Denisuca

Buuun. Se dă o leapşă cu un titlu tare simpatic: “Unii cumpără prosoape, aţii şosete. Tu ce obsesii ai?”. Mi-a pasat-o Marius [Blogatu], probabil că şi-a dat seama că sunt un om cu multe obsesii şi manii. Şi sunt.

Cum leapşa asta se referă exclusiv la mania cumpărăturilor, o tratăm ca atare. Îmi place, deci, să cumpăr şosete. Ca să vezi, ce m-aţi nimerit! Cel mai mult îmi plac şosetele de la Ciserom, pentru că sunt colorate, vesele şi foarte ieftine. Asta dacă le iei de la magazinul de prezentare al fabricii, din Sebeş. Vara asta am trecut, cred, de vreo zece ori pe lângă magazinul ăla, dar de fiecare dată era închis. Poate sâmbăta asta. Poate.

Îmi mai place să cumpăr briz-brizuri, prin asta înţelegându-se bijuterii şi accesorii realizate manual. De-asta mi-a plăcut foarte mult la Sighişoara, pentru că acolo e raiul accesoriilor handmade. Bine, cei din capitală au noroc cu tot felul de târguri, pe-aici nu prea vezi aşa ceva. Am găsit, în schimb, câteva zeci de bloguri ale oamenilor care fac jucăriile astea faine. Majoritatea sunt pe Blogspot şi probabil că voi face o listă cu ele cândva ta-daa! Le găsiţi aici pe toate, graţie geniilor care au creat Google Reader cu toate opţiunile astea minunate. Aşa. Spuneam că îmi plac briz-brizurile. Le cumpăr, le admir, dar le port destul de rar. Cel mai mult îmi plac brăţările, apoi pandantivele şi mărgelele. Şi inelele. Cercei nu cumpăr, pentru că nu port aproape deloc. Dar îmi plac toate, pentru că sunt vesele, colorate şi mai ales pentru că nu sunt produse în serie.

Ca să explic şi titlul: Breslo.ro este un site care i-a adunat pe toţi acei oameni frumoşi care vând obiecte artizanale şi le oferă posibilitatea de a-şi vinde “marfa” prin intermediul site-ului. Iar eu mă bucur că am la un loc atâtea briz-brizuri.

Mai am o obsesie: nu trebuie să rămân niciodată fără ţigări. Cred că mi s-a întâmplat de maximum trei ori în cei nouă ani de când sunt fumătoare. Prost obicei! Înainte, aveam aceeaşi obsesie cu Pepsi. Dacă nu aveam Pepsi, însemna că nu am ce să beau. Acum merge şi apa minerală şi dacă n-am nici apă, beau ce găsesc. Chiar şi berea lui Sebi. Hehehe.

Alte obsesii, cum e cea legată de pixuri şi brichete, nu se încadrează neapărat la capitolul “mania cumpărăturilor”. Aşa că le voi povesti pe îndelete cu altă ocazie.

Sunt şase luni şi douăzeci şi patru de zile de când nu am mai băut nici un strop de cola. Înainte eram mare “fană” Pepsi şi nici o zi nu începea fără o gură de apă cu diferite arome, acid sulfuric fosforic şi E-uri. Am avut perioade când beam, zilnic, doi litri jumate de Pepsi - uneori chiar mai mult.

La sfârşitul lui 2007, am considerat că mi-am chinuit destul ficatul şi am spus STOP. Totuşi, nu e deloc uşor. De multe ori, doar gândul la o gură de Pepsi face să-mi “plouă în gură”, cam cum simţi când te gândeşti la o lămâie sau vezi pe cineva mâncând lîmâie. Acum, când merg într-un bar, restaurant sau la o terasă, am de ales între apă [minerală, acidulată, fără lămâie], bere [Heineken] sau cafea. Mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc să nu mai cer Pepsi, să nu mă mai enervez când găsesc doar Coca Cola etc. Dar e bine. Ficatul meu îmi este, sper, recunoscător. Îl mai sufoc eu cu cafele şi alte sucuri cu multe chimicale, dar ar trebui să se simtă uşurat.

Următoarele porcării la care vreau să renunţ sunt chips-urile. Am consumat zeci de kilograme de Star Chips şi Lay’s Chips, iar acum mă dor dinţii numai când mă gândesc la ele. Da, au gust bun, dar sunt pline de chimicale…

Încet, încet, pe măsură ce îmbătrânesc, renunţ la “micile plăceri ale vieţii” care nu prea aduc nimic bun.

Luna trecută, mi-am făcut şi eu analizele alea “obligatorii” şi mai ales gratuite [trebuia să le fac în octombrie, da’ mi-a fo’ lene]. Mă temeam de un diabet, de-o treabă de genul ăsta, dar până la urmă se pare că am oareşce “valori crescute” la ficat. Nu ştiu exact despre ce-i vorba, pentru că rezultatele analizelor i-au fost comunicate mamei, prin telefon, tot ce ştiu este că valoarea cu pricina e de 42, iar limita “normală”, de 32. Deci am 10 “puncte” în plus şi asta nu-i bine.

