Ăsta e titlul filmuleţului de mai jos. Un om care părea că a ajuns la capătul puterilor, deprimat şi aşteptându-şi sfârşitul la o vârstă la care alţii se consideră “în floarea vieţii”, a luat-o de la capăt. Şi dacă el poate, n-oi putea eu să îmi schimb cariera? Read the rest of this entry »
Posts Tagged ‘oameni’
Alex şi baia de 50 de metri pătraţi
04
May
Ieri am avut o zi cum n-au mai fost altele. În loc să-mi fac somnul de frumuseţe de joi [după trei zile de lucru, joia sunt ca o legumă, tot ce vreau este să dooorm], am fost “detaşată” la Deva, ca să-i ţin locul unui amic care a fost internat în spital. Long story short, vorba americanului, m-am trezit dis de dimineaţă, adică pe la 12, şi mi-am luat zborul spre Deva. Ca să muncesc. 
Când am mult de lucru, dacă îmi deschid messengerul fie îmi pun statusul “busy” sau “foarte busy”, fie stau “pe invisible”, ca să nu mă deranjeze prietenii care se plictisesc. Dar chiar şi aşa, sunt unele persoane [vreo trei, vă ştiţi voi] care s-au obişnuit cu asta şi îmi scriu şi atunci când nu mă văd online. Read the rest of this entry »
Dimineţi cu arome greţoase
19
Apr
Atenţie: nu citiţi dacă vă ştiţi cu stomacul sensibil şi vreţi să mai luaţi micul dejun sau prânzul sau pe ambele! Read the rest of this entry »
Un weekend la Bucureşti
27
Feb
După o noapte cu puţin somn şi un drum lung, joi seară am ajuns la Bucureşti, pentru că vineri urma să particip la cel de-al doilea “How It’s Made” românesc, la fabrica Danone. Primul a fost la Farmec, doar că acolo nu am avut voie să filmez şi nici să fotografiez ceea ce văzusem.
Din păcate, nu m-am simţit în stare să merg la party-ul lui Manafu de şase ani de blogging. Cum mai aveam doar câteva ore de somn până dimineaţă – şi mă ştiţi că eu nu-s obişnuită să mă trezesc devreme, eu mă culc devreme, adică pe la 5-6-7 dimineaţa! -, am preferat să mă pregătesc pentru a doua zi. Încă regret că nu am ales să merg la party, dar cred că dacă m-aş fi dus, regretam că nu am rămas să dorm, pentru că eram pe minus cu orele de somn şi nu mă simţeam în stare de nimic.
Ştiţi petrecerile cu bloggeri la care muzica e întotdeauna prea tare şi nu poţi să te înţelegi om cu persoană? Ei bine, asta nu a fost aşa. Mi-a zis Sebi, dar când mi-a zis era deja vineri. 
Şi a venit ziua de vineri. Pentru că dormisem cât de cât [nu vă mai spun că m-am uitat la săriturile pe schiuri de la trambulină, pe Eurosport], am sărit din pat la primul strigăt al telefonului. Asta e o mare chestie, pentru că Nokia E63-ul meu ştie ce înseamnă să încerci să-ţi trezeşti proprietara şi ea să apese pe snooze chiar şi de 10 ori. După cele 10 încercări eşuate, telefonul îşi bagă picioarele şi mă lasă să dorm cât vreau eu. Read the rest of this entry »
Servus, toti!
05
Feb
Îl ştiţi pe Gaben: cel mai simpatic moroşan şi cel mai vorbăreţ videoblogger din .ro. Dacă nu-l ştiţi, înseamnă că:
- nu aţi urmat recomandarea mea din aprilie 2011 [ruşinică!];
- vă învârtiţi prin cercurile greşite din online-ul românesc;
- nu aţi mai intrat pe Internet de cel puţin juma’ de an [aşa ceva nu există!].
Oricare ar fi motivul, de acum nu mai aveţi nici o scuză să ziceţi că nu aţi auzit de Gaben. Şi ca să vedeţi cât sunteţi de în urmă cu noutăţile, Gaben are deja mulţi fani – trei suntem numai la mine-acasă, deci ştiu ce spun -, care fani i-au cerut să le vândă tricouri cu el!
Nu şi-a pus omul faţa pe tricouri, este un tip foarte modest, atât de modest, încât atunci când i-am spus cât de drag mi-e, s-a fâstâcit şi a rămas fără cuvinte. A pus, în schimb, patru replici deja celebre: “Servus, toti!”, “V-am ţucat!”, “GPS misogin: Tu nebună! Meri mai încet! 30 maxim!” şi “25 de mililitri – cantitatea maximă de otravă* – 1 deţ; * – horincă de maramu > 50°”.
