oaierlesuri, ne citim în week-end-ul ăsta sau luni, când mă întorc.

Da, vine şi Mufică. Şi va poza iar cu toată lumea bună.

…a avut loc aseara, când colegu’ Remus mi-a zis că mă “culege” azi la 12 din Hunedoara, ca să mă ducă la Deva. Şi a uitat de mine.

Un copilaş de vreo opt ani, puţin cam răsfăţat din cauza bolii urâte de care suferă, i-a explicat tatălui său că vrea papuci noi, “dar numai din-ăia cu virgulă, da?”.

…unde virgula înseamnă simbolul Nike, pentru cine nu s-a prins.

Fuse şi se duse.
Am ajuns la Fabrica deja obosită după o noapte nedormită [stomacul meu a făcut figuri... ] şi drumul Hunedoara - Bucureşti. La 8.30 era deja plin de blogărime, am primit un tricou, o insignă pe care scrie BlogJob [vă sună cunoscut? şi mie!]şi saitulu’ Caţavencu, mi s-a făcut poză cu tricoul [oare vom afla vreodată de ce? ], apoi am primit o bancnotă de-o bere de la Adobe.
Scările care duc la etajul superior sunt naşpa, bine măcar că scrie pe perete “Watch your step”. Dacă nu ştii engleză, te-ai scos!
Am ajuns la concluzia că sunt foarte mulţi bloggeri cu care nu am şi n-aş putea să am nici o legătură, nici o treabă, de nici un fel. M-a surprins Baghy Oaki, care mi-a adus patru pixuri şi era să nici nu-mi spună cum o cheamă - adică ce blog are. Mulţam din nou!
Am revăzut oameni pe care-i ştiam mai ales de la Blogaria, am cunoscut câţiva oameni noi, Mufică s-a pozat cu toată lumea. A fost frumos, deşi mi-ar fi plăcut să pot socializa mai mult. Dar m-am simţit ca la… fabrică.

Poze cu toată lumea, deseară.

EDIT: Deci da, era Oaki, sunt io tare de urechi. Scuze!

Zis iz mah gadfadăr. Iu trit him uif rispect adăruaiz hi trit iu uif uor.

Felicitari castigatorilor RoBlogFest - dar mai ales lui Sebi, pentru premii.
Suntem in Constanta, la Arhi si Nasa si eu sunt pe punctul de a adormi.

Blogging from Sebi’s new EEE is fun.

Azi e ziua lui Remus Suciu, cel mai fotograf™ din câţi s-au existat şi se există. La mulţi ani, man!