Aşadar, dragii babei, luaţi aminte: Pepsi, chips, ciocolată, cafea multă, oboseală, E-uri în exces = bad => păţiţi ca mine şi nu-i prea bine. Nici beutura nu cred că face prea bine, dar două-trei beri pe săptămână n-or să mă omoare, corect?

Dacă tot am pomenit de rezultatele analizelor, se pare că şi colesterolul e cam “măricel”; mi se pare normal, la cât m-am chinuit să-l “cresc”…

* (s) (anat) liver = ficat; (s) tack, drawing pin = pioneză

De două luni jumate n-am mai băut Pepsi deloc. Încă mai salivez doar când mă gândesc la o gură de Pepsi super acidulat…
Şi ironia e că pe Pepsi.ro există un interviu cu mine.

Pe mine m-a oripilat “Fabrica de fericire”, cu toate creaturile acelea scârboase despre care nu am scris pentru că nici măcar atât nu am considerat că merită. Acum a venit vremea să menţionez mirobolanta reclamă creată de Coca-Cola, doar ca s-o pun în antiteză cu o reclamă făcută de Pepsi pentru SuperBowl. Dacă aş mai bea Pepsi, acum aş avea un sentiment de “reassurance” că nu am ales greşit. Dar eu nu mai beau Pepsi…

Am renunţat la cola - Pepsi, în speţă - la începutul anului, ca o primă şi - deocamdată - singură rezoluţie pe 2008.

Cum e viaţa fără Pepsi, după o lună?

M-am obişnuit fără el. Nu mai simt nevoia să aud fâsâitul sticlei de 2 litri sau să simt bulele de CO₂ spărgându-mi-se pe limbă. La gustul de Pepsi încă mă gândesc cu poftă, dar dacă mi-am impus să nu mai beau deloc, aşa trebuie să fie. Primele zile au fost grele, da’ grele de tot, pentru că nu ştiam ce să beau ca să înlocuiesc Pepsiu’, am încercat cu Sprite, cu Prigat de-ăla neacidulat, cu apă minerală, cu Tedi… nimic nu era bun.
Pentru că, odată cu renunţarea la Pepsi, mi-am propus să beau şi mai puţină cafea, vreo trei săptămâni am dormit extrem de mult. De unde înainte stăteam trează până la ore indecente - 4-5 AM, după ce am renunţat la Pepsi, pe la 11-12 AM îmi era deja somn. Acum mi-am mai revenit. Partea bună e că, nemaiaconsumând atâta cofeină, inima mea pare să-şi fi revenit. Nu mai bate ca nebuna, iar eu mă simt bine. Mai rămâne să renunţ şi la ţigări şi pot spune că-s pe drumul cel bun.

Cu ce mă “forţează” şefu’ colegu’ să înlocuiesc Pepsi? Cu definitely the best beer in the world: Heineken [yummy!]

Dacă vă-ntrebaţi ce s-a întâmplat cu mine de scriu aşa de rar, să ştiţi că nu-i din cauză că aş avea foarte mult de lucru.  Nu am băut deloc Pepsi sau Cola anul ăsta, doar cafea, iar asta se simte, aşa cum mă aşteptam: dorm mai mult. Pepsi mă ţinea trează până la 3-4-5 AM, acum mă culc cel târziu la 2-3 şi mă trezesc… indecent de târziu.

O altă explicaţie pentru absenţa mea pe blog ar fi jocul ConQUIZtador, pe care-l joc ca o apucată de când l-am descoperit. Dar o să-mi revin şi o să revin.

Şi acum chestia cu care ar fi trebuit să încep acest post: am “primit” PageRank 4 de la Google! Mutarea de pe denisuca.ro pe denisuca.com a însemnat pierderea PR4 şi am stat câteva luni bune fără PageRank. Acum mă pot lăuda din nou cu PR4.

Şi fotoblogul a primit PR3, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Să aveţi un weekend de vis!

Am luat azi o sticlă de 2,5L de Pepsi. Sticla PET-ul arată altfel, nu mai are forma aia rotundă, parcă e ambalajul de 2L ceva mai umflăţel. Da’ gustul… nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu mai e gustul de Pepsi. E Pepsi + ceva şi mai dulceag. Ca băutoare de Pepsi, ştiu ce spun. S-a schimbat ceva. Oare pe consumatori de ce nu-i întreabă nimeni nimic?

Ştefan Ciocan e în America, de unde mi-a trimis, după cum urmează să vedeţi, poze cu raftul cu ciocolată şi raftul cu Pepsi şi mai ales cu ceea ce el a numit “Monumentul Zoofilului”.

Citeşte mai departe »