Fiecare tricou cu Gaben costă 45 de lei, dintre care 10 lei reprezintă transportul, iar 10 lei vor fi donaţi pentru Mino şi Georgi. Jos pălăria, Gaben, pentru aşa un gest frumos!
Numa’ jandarm să nu fii!
29
Jan
N-o să discut despre jandarmii care au fost prezenţi la datorie în Piaţa Universităţii, la mascarada pe care televiziunile de scandal au numit-o “revoluţie”. Read the rest of this entry »
Sunt șefi și Șefi
08
Jan
Cu mulți ani în urmă, Iulian Haba, cel mai bun DTP din România, mi-a povestit că lucra pentru ProSport și a hotărât să demisioneze. Iulian era în Cluj, iar Cătălin Tolontan, pe atunci șeful lui, a luat primul avion de la București la Cluj ca să stea de vorbă cu Iulian. După ce s-a convins că omul vrea să plece și nu are cum să-l mai păstreze ca angajat, i-a strâns mâna și i-a mulțumit pentru colaborare. Read the rest of this entry »
Oamenii mei din online: Vali Petcu
30
Dec
“Oamenii mei”, în sensul că îi consider prieteni sau măcar îi apreciez. Acesta este cel de-al treilea articol dintr-o serie dedicată oamenilor pe care i-am cunoscut datorită blogului/Internetului. Primul e aici, al doilea, aici. Vreau să-mi fac un obicei – sănătos! - din a le spune celor pe care-i admir că îmi sunt dragi sau simpatici. Read the rest of this entry »
Oamenii mei din online: Andreea Ursu
29
Dec
“Oamenii mei”, în sensul că îi consider prieteni sau măcar îi apreciez. Acesta este cel de-al doilea articol dintr-o serie dedicată oamenilor pe care i-am cunoscut datorită blogului/Internetului. Primul e aici. Vreau să-mi fac un obicei – sănătos! - din a le spune celor pe care-i admir că îmi sunt dragi sau simpatici. Read the rest of this entry »
Oamenii mei din online: Andrei Crivăţ
28
Dec
“Oamenii mei”, în sensul că îi consider prieteni sau măcar îi apreciez. Acesta este primul articol dintr-o serie dedicată oamenilor pe care i-am cunoscut datorită blogului/Internetului. Vreau să-mi fac un obicei – sănătos! - din a le spune celor pe care-i admir că îmi sunt dragi sau simpatici.
Pe Andrei l-am cunoscut în vara anului 2008. Ştiu exact ziua în care ne-am văzut prima dată, pentru că era fix prima zi după ce m-am căsătorit. Aşa se face că, deşi i-am citit blogul încă de când eram Denisa Lala, când l-am cunoscut eram deja doamna Bârgău. Am ajuns în Cluj cu familia Arhi, după un drum prea lung prin judeţul Alba. Andrei nu mâncase nimic toată ziua şi ne aşteptase ca să mergem împreună la masă, iar noi am făcut vreo cinci ore de la Hunedoara, pentru că greşisem drumul. Eram singura de prin partea locului, dar nefiind şoferiţă şi având scuza că tocmai mă căsătorisem, n-am băgat de seamă că suntem pe drumul greşit. Read the rest of this entry »
Moş Crăciun şi copiii cuminţi
25
Dec
Pentru că au fost foarte cuminţi, cele mai cuminţi, la Mino şi Georgi Defta a venit Moş Crăciun. Probabil cel mai darnic moş din viaţa lor, ceea ce m-a bucurat nespus. Lidia, mama lor, era vizibil copleşită de cadourile primite şi de atenţia pe care familia ei a primit-o în ultima vreme.
Am mers la Bârcea Mare vineri, împreună cu Sebi şi Claudiu. Claudiu este jurnalist la Glasul Hunedoarei şi le-a mai făcut fetelor o vizită pe la începutul lunii. Acum şi-a mobilizat nişte prieteni şi a adunat pentru fete 500 de lei şi cadouri de Crăciun. Două maşini au adus şase oameni, spiriduşi ai lui Moş Crăciun, încărcaţi cu plase, saci şi cutii pline de alimente, haine, dulciuri şi încălţăminte. Cred că am exagerat puţin, pentru că literalmente le-am umplut casa de daruri. Cu toate astea, atunci când dintr-o cutie au “răsărit” nişte cornuri cu ciocolată, Georgiana i-a cerut voie mamei sale să mănânce unul. În timpul ăsta, Claudiu a ajutat-o pe Minodora să pună o parte dintre cadouri sub bradul frumos împodobit pe care familia Defta l-a primit de la Praktiker Deva. Read the rest of this entry »
Aţi făcut trei oameni fericiţi!
