Denisuca – nevastă de Coşmar

Weekendul ăsta, în loc să stau în casă şi să mă ascund de căldură, plec la întâlnirea motocicliştilor de la Nandru, aci, în judeţul Hunedoara.

Nu merg ca să motociclesc, am o treabă: o să vând Fimo-uri, printre altele. Cine mai vine?

Mâine şi pioimâine suntem la Iaşi. N-am mai fost de juma’ de an şi îmi era dor de Iaşi, aşa că nişte prieteni s-au gândit că trebuie să facă ceva ca să ne determine să mergem încolo. Prin urmare, au decis să se căsătorească.

N-am făcut prea multe poze la Blogaria, despărţirea de Sony Alpha A380 a fost bruscă [glumesc, am fost împreună câteva luni bune!] şi revenirea de la un DSLR la o cameră foto point and shoot nu e întotdeauna de dorit, dar tot am reuşit să “trag” câteva cadre cu bătrânul Sony H5. Majoritatea au ajuns la Sebi, pe restul vi le prezint:

read more »

Ce-aş mai fi putut scrie eu a scris deja Sebi. Ce-am înţeles eu din prezentare am scris aici. Ce-au scris ceilalţi participanţi vedeţi după cum urmează: Marius Sescu, Minxieee şi iar Minxieee, Costin, Tiberiu Lovin 1 şi 2, Arhi şi Adrian Ciubotaru.

Ce-a rămas de zis? Mă bucur că Neogen m-a invitat să particip şi la cea de-a cincea ediţie Blogaria. Am fost la toate şi datorită lui Călin Fusu şi a ideii lui creţe l-am cunoscut pe Sebi. De la prima ediţie şi până acum s-au schimbat multe, singurii care am “trecut” prin toate ediţiile fiind eu, Sebi, Arhi şi – evident – Călin Fusu. read more »

Te tot miri pe unde, dar dacă-i vară şi Neogen îi invită, se duc la Blogaria. Vara asta, pentru a cincea oară. Pentru noi, Blogaria are o însemnătate deosebită, pentru că ne-am cunoscut la prima ediţie şi de-atunci… am vom fi trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Revin cu detalii şi, poate, poze.

Iată că a venit şi vremea să vă povestesc şi arăt cum mi-am petrecut weekend-ul prelungit la Viena. Pozele, separat, într-un articol viitor.

Zborul cu avionul

Întrucât am câştigat o excursie care includea şi zborul de la Bucureşti la Viena, m-am scărpinat ca oltenii cu mâna dreaptă în urechea stângă şi am mers la Bucureşti cu maşina, deşi aş fi ajuns mult mai repede la Viena dacă nu mai făceam ocolul ăsta. Am vrut neapărat să merg cu avionul, era primul meu zbor şi nu-l puteam rata. Aşa că vineri dimineaţă, la prima oră, după un somn dulce la Hotelul Hello, eram în aeroportul Otopeni. Am fost foarte stresată de partea cu check-in, deloc stresată de ceea ce urma, adică zborul deasupra României şi Ungariei. Şi pe bună dreptate: în loc să-mi urce stomacul în gât şi să mi se facă rău – mă aşteptam la asta, după toate poveştile pe care le auzisem, am fost de-a dreptul fascinată. Zborul a durat o oră jumate, n-au fost probleme. Ba dimpotrivă, dacă veţi zbura vreodată spre Austria, v-aş recomanda s-o faceţi cu Austrian Airlines. A fost prima companie aeriană a cărei reclamă am văzut-o vreodată la TV [pe MTV, în copilărie, rula o reclamă cu o tanti cu picioare foarte lungi, care se plângea că nu are niciodată suficient loc pentru picioare, "but when I fly..." şi se-ntindea pe scaunul dintr-un avion al Austrian Airlines. Sloganul era "The most friendly airline"] şi mi-a rămas în minte; nici nu visam că voi zbura vreodată cu Austrian, şi uite că s-a întâmplat. Serviciile au fost pe măsura aşteptărilor. Cât despre preţ… pot să vă spun că un zbor cu o companie albastră low-cost ar fi costat mai mult decât cu Austrian. read more »

În sfârşit, am ajuns la calculatorul meu, pe scaunul meu moale, la câţiva centimetri de patul meu. Nu am făcut 24 de ore din Viena până la Hunedoara, chiar dacă ruta a fost Viena – Bucureşti – Deva – Hunedoara; am făcut atâtea ore pentru că m-am oprit la Deva ca să-mi fac treaba la ziar…

Poveşti am destule, dar va trebui să le mai aşteptaţi puţin, acum mi se închid ochii şi mă mai aşteaptă o zi lungă.

Am ajuns cu bine la Viena, după primul zbor din viaţa mea. Zborul a durat o oră şi 45 de minute, dar până să urcăm în avion, a trebuit să ajungem în Bucureşti, să dormim la hotel, să ne trezim foarte devreme etc. Sigur că ar fi fost mai simplu să mergem cu maşina şi ne-ar fi luat cu mult mai puţin, dar eu ce first time mai bifam atunci? read more »

La sfârşitul acestei săptămâni voi merge la Viena. Am mai fost în Austria şi mi-a plăcut enorm, dar în Viena încă n-am stat. De fapt, prin Viena am trecut, timp de vreo 20-30 de minute, chiar de ziua mea, când am mers cu Sebi şi Stanciu la Westendorf.

O să merg cu avionul – va fi primul meu zbor! – şi dacă aţi fost pe-acolo, vă rog să-mi spuneţi tot ce ar trebui să ştiu. Din ce am văzut pe site-ul Aeroportului din Viena, transferul de la şi către aeroport se poate face fie cu autobuzul, fie cu City Airport Train. Primul costă şase euro, cel de-al doilea, 10 euro.

Ce-aţi văzut frumos în Viena şi aţi recomanda şi altora? Ce v-ar plăcea să vedeţi? Poate ajung eu şi fac pentru voi fotografii cu Sony Alpha A380.

Foto: Elisabeth Sophia Fuchs

Pentru Pixulescu, dacă ar exista, sâmbătă ar fi o zi tristă. Dar cum Pixulescu este doar un pitic de pe creierul meu, weekendul ăsta voi face o faptă bună şi, sper, voi mai scăpa de un pitic.

Să mă explic: de vineri suntem în Timişoara, unde vom participa, sâmbătă, la evenimentul organizat pentru Daniel Răduţă de către oamenii cu suflet mare din oraşul în care m-am născut eu. Şi pentru că mai toată lumea a oferit câte un obiect care se va vinde la licitaţie, voi oferi şi eu colecţia mea de pixuri. De câteva ore le tot sortez şi după ce am ajuns la un total de read more »