RSS
 

Posts Tagged ‘oameni’

Noi şi problemele noastre

17 Oct

Sau “noi şi ale noastre #FirstWorldProblems“.

Mi s-a rupt o unghie, centrala termică face nişte zgomote ciudate, nu mai am lapte în cutia de carton din frigider, profu’ n-a râs la gluma mea, nu mai am salam cu chili, doar salam de Sibiu, blugii preferaţi mi-s prea largi de când am slăbit cinci kile, mâine se ia apa pentru trei ore pentru lucrări în cadrul ISPA – care lucrări sunt destinate îmbunătăţirii calităţii apei livrate la robinet, trebuie să-mi schimb tastatura de la job, şefii nu vor să-mi cumpere luna asta un monitor LCD şi trebuie să mă “lupt” cu CRT-ul care “flicăre” urât etc.

Cu toţii le avem. Sunt acele probleme care nouă ne strică ziua şi la care oamenii din lumea a treia ar ridica din sprâncene. Astea-s probleme? Da’ ştii unde ajunge vechiul tău monitor CRT după ce devine inutilizabil? În Ghana, unde este transportat ca produs second hand, chiar dacă nu mai e funcţional. Ştii ce mănâncă un copil somalez în ziua în care tu nu mai ai decât salam de Sibiu în frigider? Tu îţi faci griji că nu vei apuca să-ţi cumperi primul iPhone 4S din România, în timp ce alţii se gândesc cu groază că vor îngheţa în casele lor pentru că a venit frigul şi nu au bani de lemne, iar prin crăpăturile din pereţi bate vântul ca afară… Read the rest of this entry »

 

Rudolf Hanzelik, Google şi Pro TV

01 Oct

O ştire văzută acum la Pro TV: Rudolf Hanzelik este un tânăr şomer [!] hunedorean care a cartografiat toată zona Hunedoarei pentru Google Maps. Voluntar, adică n-a primit nici un ban pentru asta. În semn de mulţumire, cei de la Google l-au chemat la Barcelona, la o chermeză treabă unde sunt invitaţi alţi voluntari Google Maps din lume.

Hunedoreanul s-ar duce, pentru că Google îi asigură cazarea şi masa, dar nu şi transportul. Şi, fiind şomer, nu-şi permite să acopere cheltuielile cu drumul. Nici cu bicicleta nu s-ar duce, că i-ar lua cam mult timp…  Read the rest of this entry »

 

Nemulţumiţii

30 Sep

Îi cunoaşteţi? Sunt oamenii care au veșnic ceva de obiectat la orice şi cărora nu li se întâmplă niciodată nimic bun.

Într-un grup sau grupuleţ de persoane vesele, apare el, Nemulţumitul pământului, cu problemele lui. Fie că i s-a rupt o unghie, fie că i s-a restartat telefonul, fie că nu-i place cum îi merge fermoarul de la haină, el întotdeauna are o problemă minoră pentru alţii, dar majoră pentru el [genul de Read the rest of this entry »

 
 

Şi a fost Webstock 2011

24 Sep

Inutil să precizez că m-am trezit cu greu ca la ora 9 să fiu la Hotel Marriott, unde s-a desfăşurat conferinţa Webstock. Am ajuns acolo cu ochii mici, fără să fi băut vreun strop de cafea, iar pe drum îi explicam lui Sebi că n-o să mai fim primiţi la prima sesiune, pentru că în mailul primit de la Cristi Manafu scria clar că “check-in-ul” se face între 8:00 şi 8:45, iar noi la 8:43 eram încă în taxi. Read the rest of this entry »

 
 

La benzinăria Petrotyl din Cristian lucrează Oameni adevăraţi

17 Aug

Se dă un cuplu care pleacă din judeţul Hunedoara către minunatul litoral al Mării Negre, în concediu. După nici 100 de kilometri, cei doi hotărăsc să oprească la benzinăria Petrotyl din Cristian, în judeţul Sibiu, ca să mănânce. Îi aştepta Valea Oltului şi un drum destul de lung până la Constanţa, prin urmare, s-au gândit că nu strică să-şi “facă plinul”.

Familia noastră a servit prânzul pe terasa benzinăriei, după care a plecat mai departe. Ba chiar doamna a fost puţin deranjată de prezenţa paznicului benzinăriei, care se tot învârtea pe lângă ei. Au terminat de mâncat, au plătit şi-au plecat mai departe. Doamna nici n-a observat că îşi uitase poşeta pe terasă! Read the rest of this entry »

 

Respect pentru oamenii muncii!