16
Dec
În urmă cu o săptămână, când am fost în vizită la familia Defta împreună cu colegul meu Ciprian Iancu, nu am crezut că voi reveni atât de repede. Îi spusesem Lidiei că voi scrie pe blog despre ea şi fetele ei, Mino şi Georgi, şi că probabil ne vom mai vedea înainte de Crăciun, dar că nu promit nimic. Mi-a mulţumit pentru intenţie, chiar dacă pentru ea eram o străină care putea la fel de bine să vorbească baliverne.
Am ajuns acasă şi am scris pe blog povestea lor. Era deja weekend, aşa că banii au început să intre în contul bancar abia luni. 50, 100, 400 de lei, bani trimişi de la oameni cu suflet mare, cărora le mulţumesc din suflet pentru gestul făcut. Îi mulţumesc şi lui Criserb, care s-a gândit că fetele vor avea nevoie de bani şi din ianuarie încolo, aşa că a promis să le doneze câte 100 de lei lunar, pe tot parcursul anului viitor. Read the rest of this entry »
Am fost la Biblioteca Vie, în Deva
11
Dec
Biblioteca Vie este un proiect al Asociaţiei pentru Dialog, Cultură şi Sport. Se întâmplă în toată ţara, iar weekend-ul trecut Biblioteca a ajuns şi la Deva, în Fischer’s Pub. Vizitatorii bibliotecii au fost încurajaţi să “împrumute”, pentru 30 de minute, câte o carte vie.
Iniţial au fost anunţate 17 “titluri”, dar la Deva au fost prezente mai puţine [nouă, dacă am înţeles corect]. Eu l-am luat sâmbătă pe Sebi de mânuţă şi am mers la birt ca la bibliotecă [de data asta pe bune!], pentru a împrumuta două cărţi: preotul, respectiv bloggerul. Eram curioşi cine este bloggerul care va vorbi despre viaţa lui ca o carte deschisă – şi cum e viaţa de blogger, la fel cum eram curioşi să cunoaştem un preot care a fost dispus să fie “carte vie” pentru două zile. N-am avut noroc: atât bloggerul, cât şi preotul au anunţat în ultimul moment că nu mai participă. Read the rest of this entry »
Nervi de miercuri
16
Nov
Pentru că miercurea-i ca o zi de luni pentru mine, pe care o încep gata obosită şi fără chef de viaţă, azi mă enervează mai multe lucruri.
Mă enervează oamenii care fac caz [a se citi "scandal"] atunci când eu întârzii, dar care nu consideră nimic deplasat în a mă lăsa să-i aştept 40 de minute [uneori chiar mai mult].
Mă enervează un cetăţean care lucrează la o instituţie publică şi care a solicitat serviciile unui…
Oamenii, cel mai important câştig
23
Oct
“Dacă ar trebui să povestesc tot ce am făcut în ultimul an, locurile în care am fost şi oamenii pe care i-am cunoscut, aş termina povestea în cinci minute”, mi-a zis o prietenă care lucrează de pe la 11 dimineaţa până seara la 10 sau 11. Are două zile libere pe săptămână. Repet ce spuneam cu ceva timp în urmă: mie-mi place viaţa mea şi îmi ador locul de muncă. Trei zile pe săptămână sunt acolo, sunt ocupată, am de făcut un ziar, dar de joi, timpul meu îmi aparţine.
De când a venit Sebi în viaţa mea, am participat la zeci de întâlniri offline cu oameni din aceeaşi “sferă de interese” – blogo-sfera. Poate că nu toată lumea gândeşte ca mine, dar, în majoritatea cazurilor, din momentul în care am cunoscut un blogger şi am stat la o poveste cu el, îi citesc blogul. Nu se întâmplă cu toată lumea, că poate nu mă interesează blogurile extrem de personale, care nu mă îmbogăţesc cu nimic, dar de cele mai multe ori citesc blogul unui om pe care l-am întâlnit cu alt sentiment decât înainte de a-l cunoaşte. Read the rest of this entry »
on 