11 Aug

Poate că aţi observat că, de vreo săptămână două săptămâni încoace, am scris cam răruţ pe blog; motivul este că sunt în concediu. Ca orice tehnoredactor adevărat, m-am gândit că n-ar strica să muncesc şi mai mult în concediu, că doar şi-aşa n-am toate ţiglele pe casă.

Şi nu doar că muncesc cinci zile pe săptămână, dar mai fac şi naveta până la Deva, ca să ştiu de-o treabă. Nici nu vreau să mă gândesc cât de “hodinită” voi fi în 15 august, când îmi pleacă şeful în concediu şi mă lasă pe mine cu toate treburile pe cap! Read the rest of this entry »

 

Să ştii să-ţi vinzi marfa

09 Aug

Dacă eşti comerciant în România şi vrei să-ţi vinzi marfa, ai o singură şansă de reuşită: să stai chiar tu în spatele “tejghelei”. Nici un angajat, oricât de bine plătit, nu va fi la fel de motivat ca tine să-ţi vândă marfa. Poate că într-o zi are chef să vorbească la telefon ori să-şi facă manichiura, în altă zi s-a trezit cu faţa la cearşaf şi nu vrea să vadă pe nimeni, cu atât mai puţin să se poarte frumos cu nişte necunoscuţi, chiar dacă necunoscuţii au bani pe care, cine ştie?, poate că vor să ţi-i dea ţie, că de-aia au intrat în magazinul / birtul / restaurantul la care lucrezi. Cum spuneam, nimeni, niciodată nu o să-şi dorească mai mult decât tine să-ţi vândă marfa şi să-ţi facă profit. Read the rest of this entry »

 

A murit Amy Winehouse

25 Jul

Disclaimer: cred că a curs destulă cerneală virtuală pe tema asta ca să nu mă bănuiţi că scriu pentru SEO.

Prima dată când i-am ascultat muzica eram în Cluj, cu Sebi, Andrei Crivăţ, Arhi şi doamna lui, la restaurantul pensiunii DejaVu. Mi se părea că ascultăm o cântăreaţă necunoscută mie, din anii ’70. Apoi am aflat că se numeşte Amy Winehouse şi că lui Sebi îi cam place muzica ei, prin urmare, am ascultat albumul “Back to Black”* până când a început să-mi placă. Ştiţi cum e, asculţi de douăzeci de ori o melodie care te enervează şi, după o pauză de câteva zile, când auzi primele acorduri ai senzaţia că-i o melodie care-ţi place. Şi după ce o mai asculţi de câteva zeci de ori, chiar îţi place, că na, deja ţi-e întipărită în minte.

Am mai auzit una, alta despre Amy, dar nu m-a prea interesat, pentru că, aşa cum am spus, nu eram fana ei. Îmi plăcea muzica, ba chiar am două melodii de-ale ei pe cardul din telefon, dar cam atât. Mi-a părut rău de ea când citeam că alcoolul şi drogurile o distrug încet, dar sigur. Şi când am văzut înregistrarea de la Belgrad, mi-a fost milă de ea şi, în acelaşi timp, ciudă. Ciudă pentru că şi-a bătut joc de talentul cu care s-a născut, de vocea care ar fi putut să se audă în şi mai multe ţări, în cadrul şi mai multor concerte. Read the rest of this entry »

 
 

Blogged up

15 Jul

Vreau să scriu ceva despre viaţa la bloc. De fiecare dată, invariabil, scriu “blog”. Apropo, eu i-am dat lui DeCe ideea să-şi denumească aşa defunctul Tablog. Era o pagină cu feţele tuturor bloggerilor care au vrut să fie acolo, un fel de Google+ ahead of its time. Da’ n-am primit credit, că aşa erau vremurile.

Cineva spune, la TV sau în viaţa reală [hehehe], că a visat urât. Sau că a avut un vis urât. No, la cine credeţi că mă gândesc eu?  Read the rest of this entry »

 

Boot camp la Rimetea

06 Jun

Articol lunguţ, cu poze multe.

No bun, acum, că am ajuns acasă, vă pot arăta cât e de faină zona în care mi-am petrecut week-end-ul. Aşa cum spuneam, a fost un week-end de vis. Şi când te gândeşti că mai bine de-o lună am stat cu morcovu’ avut emoţii că o să fie crimă şi pedeapsă şi tortură… Read the rest of this entry »

 

Câte se pot schimba în 10 ani!

29 May

Am tot amenințat-o pe M., una dintre fostele mele colege de liceu, că o să scriu despre ea pe blog. Nu-i dau numele, din motive evidente.

Chiar și pe vremea mea, elevii de liceu erau niște ființe imposibile, aveau idei crețe, obiceiuri proaste, toleranță scăzută față de autoritate și față de cei care erau diferiți de ei. Și eu am fost așa, că doar nu am trecut degeaba prin liceu; ba chiar eram una dintre oile negre ale clasei, deși nu cred mi-am dorit asta. Fără să vreau, ajungeam în centrul atenției, eram scoasă la tablă, ascultată, admonestată, profu’ de mate intenționa să facă din mine un matematician destoinic, chiar dacă îi explicasem destul de clar că nu îmi place matematica, nu vreau să învăț toate teoremele, nu vreau decât să scap de cei patru ani de materie ca apoi să nu mai fiu niciodată nevoită să aplic vreo formulă.

Abia acum, după 10 ani, mi-a spus că îl enervam pentru că vedea că sunt inteligentă, dar, ca mai toți oamenii inteligenți, incredibil de leneșă. Îi plăcea, totuși, că aveam simțul umorului foarte dezvoltat, dar nici pe ăla nu-l foloseam tot timpul, de lene. big grin Mno, ghinion, ce să zic?! N-am ajuns matematician, n-am mai deschis nici o carte de matematică de când am terminat liceul, iar dacă am nevoie de vreo formulă de calcul, Google e prietenul meu cel mai bun.

Și Dana, colega mea de bancă și cea mai bună prietenă a mea, avea piticii ei pe creier. Dintre noi două, ea era cea calculată, serioasă, cuminte, făcea tot posibilul să se ferească de probleme baiuri și în general nu călca strâmb decât atunci când era musai-musai. Cu toate astea, avea o plăcere nebună în a-i enerva pe cei despre care știa că se enervează ușor și din orice. De exemplu, colega noastră M., care stătea în banca a treia, chiar în fața Danei. În special în timpul orelor la care M. voia să fie atentă, Dana își făcuse un obicei din a-i lovi lui M. scaunul cu piciorul, încet, constant, cam ca picătura chinezească. Și oricât s-ar fi crizat M., oricât ar fi urlat în timpul orelor, Dana se oprea doar pentru câteva minute și-o lua de la capăt. Read the rest of this entry »

 

O curiozitate legată de numele de familie

04 May

Profa mea de limba latină din liceu se numea Mioara Suciu. Era mătuşa unei colege, pe care o chema tot Suciu, respectiv sora tatălui colegei mele. Şi era măritată.

Pe vremea aia, întâlneai rar femei care să-şi fi păstrat numele de familie după căsătorie, aşa că am fost curioasă cum se numeşte soţul profei, dacă ea e tot Suciu, ca şi colega mea. Colega mi-a spus că s-a căsătorit cu un domn pe care, întâmplător, îl chema tot Suciu.

Întrebarea mea este: Read the rest of this entry »

 
19 Comments

Posted in amintiri

 

O zi din viaţa unui redactor şef de revistă

03 May

Deşi Cristina Bazavan tocmai şi-a dat demisia de la Tabu, avem ocazia să vedem cum arată o zi din viaţa ei ca redactor şef. Aş fi preferat să fie mai lung filmul şi să aud tot ce se vorbeşte în el – trompeta aia urlă prea tare!
Read the rest of this entry »

 

Laudă-mă, gură! Şi tu, tastatură!

27 Apr

Nu ştiu dacă aţi observat, dar în ultimele zile au apărut pe mai multe bloguri articole în care autorii povestesc despre faptele bune pe care le-au făcut. E un lucru bun, zic eu, că parcă prea multă energie negativă “emană” blogosfera românească. Prea suntem nemulţumiţi de tot ce ne înconjoară, iar această stare de fapt mă nemulţumeşte!

Sebi şi-a propus să scrie săptămânal despre câte o faptă bună pe care o face. Şi vă spun un secret: n-o să fie niciodată în pană de subiecte, pentru că deşi pare un adevărat “vis urât”, nu e întotdeauna aşa. Şi face mai multe fapte bune decât aţi crede! Read the rest of this entry »

 
No Comments

Posted in amintiri

 

Oameni care mă inspiră

07 Apr

Oameni care mă inspiră sunt mulţi, din fericire. Cu unul dintre ei m-am şi căsătorit. happy

Oameni care se reinventează mereu, care nu se descurajează atunci când viaţa le dă câte o palmă, care au avut de fiecare dată puterea să o ia de la capăt, oricât de rău ar fi fost loviţi.

Un om pe care-l admir şi care mă inspiră fără ca măcar să ştie că o face este Read the rest of this entry »

 
3 Comments

Posted in Oameni